în relaţiile sociale, pe care a învăţat-o înaintea formării sale 141
profesionale.
Psihologii pot opta pentru strategii de asimilare bazate pe opinia eronată că, dacă urmează regulile şi procedurile profesionale, nu pot intra în conflicte etice. Multe programe de formare, inclusiv cele care adoptă o abordare etică de remediere, pot prezenta perspectiva eronată cu privire la strategiile de asimilare ca fiind comportamente etice excelente. Participanţii la formări şi specialiştii cu care am lucrat noi, care aleg strategii de asimilare, au în mod frecvent o abordare excesiv de rigidă în situaţiile care impun luarea unor decizii etice. Pe termen scurt, aceste strategii pot funcţiona. Am constatat totuşi că pe termen lung strategiile de asimilare pot avea câteva dezavantaje majore.
În primul rând, psihologii pot urma litera regulilor, dar rezultatele clinice pot avea de suferit, din cauză că implementarea regulilor nu respectă celelalte principii de bază, precum cel al promovării stării de bine a pacientului. De exemplu, un psiholog se poate asigura că toţi pacienţii săi semnează formulare de consimţământ informat, dar nu discută suficient aceste formulare astfel încât pacienţii să aibă cât mai mult de câştigat din punct de vedere clinic de pe urma procedurii obţinerii consimţământului informat. Sau alt psiholog poate refuza un cadou de o valoare nesemnificativă de la un pacient din cauza interpretării eronate că primirea oricărui cadou riscă să încalce Codul Etic al APA. În al doilea rând, psihologii se simt deseori constrânşi de cerinţele standardelor profesioanle, care li se pot părea artificiale, stranii şi fără sens. Cadrul lui „ceea ce mi se spune să fac" poate conduce la opţiuni simpliste, precum furnizarea într-un formular de consimţământ exclusiv a acelor informaţii stipulate de lege (Pomerantz şi Handelsman, 2004). În al treilea rând, din Dileme etice în psihoterapie ■ Modelu I aculturaţiei etice
142
punctul de vedere al eticii pozitive, strategiile de asimilare pot presupune a face doar atât cât să se treacă de momentul dificil sau atât cât să nu apară probleme, în locul fumizării unor servicii de asistenţă de cea mai înaltă calitate posibilă.
Integra re (contact îna lt, menţinere îna ltă)
Berry şi Sam (1997) au constatat că aculturaţia psihologică
funcţionează cel mai bine atunci când oamenii adoptă strategii de integrare, iar noi considerăm că integrarea este cea mai bună
strategie de aculturaţie etică în cele mai multe dintre situaţii.
Dr. Parker ar putea gândi astfel:
Iar începem, exact cum discutam în facultate şi mai târziu,în timpul formării! Am să o dezamăgesc uşor pe doamna aceastacu ceva de genul: ,,Mi-ar plăcea să vă pot răspunde la întrebare,dar probabil că ştiţi că responsabilitatea mea etică mă împiedică să divulg identitatea pacienţilor mei. Aţi încercat pateul?"
Dacă insistă, aş putea să discut cu invitata despre ce ar dori eaca terapeutul ei să le povestească despre ea însăşi unor necunoscuţi: ,,Sunt convins că şi dumneavoastră aţi dori ca terapeutuldumneavoastră să vă respecte intimitatea în acelaşi mod".
Dr. Parker este fericit că poate stabili limitele, se bucură de beneficiile tuturor jocurilor de rol la care a luat parte în timpul formării sale, şi este mândru că oamenii îl pot privi într-o lumină
