iso se raportează este: Cum pot ajuta eu cel mai bine această familie din rolul meu profesional?, în loc de: Cum să evit să dau de vreun necaz?
Strategia de integrare poate fi un punct de plecare mai bun decât acela al respectării prevederilor legale. Cel mai bun rezultat ar fi să
respectăm legea, dar în acelaşi timp să şi ajutăm familia în cauză.
Încadrarea discuţiei în termenii contactului cu noile valori şi ai menţinerii celor vechi îi poate ajuta pe psihologi să deschidă
noi linii de comunicare între sistemele lor de gândire intuitiv şi raţional (Haidt, 2001). Să luăm următorul exemplu: O petrecere de ziua de naştere
O tânără psihologă, dr. Adderly, avea în terapie o fetiţă de nouă ani care urma să îşi petreacă prima zi de naştere în casa unei asistente maternale. Dr. Adderly simţea o mare compasiune faţă de fetiţă şi se întreba ce ar fi putut face pentru a o ajuta să se simtă specială de ziua ei. Şi-a pus întrebarea dacă ar fi bine să îi dea un cadou sau să o întâmpine cu un tort la următoarea şedinţă de terapie.
În mod automat, intuitiv şi cu o mare rapiditate (Sistemul 1), gândurile psihologei reflectă reacţia ei spontană de a acţiona într-o manieră parentală faţă de copil. În loc să adopte această
strategie de separare însă, dr. · Adderly s-a gândit la opţiunile pe care le are. Gândirea sa deliberativă, reflexivă şi lentă (Sistemul 2) i-a permis să vadă cum ar fi putut să o ajute pe copilă
respectând în acelaşi timp limitele rolului său profesional. În acest caz, ea a vorbit în particular cu asistenta maternală despre planurile acesteia de a sărbători ziua de naştere a fetiţei şi despre ce considera mama că ar fi putut face ea ca psiholog pentru a o ajuta pe fetiţă să se adapteze la noul său mediu de viaţă.
SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
