într-o carte sau într-un ziar (Kahneman, 2011; Kahneman şi 153
Tversky, 1979; a se vedea şi Capitolul 1 din prezenta lucrare). De exemplu, psihologii pot fi mai degrabă influenţaţi de portretizarea comportamentelor dramatice din Fatal Attraction (Atracţie fatală) decât de datele statistice concrete cu privire la tulburarea de personalitate borderline. În mod asemănător, când psihologii sunt presaţi de probleme financiare, ei pot alege strategii de separare, deoarece norma culturală a profitului unei afaceri devine mai pregnantă decât norma culturală a acordării de asistenţă, astfel că ei pot dezvolta şi folosi tipare care supraevaluează
acest tip de strategii.
Acest ultim exemplu ne conduce la ideea că oamenii sunt membri ai mai multor culturi în acelaşi timp. Acest proces de aculturaţie include navigarea printr-o multitudine de culturi care, pentru mulţi, sunt foarte diferite ( cu toate că pentru alţii acestea sunt doar roluri diferite, în cadrul aceleiaşi culturi) şi pot include familia, religia, originea etnică, educaţia, cadrul de lucru, localizarea geografică, aspectele privitoare la afaceri, grupurile organizate în jurul aceluiaşi hobby şi apartenenţa politică. Specialişti în sănătatea mentală cu cele mai diferite istorii de viaţă au în comun valori şi tradiţii profesionale importante, dar îşi păstrează
în acelaşi timp şi valorile proprii, diferite de ale altora. De exemplu, unii asistenţi sociali pot avea mai mult o abordare de susţinere a pacienţilor/clienţilor lor. Consilierii specializaţi în cazuri de dependenţă de alcool sau droguri care se află chiar ei înşişi în proces de vindecare a unor adicţii proprii pot fi înclinaţi să
facă autodezvăluiri extinse şi probabil exagerate.
De fiecare dată când psihologii se deplasează între sau printre aceste microculturi, ei se angajează în sarcini de aculturaţie. De exemplu, atunci când depun mărturie ca experţi în faţa unei Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul aculturaţiei etice
