greşit perspectiva culturală a pacientei sau nivelul de aculturaţie 157
al acesteia? Stie
'
că oamenii aflati
' în asemenea situatii
' devin
mai înclinaţi către adversitatea faţă de pierdere (Kahneman şi Tversky, 1979) şi că ar putea considera că stânjeneala ar fi pentru ea o mare pierdere. Ştie că probabil caută soluţia cea mai convenabilă pe termen scurt, care ar putea fi aceea de a accepta cadoul, de a nu spune nimănui şi de a spera că nimic rău ( de pildă, vreo reclamaţie la comisia de etică) nu se va întâmpla.
Sarcina de aculturaţie pentru dr. Coleman este aceea de a respecta standardele cele mai ridicate ale profesiei într-un mod care să fie congruent pe cât posibil cu tradiţiile de reci
-procitate şi recunoştinţă cu care ea a crescut. Întrebările pe care ea şi le pune din perspectiva aculturaţiei sunt unele pozitive, ca de exemplu:
Cum pot fi un terapeut excelent şi în acelaşi timp amabil?
În ce măsură încerc să evit stânjeneala care ar apărea din eticamea de origine, în loc să încerc să aplic acele valori într-o modalitate nouă - consecventă cu valorile mele de psiholog?
Cum pot să arăt respect, onestitate şi compasiune - care suntvalori importante în amândouă culturile mele?
Dacă ea se va lăsa condusă de adversitatea faţă de pierdere, poate lua în considerare pierderea unor elemente ale identităţii sale profesionale pe termen lung, pe lângă pierderea de imagine pe termen scurt.
Să presupunem că dr. Coleman ştie că are înclinaţia de a alege o strategie de separare şi că vrea să se asigure că se apropie cât mai mult de una de integrare. Ea decide să ceară o consultaţie şi evită tentaţia de a suna o colegă apropiată care ar putea avea Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul aculturaţiei etice
