Am constatat că modelul aculturaţiei etice poate fi un instrument util în formarea studenţilor din primii ani (în fazele de precontact şi contact; Bashe şi alţii, 2007; Gottlieb şi alţii, 2008).
Mai târziu pe parcursul realizării lor profesionale, modelul aculturaţiei etice poate fi un mecanism prin care psihologii pot considera alegerile etice ca parte componentă a identităţii lor profesionale, nu doar ca pe nişte consideraţii periferice care sunt invocate doar după ce şi-au sunat avocatul.
Modelul aculturaţiei etice îi poate ajuta pe psihologi să se pregătească şi să se angajeze în procesul de autoreflecţie în acele momente predictibile când abilităţile lor de luare a deciziilor pot fi mai puţin decât optime. Aceste momente antrenează factori situaţionali ( de pildă, pacienţi dificili sau seducători), evenimente ce ţin de ciclul de viaţă personal ( de pildă, accesul în profesie, căsătoria, pensionarea iminentă) şi momentele de suferinţă personală. În general, modelul de aculturaţie etică este o modalitate de ameliorare a implementării celorlalte abilităţi pe care le analizăm în această carte, asigurând un context personal, emo
ţional şi cuprinzător.
Sumar: Întrebări utile
Când folosesc modelul aculturaţiei etice, psihologii iau în considerare în mod explicit influenţele culturii lor etice de origine şi etica psihologică. Prezentăm aici câteva întrebări pe care le recomandăm psihologilor, care îi pot ajuta să înţeleagă
măsura în care rămân fideli culturii lor de origine sau în care participă la cultura profesiei de psiholog, pentru a-şi dezvolta Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul aculturaţiei etice
160
astfel strategii şi comportamente care să tindă către integrare şi să se îndepărteze cât mai mult de marginalizare. Psihologii pot folosi aceste recomandări în deliberările lor asupra dilemelor etice cu care se confruntă, în dezvoltarea unor politici ( de pildă, cum să gestionez telefoanele din timpul nopţii ale pacienţilor?) sau în analiza componentelor etice ale deciziilor clinice sau administrative de rutină. Prezentăm aceste întrebări nu ca pe o listă exhaustivă, nici ca pe nişte etape ale unui proces, ci ca pe nişte idei de analiză care să poată fi de ajutor în utilizarea modelului aculturaţiei etice: 1. Ce aş face dacă persoana în cauză nu ar fi pacientul meu, ci cumnata mea, un străin de pe stradă, un vânzător de maşini, stilistul meu şi aşa mai departe?
2. Pe baza căror valori [termenul valori în această listă de întrebări poate include virtuţi, principii şi alte concepte după
care se pot ghida psihologii] funcţionez eu când fac speculaţii având la bază diferite prejudecăţi, în viaţa mea de zi cu zi?
3. Ce aş înclina să fac dacă nu ar exista niciun fel de repercusiuni personale sau profesionale ( de pildă, dacă nu ar afla nimeni niciodată ce am făcut)?
4. Ce aş face dacă m-aş conforma celei mai stricte interpretări a Codului Etic al APA şi a altor norme, ca de pildă politica instituţiei pentru care lucrez, legile statului sau regiunii în care profesez şi aşa mai departe?
5. Ce aş face dacă nu ar exista legi care să îmi restricţioneze opţiunile?
6. Care sunt motivaţiile mele - cele pe care le-aş împărtăşi altora şi cele pe care le am, dar nu sunt dispus să le admit în faţa altora?
SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
