166
pacienţii periculoşi şi situaţiile în care factorii culturali sunt deosebit de pregnanţi. Deoarece unele dintre cazurile prezentate implică mai multe tipuri de probleme ( de pildă, limite şi aspecte culturale, confidenţialitate şi consimţământ informat), ele vor apărea în capitolele în care noi am considerat că pot fi de cel mai mare folos cititorilor.
Analizele pe care le facem cu privire la cazurile prezentate aici nu au pretenţia c-ar fi şi nici nu pot fi exhaustive sau definitive. Cu siguranţă, nu putem face interpretări care să se ridice la nivelul complexităţii oricăreia dintre aceste situaţii clinice, doar pe baza scurtelor descrieri prezentate aici, care conţin doar unele informaţii esenţiale. Mai mult, chiar dacă am prezenta studii de caz foarte detaliate, psihologii care la nivel individual au valori cu accente chiar şi foarte puţin diferite faţă de ale noastre pot ajunge la concluzii foarte diferite, dar la fel de valide. Scopul nostru este acela de a demonstra cum pot folosi psihologii cele trei modele decizionale discutate, pentru a face alegeri excelente şi justificate din punct de vedere etic.
Acest capitol prezintă aspecte legate de competenţa profesională. Conform Articolului 2.0la din Codul Etic al Asociaţiei Psihologice Americane (APA, 2010), psihologii trebuie să „furnizeze servicii, să educe, să cerceteze populaţia şi zonele încadrate între limitele competenţei lor în. conformitate cu nivelul lor de educaţie, formare, supervizare, consultare, studiu sau experienţă
profesională". Competenţa se bazează în primul rând pe principiile etice generale ale promovării stării de bine a pacientului şi evitării producerii de daune. Aşa cum am arătat în Capitolul 2
cu privire la luarea deciziilor, unele articole ale Codului pun în balanţă competenţa cu accesul pacientului la asistenţa de sănătate mentală, permiţând o competenţă mai puţin perfectă în SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
