.
Să luăm în considerare următorul caz:
Un cadou neaşteptat
Dr. Coleman a venit la cabinet într-o dimineaţă şi a găsit unpachet la uşă. Pachetul conţinea o vază mică, dar foarte elegantă, trimisă de o pacientă pe care dr. Coleman o trata decâteva săptămâni. Pacienta făcuse progrese mari într-un timpscurt, dar încă mai avea de lucru. Dr. Coleman şi-a pus problema dacă să accepte sau nu cadoul, în timp ce vizualiza vaza(care se potrivea perfect) aşezată în nişa din colţul camerei dezi din apartamentul său.
Primul curs de etică la care participase dr. Coleman fusese unul destul de tradiţional. Ea învăţase să consulte Codul Etic al APA, care nu spune nimic însă despre problema acceptării cadourilor, dar furnizează îndrumări despre evitarea daunelor, conflictelor de interes şi respectul faţă de pacienţi. Întrebările pe care şi le poate pune dr. Coleman se vor centra pe evitarea consecinţelor negative ale actelor sale: Ce poate fi mai probabil să se întâmple: terapia să o ia pe un drum greşit, iar pacienta mea (care se poate dovedi până
la urmă a avea o tulburare de personalitate) să sfârşească prina face plângere la vreo comisie de discipină sau de autorizareDileme etice în psihoterapie■ Modelul aculturaţiei etice
156
că m-am folosit de ea. Sau: dacă refuz cadoul, pacienta se poate simţi jignită şi se va plânge că îi făc rău sau că nu o respect?
Dr. Coleman a citit câteva lucrări despre acceptarea cadourilor (de exemplu, Knox, 2008). Aceste materiale o încurajează să
analizeze câţiva factori în luarea unei decizii, inclusiv valoarea pecuniară a cadoului (Gross, 2002), problemele de personalitate pe care le-ar putea avea pacientul, durata în timp a terapiei şi cultura pacientului.
La cel de-al doilea curs de etică pe care l-a urmat, dr. Coleman a învăţat unele metode suplimentare, mai bune, de deliberare (Knapp şi VandeCreek, 2012) şi a studiat importanţa menţinerii vechilor valori, pe lângă cea a contactului cu noua cultură
(Anderson şi Handelsman, 2010). Astfel, ea face apel la autobiografia sa etică şi înţelege că trebuie să analizeze nu doar cultura pacientei ei, ci şi propria cultură etică. Ea provine dintr-o familie şi o cultură în care recunoştinţa şi reciprocitatea erau importante, iar membrii familiei sale îşi cumpărau mereu mici cadouri unii altora.
Dimensiunea menţinerii valorilor din procesul aculturaţiei sale etice furnizează un cadru clar de lucru în care dr. Coleman îşi poate analiza cu mai multă atenţie motivaţiile. De exemplu, îi place foarte mult vaza, iar pe pacientă o simte foarte implicată
în terapie. Ea poate explora în detaliu şi modul în care emoţiile sale sau alţi factori nonraţionali (Messick şi Bazerman, 1996; Rogerson, Gottlieb, Handelsman, Knapp şi Younggren, 2011) o pot ajuta sau o pot împiedica în luarea unei decizii. De exemplu, stânjeneala personală pe care ar resimţi-o dacă ar refuza cadoul pare un factor mai puternic decât câştigul potenţial. Dacă gre
şeşte şi vaza nu valorează atât de mult cât crede ea? Dacă înţelege SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
