„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

154

instanţe de judecată, psihologii trebuie să intre în contact cu şi să participe la cultura proceselor judiciare ( de exemplu, să înţeleagă aspecte precum sistemul adversativ de desfăşurare a procesului şi de interogare a martorilor), în timp ce îşi menţin şi valorile profesionale ale respectului faţă de pacient şi responsabilităţii ştiinţifice.

Alte tipuri de sarcini de aculturaţie apar atunci când psihologii şi clienţii lor provin din culturi diferite, au religii diferite, orientări sexuale diferite şi aşa mai departe. De exemplu, în măsura în care psihologii şi clienţii lor îşi menţin cultura etică

de origine, ei pot avea aşteptări diferite cu privire la comportamentul profesional în cadrul şedinţelor de terapie, precum şi cu privire la împărtăşirea unor informaţii altor membri ai familiei, la autodezvăluire şi la comportamentele specifice apartenenţei politice sau religioase.

Alte teme de aculturaţie pot apărea în cazul schimbării locului de muncă de la un centru de asistenţă publică de sănătate mentală la un cabinet privat, în care psihologii pot fi nevoiţi să

intre pentru prima dată în contact cu probleme precum activităţile de marketing şi de facturare şi să participe la acestea.

Cultura unei practici private poate însemna, de asemenea, colaborări mai puţin frecvente sau mai puţin accesibile cu alţi terapeuţi şi specialişti din domeniu. Această lipsă relativă a contactului continuu sau de rutină cu elemente ale culturii profesiei poate creşte riscul ca psihologii să adopte strategii de separare.

Mulţi autori au observat că izolarea profesională este un factor potenţial de comportament lipsit de etică ( de exemplu, Chandler, 2009; W.B. Johnson, Barnett, Elman, Forrest şi Kaslow, 2013; Koocher şi Keith-Spiegel, 2008), iar cei care trebuie să se adapteze la o cultură mai izolatoare ar trebui să îşi reamintească lor SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN

înşile despre virtuţile smereniei şi prudenţei - şi să încerce să 155

intre în asociaţii profesionale, să formeze grupuri de intervizare cu alţi colegi şi, pe orice alte căi, să evite izolarea profesională.

Modelul aculturatiei

. etice în actiune

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.