(2) Dîndu-şi seama că ea a fost cauza iubirii lui Gloster, iar iubirea - pricina nenorocirilor, Anne este gata să-şi nimicească frumuseţea desfigurîndu-se : echivalentul sinucide!'ii. Acest act îi apare lui Gloster ca fiind identic cu a-ti lua zilele. Ducele se arată fericit să moară pentru Anne şi pregătit să primească chiar moartea din mîinile ei. Toate acestea, din dragoste pen
� � !
Anne : ,,De-aş cred e, ucigaşule, obrazul Mi-aş urîţi pe loc cu-aceste unghii".
GlosteT : ,,Prăpădul ăsta ochii mei nu-l rabdă
Şi, dt sînt eu aici, dbrazul tău
Nu ai să-l sfişii ; el îmi e lumină,
Aşa cum , soarele lumină este
întregii lumi ; el mi-este zi şi viaţă".
(3) Gloster oferă Annei spada spre a străpunge pe ucigaşul lui Henric, socrul ei, şi al lui Eduard, iubitul ei soţ, adăugînd :
,,Dar chipul tău mi-a dat curaj ... "
.
La porunca Annei este gafa să se sinucidă, dar o avertizează că, în felul acesta, va dispărea - tot din vina ei - cel mai credincios iubit al ei (adică Gloster !), deposedînd-o astfel de unul din rarele bunuri ale vietii sale.
Gloster : ,,O vorbă doar, şi cum o vei rosti Această mînă ce-ţi lovi iubitul,
Iubindu-te nespus, tot din iubire
Pe-un şi mai credincios iubit ţi-'l fură.
Şi amîndoi prin tine vom fi morţi".
(4) Ducele nu uită să suscite în conştiinţa Annei norma milei, spre a o pune în conflict cu ea însăşi, prin incompatibilitatea dintre ură si caritate.
Gloster : ,,Nu ştii ce-i mila, doamnă ; ea plăteşte Prin bine răul şi nu blestemă,
Ci binecuvîntează".
O previne de creşterea enormă a răspunderii în cazul hotărîrii de a-l ucide. La faptul de a fi pricinuit moar-
72
