groapă via ; o trecem prin iarnă, îi scăpăm rădăcini!..
Atîta pot să-ţi dau. Nu fală, nici mărire şi nici o altă
plată pămîntească, decît a inimii. Puţin. Dacă e prea puţin, du-te. Dar dacă vrei cu adevărat un rost, rămîi lîngă mine sub vifor" .
Revelaţia unui nou sens este trezirea unui nou sentiment, sentiment care înfruntă primejdiile, care rezistă
viforniţelor, apără rădăcinile de îngheţ, în vederea roa�
delor de mai tîrziu.
2. Cristalizarea
Să ne oprim puţin asupra celorlalte laturi ale unitătii
,,fiinţă-în-situaţie" şi anume . asupra modului cum „subiectul luminează lucrurile", cum „situaţia" se transformă sub influenţa sentimentului.
Fenomenul de transfigurare a obiectelor, persoanelor, situaţiilor sub influenţa sentimentului sau a pasiunii este cunoscut sub numele literar de „cristalizare" . Este posibil ca acest nume să dovedească o vitalitate superioară restului operei lui Stendhal. Vom urmări propria sa . descriere a originii acestei denumiri, cu toate că
cineva ar putea obiecta şi aici : ,,Ce importanţă are de·
numirea unui fenomen cunoscut de milenii ? " ,,Cine nu cunoaşte sensul zicătorii răspîndite în lumea întreagă : foamea este cel mai bun bucătar ? " Orice tendinţă este o foame ; după cum foamea transformă calitatea bucatelor, orice aspiraţie transfigurează obiectul şi situa
ţiile corespunzătoare. Denumirea potrivită adaugă ceva prin conturarea, fixarea sensului în conştiinţă, prin exteriorizarea şi vehicularea lui, mai ales atunci cînd cuvîntul, după cum este şi cazul, sugerează, prin metaforă, un fenomen concret şi plin de înţeles.
Iată cîteva date privind actul de naştere al acestui fericit şi plin de vigoare termen. Cu un veac şi jumătate în urmă, într-o vară, Henri Beyle pleacă cu un grup de prieteni la o plimbare, care se transformă în călătorie, din cîmpia Lombardiei spre Nord, în Elveţia, pînă
la Salzburg. Ajungînd pînă la Hallein, poposesc încîn-76
taţi de privelişti, de măreţia munţilor. Aici li se oferă, ca turişti, surpriza de a descinde în minele de sare.
Această coborîre în adîncul minei de sare avea ca scop de a pune pe turist în faţa unei privelişti fermecătoare, de a vedea marea sală a minei, luminată de cîteva lămpi mici, inundată de o lumină scînteietoare. Care era secretul luminii feerice din sala de mine ? Farmecul se datora cristalelor de sare care reflectau lumina de peste tot. Minerii, părăsind o mină de sare, aruncau în adîncurile ei ramuri de copaci despuiate iarna de frunze. După două sau trei luni, aceste ramuri uscate.
umezindu-se de apa sărată şi uscîndu-se apoi, se acopereau de cristale strălucitoare. Ramura de dinainte nu mai putea fi recunoscută. Scoasă la lumina zilei, ea era oferită de către mineri călătorilor pregătiţi să coboare în mină. O doamnă tînără din grupul lui Henry Beyle primise şi ea în dar o asemenea bijuterie. Un tînăr ofiţer bavarez, care abia a cunoscut-o, a fost viu impresionat de această doamnă, ceea ce l-a făcut pe Henri Beyle să adreseze doamnei următorul comentar :
„Efectul pe care-l produce asupra acestui tînăr nobleţea trăsăturilor dumneavoastră italieneşti, aceşti ochi pe care nu i-a văzut niciodată pînă acum, este asemănător întru totul cu acela efectuat de cristalizare asupra micii ramuri de carpăn pe care o ţineţi în mînă şi o găsiţi atît de frumoasă" . Această reflexie a lui Beyle a fost precedată de o observaţie : ofiţerul bavarez a fost încîntat de mîna doamnei, mînă de culoare întunecată
purtînd urmele variolei de care suferise în copilărie fermecătoarea doamnă. Iată cum o biată ramură desfigurată, despuiată, a devenit în ochii tînărului îndrăgostit comoară inestimabilă. De aici definiţia lui Stendhal a cristalizării ca „operaţia spiritului care în tot ce se prezintă descoperă noi perfecţiuni ale obiectului iubit" .
Iată ce se petrece, după Stendhal, în sufletul cuprins de sentimentul iubirii şi cele două faze de cristalizare a sentimentului. După starea de admiraţie urmează
anticiparea plăcerii unui act de tandreţe ; acestui act îi urmează speranţa şi prima cristalizare. Îndoiala, însă, este drumul spre a doua cristalizare, care culminează cu beatitudinea : ,,ea mă iubeşte !"
