De asemenea, se întîmplă ca valori sup?.rioare din punct de vedere obiectiv să nu suscite nici un :,entiment din cauză că nu găsesc ecoul cuvenit într-o inimă deja ocupată ; apel fără răspuns.
lriceputul decristalizării anunţă adesea sfîrşitul sentimentului. Eroina romanului 1ntoarcere spre ţara natală al lui Thomas Hardy începe să-l vadă ca mediocru pe tînărul de care fusese îndrăgostită, moment al disoluţiei sentimentului. Inferioritatea socială, care n-o supăra la început, a tînărului o impresionează în mod neplăcut acum, pentru prima oară, şi simte că s-a coborît iubindu-l. ,,Wildeve nu mai oferea acum decît contururi, despuiate de raze, ale soarelui privit printr-o sticlă afumată".
Separaţia de situaţia favorizantă, absenţa obiectului atrăgător favorizează la început cristalizarea, dar prelungirea acestei absenţe „goleşte iubirea de orice substanţă" (A. Maurois).
Modul cum o experienţă prezentă transfigurează cu totul optica şi semnificaţia unui trecut, care apare acum ca o înşelăciune, iluzie şi gravă eroare, este descris cu talent în piesa lui Camil Petrescu, Act veneţian.
Durerea soţului · Pietro nu a fost provocată atît de actul de a fi fost înşelat de soţie cît de conştiinţa de a se fi înşelat el cu privire la personalitatea femeii pe care a iubit-o. ,,Am dovedit - spune el - că pot să iau fantasme ale minţii mele drept realitate şi asta e prost ...
e foarte prost". Adresîndu-se soţiei, spune : ,,Eu nu pot fi iertat că am preţuit o femeie ca tine" ; ,,acum văd îngrozit că am chibzuit prost, că am şovăit zadarnic, că am fost nătîng fără pereche". Transformarea trecutului din real în amăgire şi simulacru a avut ca efect dispariţia sentimentului de iubire faţă de aceeaşi persoană reală şi prezentă. · ,,Altădată - spune Pietro soţiei - orice cuvînt al tău deschidea lacăte şi lega toată viaţa de cîte un sens al lui. Acum vorbele tale sînt fără utilitate, ca nişte chei · găsite". Soţia iubită
moare, sensul vieţii este înmormîntat.
La fel, descoperirea de către Charles Bovary a scrisorilor primite de soţia sa de ia amanţii acesteia, îi 93
provoacă soţului înşelat o imensă durere şi un sentiment de descurajare. Fericirea conjugală, desfăşurată
pe o durată de douăzeci de ani, este înmormîntată, iar personalitatea Emmei capătă pentru soţul ei văduv o înfăţişare intolerabilă. Charles devine victima acestei transfigurări ; nu-i rămîne decît să dispară şi el o dată
cu scufundarea în neant a unui trecut pe care-l considerase fericit şi care s-a dovedit a fi o imensă eroare.
2. Saţietatea şi suprasolicitarea
Dacă sentimentul se anemiază prin subnutriţie, în aceeaşi măsură el slăbeşte atunci cînd i se cere mai mult decît poate oferi. Unele mame se miră cînd copilul lor se anemiază refuzînd mîncarea ; ele nu-şi dau seama că refuzul este efectul unei presiuni exagerate exercitate asupra poftei de mîncare a copilului. Din dorinţa de a-l supraalimenta, mama ajunge în situa,tia de a-1
subnutri prin suprimarea apetitului copilului. Fenomenul se poate constata în toate domeniile de activitate a omului. Pedagogii au atras de multă vreme atenţia asupra efectelor nocive ale „îndopării" elevului cu cunoştinţe. ,,Dezgustul faţă de un obiect de învăţămînt - spune pedagogul Uşinski încă în 1885 - apare cînd forţăm o tendinţă care nu mai există. Aceasta n-o înţeleg mulţi dintre pedagogi care, din pasiune pentru un obiect, îi bat despre el capul copilului pînă la saturaţie" 1.
Sensul cochetăriei într-un dialog de iubire nu este numai de a provoca fenomenul de cristalizare la partener, ci şi de a verifica gradul de temperatură afectivă
a celuilalt şi a doza, potrivit temperaturii date, satisfacţia dorită şi aşteptată.
Prin discrepanţa între exigenţă şi posibilitate, între a oferi şi a pretinde, se explică şi situaţiile paradoxale I H . )], . -Y m II n c H 11 fi , Co6panue co,ame11ui1, T . 9 , . lfe.�oee,; ,;;ar;, npe8.Aiem eocnuma,1,uR,, Ha)];. A1rn)J;. HayH, Moc1rna, 1 %0, cTp . 1 96, 94
:sau tragice, cînd slăbirea sentimentului unuia din parteneri provoacă reproşuri din partea celuilalt şi dovezi mai multe de reciprocitate afectivă în aceeaşi măsură.
In loc de a menţine sau a întări sentimentul, acesta dispare mai repede : suprasolicitarea produce suprasaturaţie, stingerea flăcării afective.
