ştiinţa altora, precum şi asimilarea de către noi a .intereselor şi idealurilor altora ; capacitatea de a ne dărui şi înţelegerea de a primi. Aceasta este, după părerea noastră, secretul statorniciei, al purităţii şi dezinteresării sentimentelor noastre sociale, de simpatie şi iubire umană : iubire maternă şi paternă, iubire · filială, sexuală, iubire de profesie, de ştiinţă, de artă, de aproape, de patrie. Asemenea iubire este şi o adevărată
iubire de sine şi semn de maturizare afectivă.
Infantilismul afectiv la vîrsta adultă se manifestă
prin egocentrism, adică incapacitate de înţelegere şi asimilare a trăirilor altora, de acomodare la simţirea altora şi evadare în lumea viselor, prin regresiune spre mimetism, teatralism, amplificare sau apatie, anxietate, 88
izolare, identificare, proiecţie în personalitatea altora, disociere şi raţionalizare, în sensul justificării prin argumente, în aparenţă valide şi raţionale, a unor porniri nedemne şi sordide. Noi credem că egoismul este şi el, pe plan moral, simptom al imaturităţii afective, ceea ce egocentrismul reprezintă pe plan pur psihologic.
In egocentrism, altul se transformă în mijloc al intereselor noastre, din incapacitatea de a ne transpune în conştiinţa altuia, de a adopta punctul de vedere al altuia ; în egoism, altul devine mijloc din neglijarea.
şi subestimarea conştientă şi intenţionată a intereselor şi a personalităţii altuia. Ambele cazuri pot fi considerate ca două niveluri de imaturitate afectivă.
In fine, se cere amintită şi o formă de maturizare bruscă, în aparenţă inexplicabilă. Literatura este bogată în descrieri de conversiuni religioase, de transformări subite de optică asupra lumii, în aparenţă fără
nici o legătură cu circumstanţele externe sau interne.
Neglijarea unei asemenea explicaţii se datoreşte uneori tendinţei subconştiente de a da metamorfozei o explicaţie mistică. Astăzi, prin explorarea vieţii subcon
ştiente a personalităţii, putem înţelege asemenea „irup
ţii" în conştiinţă, ca fiind pregătite adesea într-o perioadă îndelungată de gestaţie, avînd, deci, o durată
îndelungată de maturizare ; ,,iluminarea" subită, asemenea inspiraţiei artistice sau aflării subite a soluţiei pe plan intelectual, presupune o acumulare îndelungată
de impresii ; aici am avea acţiunea legii dialectice a schimbărilor cantitative în schimbări calitative ; ceea ce apare ca discontinuu pe planul conştiinţei îşi păstrează continuitatea în perspectiva întregului personalităţii.
Este vădit că procesul maturizării afective nu poate fi izolat de influenţa covîrşitoare a educaţiei, a societăţii. ,,Socialismul deplin şi definitiv victorios în patria noastră - spune I. Grigoraş - oferă cea mai completă
confirmare a adevărului că societatea, care aduce egalitatea socială între oameni, reprezintă condiţia optimă
pentru ca omul - devenit scopul fundamental al întregii activităţi sociale şi valoarea supremă în sistemul
tuturor valorilor - să se împlinească, pentru prima oară în istorie, în mod armonios, ca fiinţă productivă
şi consumatoare, cetăţean şi activist public, subiect de cunoaştere şi fiinţă creatoare, factor de apreciere şi evaluare a valorilor sociale, a exigenţelor societăţii.
precum şi a propriilor sale manifestări, rezultate şi succese" 1•
Tezele Comitetului Central al Partidului Comunist Român pentru Congresul al X-lea al Partidului prevăd printre alte măsuri de primă importanţă „dezvoltarea activităţii de investigaţie ştiinţifică a noilor procese sociale, a căilor de soluţionare a diferitelor probleme
- economice, sociale, politice, ideologice - ale mersului nostru înainte. Ştiinţele sociale şi umaniste trebuie să contribuie în acest sens, în tot mai mare măsură, la analiza şi elucidarea diferitelor aspecte ale vieţii sociale actuale, la conturarea liniilor de perspectivă ale societăţii noastre, ale evoluţiei întregii opere de edificare socialistă a ţării" 2• In acest spirit constructiv şi mobilizator se creează condiţii optime de făurire multilaterală a personalităţii şi de maturizare a sentimentelor.
1 I. G r i g o r a ş, Datoria etică, Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 199.
2 Te.zele Comitetului Centrai al Partidului Comunist Român
pentru Congresul al X-lea al Partidului, ,,Scînteia", nr. 8 081.
din 31 mai 1 969 _
