AsHei şi vuipea domesticită de „micul prinţ" se consideră fericită, fiindcă, despărţindu-se de copilul ce i-a devenit drag, avea mîngîierea că, privind culoarea aurie a grîului, ce-i fusese pînă atunci indiferentă, va readuce în actualitate părul auriu al prinţului şi întreaga fiinţă a acestuia.
Dar iată şi versurile poetului nostru :
,,Şi dacă ramuri bat în geam" ...
,,Şi dacă stele bat în lac"
„Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
ID ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna".
Intinderea şi consolidarea asociaţiilor este şi un proces de întărire a legăturilor afective. Aşa se explică
înrudirea între sentimente şi obişnuinţe 1. Obişnuinţele sînt leagănul şi mormîntul sentimentelor. In fond, orice tendinţă se îndreaptă spre nimicirea ei prin satisfacţie şi orice plăcere, prin urmele lăsate, naşte dorinţa de resuscitare a ei.
Sursa, însă cea mai bogată a sentimentelor şi factorul cel mai important al maturizării lor este legătura lor cu eul, pătrunderea lor în constelaţia eului. Nu ne ataşăm atît de bunurile care ni se oferă, cît de acelea'
create de noi, de truda noastră ; nu ne legăm atît de persoanele care ne fac servicii, cît de acelea cărora ne dăruim. Aşa se explică de ce părinţii ţin mai mult la copiii cărora li s-au dăruit, decît copiii la părinţi de la care numai au primit. Mamele care au netezit cu dureri drumul copiilor lor au creat prin aceasta un sentiment nemuritor de dragoste maternă. O poveste ne relatează
cum soţia unui tînăr, neputînd admite ca afecţiunea so
ţului ei să se împartă cu dragostea fiiială a acestuia 1 v. V. P a v e 1 c u Schema operaţională, deprinderile şi obişnuinţele. lnţelesurile lor şi raporturile dintre ele, .Jlevista de psihologie", 4, 1965, pp. 449-467.
85
