mente, descifrînd mai corect simptomele afective, ale noastre şi ale altora, vom pune diagnostice mai exacte şi astfel vom putea dirija mai eficient conduita noastră, destinul personalităţii noastre.
în fine, mai există o perspectivă care merită menţionată. Noi ştim că emoţiile se produc mai cu seamă în faţa noului, neprevăzutului, atunci cînd nu sîntem pregătiţi cu răspunsul prompt şi adecvat la exigenţele, adesea instantanee, ale situaţiei. Ezitări între porniri, adesea contradictorii, folosirea unor automatisme arhaice şi grosolane ne oferă tabloul dezorganizant al emoţiei. Aceasta ne face să ne explicăm de ce emotivitatea omului se reduce pe măsură ce experienţa lui se îmbogăţeşte şi capacitatea lui de previziune se amplifică, devine mai sigură. Încrederea în sine, siguranţa ac
ţiunii iniţiate reprezintă un antidot al emoţiei.
Mai există un aspect, de ordin energetic. Emoţiile sînt forme de risipă a energiei, de aruncare peste bord, a excesului energetic, devenit inutil. Acest fenomen se reduce sau dispare şi el, o dată cu experienţa. Aşa după
cum, pe baza experienţei, mobilizăm, în faţa un�i greutăţi, în mod automat, energia musculară necesară efortului de a ridica greutatea dată, tot aşa, în faţa unei noi situaţii, ştim ce avem de făcut şi cîtă energie ni se cere pentru a face faţă situaţiei.
In ipoteza plauzibilă a sporirii continue a experienţei omului este foarte probabil că omul de mîine va fi în posesia unui mecanism de semnalizare a echilibrului şi reglare a energiei mai bine pus la punct şi va pierde mai puţină energie, administrînd-o mai judicios ; va fi, deci, mai puţin emotiv. Ceea ce astăzi adultul este faţă
de copil, adultul de mîine va fi faţă de cel de azi.
Acesta ar fi, în parte, şi răspunsul la întrebarea dacă
accelerarea ritmului vieţii moderne nu va duce spre superficializarea şi chiar dispariţia sentimentelor. Nu vedem de ce adaptarea omului la noul ritm, creat tot de el, al vieţii ar face necesară dispariţia sentimentelor şi nu accelerarea mecanismelor afective în · sensul dozării lor mai raţionale şi a economiei mai desăvîrşite în distribuţia energetică a forţelor noastre ? Sîntem con-1 00
vl.nşi. că cercetările de az1 în cîomenluî econom1eî se vot'
completa cu studii iniţiate de Pierre Janet în domeniul
„economiilor psihologice" 1• Astfel se va face un pas înainte spre acel ideal al fericirii umane 2, care nu poate fi conceput altfel decît în spiritul ideologiei înaintate, progresiste a omenirii de azi spre triumful libertăţii, păcii şi al democraţiei.
1 V. P i e r r e J a n e t, Les medications psychologiques, v. II, Les economies psychologiques, Paris, Felix Alcan, 1928.
2 V. V. J. G i 1 1, The Idea of Happiness, Frederick A. Prae
ger, New York, 1 9G7.
Cuprins
Prefaţă
7
Cap. I. Buletinul de identitate
11
1. Dovada de existenţă
