Horatio Nelson şi Shakespeare. Domnişoara Homer a scânteiat de inteligenţă şi vivacitate în rolul lui Nell Gywn; a fost dramatică înfăţişând-o pe regina Isabela a Spaniei; Josefina interpretată de ea a fost o vinietă încântătoare, iar Lady Emma Hamilton a ei a fost o subtilă interpretare actoricească. Per total, a fost un spectacol pitoresc şi fermecător.
Seara s-a încheiat cu un supeu cu bufet pentru Pleiade şi oaspeţii lor, oferit cu generozitate la Round Room de doamna Winifred Griffen Prior.
489
- ASASINUL ORB -
Scrisoare de la BellaVista
Cabinetul directorului,
Azilul BellaVista,
Amprior, Ontario
12 mai 1937
Dlui Richard E. Griffen
Preşedinte şi preşedinte al Consiliului de administraţie, Griffen-Chase Royal Consolidated Industries Ltd., King Street West 20, Toronto, Ontario
Dragă Richard,
A fost o plăcere să mă întâlnesc cu tine în februarie – deşi în împrejurări atât de regretabile – şi să îţi strâng mâna după
atâţia ani. Cu siguranţă vieţile noastre ne-au dus în direcţii diferite din acele „frumoase zile ale regulii de aur”.
Într-o notă mai sobră, îmi pare rău să îţi aduc la cunoştinţă că starea tinerei tale cumnate, domnişoara Laura Chase, nu s-a îmbunătăţit; mai curând s-a înrăutăţit întrucâtva. Maniile de care suferă sunt adânc înrădăcinate.
După părerea noastră, rămâne un pericol pentru ea însăşi şi trebuie ţinută sub observaţie constantă, cu sedare când e necesar. Nu s-au mai spart ferestre, însă a fost un incident care a implicat o foarfecă; totuşi vom face tot posibilul să
împiedicăm o recurenţă.
Continuăm să facem tot ce ne stă în putere. Există mai multe tratamente noi pe care sperăm să le folosim cu efect pozitiv, îndeosebi „terapia cu şocuri electrice”, pentru care vom avea în curând echipamentul necesar. Cu permisiunea ta, o vom adăuga la tratamentul cu insulină. Avem mari speranţe în ceea ce priveşte o îmbunătăţire decisivă, deşi prognoza noastră este că domnişoara Chase nu va fi niciodată sănătoasă.
Oricât ar fi dureros, trebuie să solicit ca, în prezent, tu şi soţia ta să vă abţineţi de la o vizită sau chiar de la a-i trimite 490
- MARGARET ATWOOD -
scrisori domnişoarei Chase, deoarece contactul cu oricare dintre voi are cu siguranţă un efect distrugător asupra tratamentului. După cum ştii, tu însuţi eşti centrul fixaţiilor mai persistente ale domnişoarei Chase.
Săptămâna asta, miercuri, voi fi în Toronto, şi aştept cu nerăbdare o conversaţie între patru ochi cu tine – la sediul companiei tale, întrucât tânăra ta soţie, fiind proaspătă
mămică, n-ar trebui să fie în mod nejustificat deranjată cu astfel de probleme tulburătoare. Atunci te voi ruga să
semnezi formele necesare de consimţământ referitor la tratamentele pe care le propunem.
Îmi iau libertatea să alătur această factură pe luna trecută
ca să o iei prompt în considerare.
Al tău sincer,
Dr. Gerald P. Witherspoon, Director
491
- ASASINUL ORB -
Asasinul orb: Turnul
Se simte greoaie şi murdară, ca un sac cu rufe nespălate.
Dar totodată, lipsită de vlagă şi de substanţă. Hârtia goală, pe care – abia vizibilă – se află urma fără culoare a unei semnături, nu a ei. Un detectiv ar putea să descopere, dar ea una nu poate fi deranjată. Nu poate fi deranjată să se uite.
Nu a renunţat la speranţă, dar a pus-o bine: nu e pentru uzul cotidian. Între timp, corpul trebuie îngrijit. Nu are niciun rost să nu mănânci. E mai bine să-ţi păstrezi cumpătul, iar hrănirea ajută la asta. Şi micile plăceri: flori în care să-ţi pui nădejdea, primele lalele de exemplu. E de prisos să te sminteşti. Să fugi pe stradă în picioarele goale, strigând Foc! Faptul că nu e niciun foc sigur va fi remarcat.
Cel mai bun mod de a păstra un secret este să pretinzi că
nu există. Foarte amabil, spune ea către telefon. Dar îmi pare tare rău. Nu pot să ajung atunci. Sunt legată de mâini şi de picioare.
În unele zile – zile senine şi calde, mai ales – se simte îngropată de vie. Cerul e o cupolă de piatră albastră, soarele o gaură rotundă în ea, prin care lumina zilei reale străluceşte batjocoritor. Ceilalţi oameni îngropaţi cu ea nu ştiu ce s-a întâmplat: numai ea ştie. Dacă ar fi să dea glas acestor cunoştinţe, ar fi închisă pe veci. Singura ei şansă e să
meargă înainte ca şi cum totul ar fi normal, stând între timp cu ochii pe cerul albastru, senin, pândind crăpătura mare care nu se poate să nu apară până la urmă. După care el ar putea coborî prin ea pe o scară de frânghie. Scara va fi trasă
sus cu ei doi agăţaţi de ea, ţinându-se bine unul de celălalt, pe lângă foişoare şi turnuri şi clopotniţe, prin crăpătura din cerul fals, lăsându-i pe ceilalţi jos, pe pajişte, uitându-se la ei cu gura căscată.
Ce intrigă atotputernică şi copilărească!