S-a lăsat tăcerea. Nu prea ştiam cum să încep. Nu eram încă pregătită s-o întreb ce caută în Toronto. Unde fusese în tot acest timp? am întrebat. Ce făcuse?
— Am fost la Avilion, mai întâi, a spus.
— Dar era închis tot! Fusese, pe toată durata războiului.
Nu mai fuseserăm acolo de ani de zile. Cum ai intrat?
— Oh, ştii tu, a spus ea. Întotdeauna puteam să intrăm când voiam.
Mi-am adus aminte de jgheabul pentru cărbuni, de zăvorul dubios de la una dintre uşile de la beci. Dar acesta fusese reparat cu mult timp în urmă.
— Ai spart o fereastră?
— N-a fost nevoie. Reenie a păstrat o cheie, a spus ea. Dar să nu spui.
— Centrala nu funcţiona. Nu avea cum să fie căldură, am spus.
— Nu era, a zis ea. Dar erau o mulţime de şoareci.
A sosit cafeaua. Avea gust de firimituri de pâine arse şi de cicoare prăjită, ceea ce nu era de mirare întrucât asta se punea în ea.
576
- MARGARET ATWOOD -
— Vrei o prăjitură sau altceva? am întrebat. N-au prăjituri rele aici.
Era tare slabă, m-am gândit că i-ar prinde bine o prăjitură.
— Nu, mulţumesc.
— Pe urmă ce ai făcut?
— Pe urmă am împlinit douăzeci şi unu de ani, aşa că am avut ceva bani, de la tata. Aşa că am plecat la Halifax.
— Halifax? De ce Halifax?
— Acolo veneau vapoarele.
N-am insistat. Exista un motiv în spate, la Laura întotdeauna exista; era un motiv pe care m-am ferit să-l aud.
— Dar ce ai făcut?
— Ba una, ba alta, a spus ea. M-am făcut utilă.
Asta a fost tot ce a vrut să spună pe tema asta. Am presupus că a lucrat la o cantină pentru săraci, de vreun fel, sau ceva echivalent. A spălat toalete într-un spital, ceva de genul ăsta.
— Ai primit scrisorile mele? De la BellaVista? Reenie a spus că nu.
— Nu, am spus. N-am primit nicio scrisoare.
— Cred că le-au furat ei. Şi n-au vrut să te lase să suni, sau să vii la mine?
— Au spus că ţi-ar face rău.
A râs scurt.
— Ţie ţi-ar fi făcut rău, a spus. Zău că nu trebuia să stai acolo, în casa aia. Nu trebuia să stai cu el. E foarte rău.
— Ştiu că întotdeauna ai gândit asta, dar ce altceva să
fac? Nu mi-ar acorda niciodată divorţul. Şi n-am niciun ban.
— Asta nu e o scuză.
— Poate nu pentru tine. Tu ai un fond de la tata, dar eu nu am aşa ceva. Şi cu Aimee cum rămâne?
— Ai putea s-o iei cu tine.
— Mai uşor de spus decât de făcut. Poate că n-ar vrea să
vină. E cam moartă după Richard, în momentul de faţă, dacă
vrei să ştii.
577
- ASASINUL ORB -