The Port Ticonderoga Herald and Banner, 16
martie, 1933
CHASE SPRIJINĂ EFORTUL DE AJUTORARE
DE ELWOOD R. MURRAY, REDACTOR-ŞEF
Într-un gest patriotic la care acest oraş a ajuns să se aştepte, căpitanul Norval Chase, preşedintele Chase Industries Ltd., a anunţat ieri că Chase Industries va dona trei vagoane de mărfuri „de calitatea a doua” pentru eforturile de ajutorare a acelor regiuni ale ţării cel mai greu lovite de Criză. Printre acestea vor fi pături pentru bebeluşi, pulovere de copii şi un sortiment de lenjerie de corp practică, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
Căpitanul Chase a spus pentru The Herald and Banner că
în această vreme de criză naţională toţi trebuie să contribuie, aşa cum s-a făcut în război, mai ales cei din Ontario, care sunt mai norocoşi decât alţii. Atacat de cel mai renumit dintre adversarii săi, domnul Richard Griffen de la Royal Classic Knitwear din Toronto, care l-a acuzat că îşi aruncă pe piaţă surplusurile ca produse gratuite şi îl lipseşte astfel pe muncitor de leafă, căpitanul Chase a afirmat că, întrucât cei care primesc aceste produse nu îşi permit să le cumpere, el nu împiedică pe nimeni să vândă.
A adăugat că toate zonele ţării au suferit opriri în dezvoltare, şi că în prezent Chase Industries se confruntă cu o reducere a activităţii, cauzată de cererea scăzută. A spus că
va face totul pentru ca fabricile să continue să lucreze, dar s-ar putea ca în curând să fie nevoit fie să recurgă la concedieri, fie să reducă programul şi salariile.
Nu putem decât să aplaudăm eforturile căpitanului Chase, un om care se ţine de cuvânt, spre deosebire de tacticile de grevă patronală şi spargere de grevă din centre precum Winnipeg şi Montreal, ceea ce a făcut ca Port Ticonderoga să
rămână un oraş care respectă legea şi nu cunoaşte scenele 145
- ASASINUL ORB -
de revolte sindicale, violenţă brutală şi vărsare de sânge de inspiraţie comunistă care au tulburat alte oraşe, provocând pagube şi distrugeri de proprietăţi considerabile, precum şi pierderi de vieţi omeneşti.
146
- MARGARET ATWOOD -
Asasinul orb: Cuvertura de lasetă
Aici trăieşti? întreabă ea. Îşi răsuceşte mănuşile în mâini, de parcă ar fi ude şi le stoarce.
Aici stau, spune el. Asta e altceva.
Casa e una dintr-un şir, toate din cărămidă roşie înnegrită
de murdărie, înguste şi înalte, cu acoperişuri ascuţite. În faţă
are un dreptunghi de iarbă prăfuită, câteva buruieni arse de soare cresc lângă potecă. O pungă de hârtie cafenie ruptă.
Patru trepte duc la verandă. La fereastra din faţă atârnă
perdele de dantelă. El scoate cheia.
Ea se uită în urmă, peste umăr, în timp ce păşeşte înăuntru. Fii fără grijă, spune el, nu ne pândeşte nimeni.
Oricum, asta e casa prietenului meu. Azi sunt aici, mâine am plecat.
Ai o mulţime de prieteni, spune ea.
Nu o mulţime. Nu-ţi trebuie mulţi dacă nu ai belele.
E un vestibul cu un şir de cârlige de alamă pentru haine, o podea acoperită cu linoleum uzat, în carouri maro şi galbene, o uşă interioară cu geam mai pe care sunt schiţaţi bâtlani sau cocori. Păsări cu picioare lungi care îşi îndoaie graţioasele gâturi ca de şarpe printre trestii şi crini, rămăşiţă
dintr-o epocă mai îndepărtată: iluminatul cu gaz. El deschide uşa cu altă cheie şi păşesc în holul interior, întunecat; el apasă scurt comutatorul electric. În tavan, o lustră cu trei flori de sticlă roz, cu două dintre becuri lipsă.
Nu fi atât de speriată, iubito, spune el. Nu o să se ia nimic pe tine. Doar să nu te atingi de nimic.
Oh, s-ar putea, spune ea cu un râs slab, întretăiat.
Trebuie să te ating pe tine. Ai să te cojeşti.
El trage uşa de sticlă după ei. În stânga, altă uşă, lăcuită
şi neagră; ea îşi imaginează o ureche critică lipită de ea pe dinăuntru, un scârţâit, ca de greutate mutată de pe un picior pe altul. Vreo baborniţă pizmaşă cu părul cărunt – nu s-ar potrivi cu perdelele de dantelă? Un şir lung de trepte tocite duce sus, cu fâşii de covor bătute în cuie şi o balustradă
147
- ASASINUL ORB -
ştirbă. Tapetul are un model tip împletitură, cu lujeri de viţă-de-vie şi trandafiri îngemănaţi, roz cândva, acum cafeniul-deschis al ceaiului cu lapte. El o cuprinde în braţe cu grijă, îşi trece buzele pe gâtul ei; nu pe gură. Ea se înfioară.
Sunt uşor de dat jos după aceea, spune el, în şoaptă. Doar te duci acasă şi faci un duş.
Nu spune asta, zice ea, tot în şoaptă. Mă iei peste picior.
Niciodată nu crezi că vorbesc serios.