142
- MARGARET ATWOOD -
Nu vreau să stai aşa în faţa mea, eşti prea departe. Ştiu, spune ea. Dar nu avem unde să mergem. E prea multă
umezeală.
Am să găsesc eu un loc. Undeva unde nu ninge.
Nu ninge.
Dar o să ningă. O să bată vântul de nord.
Şi o să avem zăpadă. Şi ce-or să facă atunci tâlharii, bieţii de ei? Cel puţin, l-a făcut să zâmbească, deşi e mai mult o strâmbătură. Unde dormi? întreabă ea.
Nu contează. Nu trebuie să ştii. Aşa, dacă vor pune vreodată mâna pe tine şi te vor lua la întrebări, nu va trebui să minţi.
Nu mint chiar atât de prost, spune ea, încercând să
zâmbească.
Poate nu pentru un amator, spune el. Dar profesioniştii te-ar prinde cu mâţa-n sac, nicio grijă. Te-ar deschide ca pe-un pachet.
Tot te mai caută? N-au renunţat?
Nu încă. Aşa am auzit.
E îngrozitor, spune ea. Totul e îngrozitor. Totuşi, suntem norocoşi, nu-i aşa?
De ce suntem norocoşi? A revenit la dispoziţia lui posacă.
Cel puţin suntem amândoi aici, cel puţin am…
Chelnerul stă în picioare lângă separeu. Are mânecile de la cămaşă suflecate, un şorţ lung a cărui culoare este neclară
din cauza murdăriei vechi, şi şuviţe de păr aranjate de-a curmezişul ţestei ca nişte şireturi unsuroase. Degetele de la mână seamănă cu degetele de la picior.
Cafea?
Da, te rog, spune ea. Simplă. Fără zahăr.
Aşteaptă până ce chelnerul pleacă. E sigur?
Cafeaua? Te referi la microbi? N-ar trebui să aibă, fierbe de ore întregi. Îşi bate joc de ea, dar ea alege să nu-l bage în seamă.
Nu, vreau să spun dacă e sigur aici.
143
- ASASINUL ORB -
E prietenul unui prieten. Oricum, stau cu ochii pe uşă – aş
putea ieşi prin spate. E o alee.
Nu tu ai făcut-o, spune ea.
Ţi-am zis. Deşi aş fi putut, am fost acolo. Oricum nu contează, pentru că sunt exact ce le trebuie. Tare le-ar mai plăcea să mă pună la zid. Pe mine şi ideile mele proaste.
Trebuie să fugi, spune ea cu disperare. Se gândeşte la cuvântul îmbrăţişare, ce demodat e. Totuşi, asta vrea – să-l strângă în braţe.
Nu încă, spune el. Încă nu trebuie să plec. Nu trebuie să
iau trenuri, nu trebuie să trec graniţe. Se zice că acolo pândesc ei.
Îmi fac griji pentru tine, spune ea. Am ajuns să şi visez asta. Îmi fac griji tot timpul.
Nu-ţi face griji, iubito, spune el. Ai să slăbeşti şi atunci frumoasele tale ţâţe şi fundul tău straşnic or să se micşoreze de tot. Atunci n-ai să mai fii bună pentru nimeni.
Ea îşi duce mâna la obraz de parcă i-ar fi tras o palmă. Aş
vrea să nu vorbeşti aşa.
Ştiu, spune el. Fetele cu haine ca a ta chiar au astfel de dorinţe.
144
- MARGARET ATWOOD -