Da, te rog, spune ea.
Unde rămăseserăm?
150
- MARGARET ATWOOD -
Tocmai tăiaseşi limba acelor sărmane fete cu voaluri de mireasă.
A, da. Iar tu ai protestat. Dacă nu-ţi place povestea asta, pot să-ţi spun alta, dar nu promit că o să fie mai civilizată.
Ar putea să fie mai rea. Ar putea să fie modernă. În loc de câţiva zycronieni morţi, am putea avea acri de noroi împuţit şi sute de mii de…
Am să rămân la asta, spune ea repede. Oricum e cea pe care vrei să mi-o spui.
Ea îşi stinge ţigara în scrumiera de sticlă maro, apoi se lipeşte de el, cu urechea pe pieptul lui. Îi place să-i audă
glasul aşa, de parcă ar veni nu din gât ci din trup, ca un zumzet sau un mârâit sau ca un glas ce vorbeşte din adâncul pământului. Ca sângele care circulă prin inima ei: un cuvânt, un cuvânt, un cuvânt.
151
- ASASINUL ORB -
The Mail and Empire, 5 decembrie, 1934
APLAUZE PENTRU BENNETT
CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ PENTRU THE MAIL AND
EMPIRE
Aseară, într-un discurs ţinut la Empire Club, domnul Richard E. Griffen, afacerist din Toronto şi preşedinte franc al Royal Classic Knitwear, a avut laude moderate la adresa primului-ministru R. B. Bennett şi l-a atacat făţiş pentru criticile lui.
Referindu-se la zgomotoasa adunare de la Maple Leaf Gardens de duminică din Toronto, când 15.000 de comunişti i-au organizat o primire isterică liderului lor Tim Buck, închis pentru conspiraţie sediţioasă dar eliberat condiţionat sâmbătă din Kingston’s Portsmouth Penitentiary, domnul Griffen s-a declarat alarmat de „cedarea la presiune” a guvernului sub forma unei petiţii semnate de 200.000 de
„inimi sângerânde amăgite”. Politica domnului Bennett, a
„călcâiului de fier al neîndurării”, este corectă, a spus el, deoarece întemniţarea celor care complotează să răstoarne guverne alese şi să confişte proprietatea privată este singura cale de a lupta împotriva subversiunii.
Cât despre zecile de mii de imigranţi deportaţi în baza articolului 48, inclusiv cei trimişi înapoi în ţări precum Germania şi Italia unde îi aşteaptă internarea în lagăre, aceştia susţinuseră guvernarea tiranică, iar acum au s-o guste nemijlocit, a afirmat domnul Griffen.
Întorcându-se la economie, a spus că deşi şomajul rămâne ridicat, ceea ce stârneşte îngrijorare, iar comuniştii şi simpatizanţii lor continuă să profite de el, există semne optimiste şi e convins că Depresiunea se va termina până în primăvară. Între timp, singura politică sănătoasă este să
rezistăm până la capăt şi să lăsăm sistemul să se corecteze singur. Trebuie să ne opunem oricărei înclinaţii spre socialismul cu faţă umană al domnului Roosevelt, deoarece 152
- MARGARET ATWOOD -
asemenea eforturi n-ar face decât să agraveze boala economiei suferinde. Deşi starea şomerilor este de compătimit, mulţi sunt leneşi din fire, şi trebuie folosită forţa prompt şi eficient împotriva greviştilor ilegali şi a agitatorilor din afară.
Comentariile domnului Griffen au fost puternic aplaudate.
153
- ASASINUL ORB -
Asasinul orb: Mesagerul
Să vedem. Să spunem că e întuneric. Sorii, toţi trei, au apus. Au răsărit două luni. La poalele dealurilor bântuie lupii. Fata aleasă îşi aşteaptă rândul să fie sacrificată. I s-a dat să mănânce ultima oară, o masă aleasă, a fost parfumată
şi unsă, s-au cântat cântece întru lauda ei, s-au înălţat rugăciuni. Acum e culcată pe un pat de brocart roşu cu auriu, închisă în cea mai tainică odaie a Templului, care miroase amestecat a petale de flori şi tămâie şi a condimente aromate zdrobite care sunt în mod obişnuit presărate pe catafalcurile morţilor. Patul e numit Patul de o noapte, pentru că nicio fată nu a petrecut două nopţi în el. Printre fete, când încă mai au limbă, i se spune Patul lacrimilor mute.
La miezul nopţii va fi vizitată de Stăpânul Infernului, care se spune că e îmbrăcat în armură ruginită. Infernul este locul sfâşierii şi dezintegrării: toate sufletele trebuie să treacă
prin el în drum spre tărâmul zeilor, iar unele – cele mai păcătoase – trebuie să rămână acolo. Fiecare fecioară
închinată Templului trebuie să primească vizita Stăpânului ruginit în noaptea dinaintea sacrificării, căci dacă nu, sufletul ei va fi nemulţumit, şi în loc să călătorească spre tărâmul zeilor va fi silită să se alăture grupului de moarte frumoase goale cu păr azuriu, siluete opulente, buze roşii ca rubinul şi ochi ca nişte hăuri pline de şerpi, care dau târcoale vechilor morminte în ruinele din munţii sterpi de la apus. Vezi, n-am uitat de ele.
Îţi apreciez minuţiozitatea.
Nimic nu e prea bun pentru tine. Orice mărunţiş mai vrei să adaug, dă-mi de ştire. În fine. La fel ca multe popoare, străvechi sau moderne, zycronienii se tem de virgine, de cele moarte mai ales. Femeile trădate în dragoste, care au murit nemăritate, au tendinţa să caute în moarte ceea ce, din nefericire, le-a lipsit în viaţă. Ziua dorm în mormintele ruinate, iar noapte îi vânează pe drumeţii imprudenţi, mai 154
- MARGARET ATWOOD -
ales pe tinerii destul de nesăbuiţi să se ducă acolo. Sar pe aceşti tineri şi le sug miezul, şi îi prefac în zombi ascultători, meniţi să satisfacă la cerere poftele nefireşti ale moartelor despuiate.
Ce ghinion pentru tineri! spune ea. Nu există nicio apărare împotriva acestor creaturi vicioase?
Poţi să le străpungi cu suliţa, sau să le faci chisăliţă cu pietre. Însă sunt foarte multe – e ca şi cum ai ţine la distanţă