Dar aranjamentele s-au încurcat. Coordonarea acţiunii a fost greşit înţeleasă: aşa cum stau lucrurile, asasinul orb va fi primul care nu se ţine de cuvânt.
E prea înspăimântător, spune ea. Ai o minte perversă.
158
- MARGARET ATWOOD -
El îşi trece un deget pe braţul ei gol. Vrei să continui? De obicei fac asta doar plătit. Tu o primeşti pe gratis, ar trebui să fii recunoscătoare. Oricum, nu ştii ce-o să se întâmple. Eu nu fac decât să complic intriga.
Aş zice că e deja destul de complicată.
Intrigile complicate sunt specialitatea mea. Dacă vrei un gen mai simplu, caută în altă parte.
Bine. Continuă.
Deghizat în veşmintele fetei omorâte, asasinul trebuie să
aştepte până dimineaţă, şi apoi să se lase condus pe trepte până la altar unde, în clipa sacrificării, îl va înjunghia pe rege. Va părea astfel că regele a fost doborât de Zeiţa însăşi, iar moartea lui va fi semnalul pentru o răzmeriţă orchestrată
cu grijă.
După ce au fost mituite, anumite elemente mai turbulente vor înscena o răscoală. După asta, evenimentele vor urma şablonul tradiţional. Preotesele Templului vor fi luate sub pază – pentru siguranţa lor, se va spune – dar în realitate pentru a le sili să susţină pretenţiile complotiştilor în faţa autorităţii spirituale. Nobilii loiali regelui vor fi străpunşi pe loc cu lancea; odraslele lor de sex masculin vor fi şi ele omorâte, pentru a se evita răzbunarea de mai târziu; fetele lor vor fi măritate cu învingătorii, pentru a se legitima acapararea averii familiilor lor, iar nevestele lor răsfăţate şi fără îndoială adulterine vor fi azvârlite gloatei. Odată cei puternici căzuţi, e o deosebită plăcere să poţi să-ţi ştergi picioarele pe ei.
Asasinul orb plănuieşte să fugă în confuzia iscată, şi să se întoarcă mai târziu să ceară cealaltă jumătate a generosului onorariu. În realitate, complotiştii au de gând să-l răpună
imediat, întrucât s-ar zice cu ei dacă ar fi prins şi – în eventualitatea eşuării complotului – forţat să vorbească.
Cadavrul lui va fi ascuns bine, pentru că toată lumea ştie că
asasinii orbi lucrează numai năimiţi, şi s-ar putea ca mai devreme sau mai târziu oamenii să întrebe cine l-a tocmit.
159
- ASASINUL ORB -
Una e să pui la cale moartea unui rege, dar cu totul alta e să
fii descoperit.
Fata care până acum nu are nume stă culcată pe patul de brocart roşu, aşteptându-l pe falsul Stăpân al Infernului, şi spunându-i acestei vieţi un adio mut. Asasinul orb se furişează pe coridor, îmbrăcat în straiele cenuşii ale unei slujitoare a Templului. Ajunge la uşă. Straja e femeie, întrucât bărbaţii nu au voie să slujească în incintă. Prin vălul cenuşiu, asasinul îi şopteşte că aduce un mesaj de la Marea Preoteasă, numai pentru urechea ei. Femeia se apleacă, cuţitul porneşte pe dată, fulgerul zeilor e milostiv. Mâinile lui nevăzătoare ţâşnesc spre zornăitul de chei.
Cheia se răsuceşte în broască. În încăpere, fata o aude. Se ridică în capul oaselor.
Glasul lui se opreşte. Ascultă ceva afară în stradă.
Ea se ridică într-un cot. Ce e? spune ea. E doar o portieră
de maşină.
Fă-mi un serviciu, spune el. Pune-ţi furoul ca o fată
cuminte şi aruncă o privire pe fereastră.
Şi dacă mă vede cineva? spune ea. Suntem în plină zi.
N-are nimic. Nu vor şti cine eşti. Vor vedea doar o femeie în furou, şi nu e o privelişte neobişnuită pe aici; vor crede doar că eşti o…
O femeie de moravuri uşoare? spune ea pe un ton neserios. Asta crezi şi tu?
O fecioară decăzută. Nu-i acelaşi lucru.
Eşti foarte galant.
Uneori îmi sunt cel mai rău duşman.
Dacă n-ai fi fost tu, aş fi fost mult mai decăzută, spune ea.
Acum e la fereastră, ridică storul. Furoul ei are culoarea verde rece a gheţii de la mal, gheaţă sfărâmată. El nu o să se poată ţine de ea, nu pentru mult timp. Ea se va topi, se va îndepărta, îi va aluneca din mâini.
E ceva acolo, afară? întreabă el.
160
- MARGARET ATWOOD -
Nimic deosebit.
Întoarce-te în pat.