― În regulă, doctore. Acum poţi să vorbeşti normal. Dacă discuţiile din această cameră sînt ascultate, nu vor pricepe nimic. Ceea ce ţi-am dat e un Deviator de Cîmp ― proiect Mallow autentic. Se vinde cu douăzeci şi cinci de credite pe orice lume, de aici pînă la marginile cele mai îndepărtate. Ţi-o dau pe gratis. Ţine-ţi buzele nemişcate cînd vorbeşti şi nu te grăbi. Trebuie să te obişnuieşti.
Ducem Barr se simţi dintr-o dată obosit. Ochii pătrunzători ai Neguţătorului erau luminoşi şi încurajatori. Simţea că nu poate răspunde îndemnului lor.
― Ce doreşti? spuse Barr. Cuvintele îi zăboviră pe buzele nemişcate.
― Ţi-am spus. Vorbeşti de parcă ai fi mare patriot. Lumea ta a fost zdrobită de Imperiu şi, totuşi, faci jocul acestui tînăr general al Imperiului. Nu prea se potriveşte, nu crezi?
― Eu mi-am făcut datoria, spuse Barr. Un vicerege imperial a pierit din pricina mea.
― Serios? Recent?
― Acum patruzeci de ani.
― Acum patruzeci... de ani! (Cuvintele părură să-l impresioneze pe Neguţător.) Nu poţi trăi prea mult din amintiri. Generalul ăsta imberb ştie?
Barr dădu afirmativ din cap.
Ochii lui Devers se înnegurară:
― Vrei ca Imperiul să învingă?
― Fie ca Imperiul şi nenorocirile pe care le-a adus să piară pe vecie. Tot poporul Siwennei se roagă zilnic pentru asta. Odată, demult, am avut fraţi, o soră, un tată. Acum nu mai am decît copii şi nepoţi. Generalul ştie unde-i poate găsi.
Devers rămase tăcut.
Barr continuă în şoaptă:
― Dar asta nu mă împiedică dacă riscurile se justifică. Vor şti cum să moară.
― Spui că ai ucis un vicerege? întrebă încet Neguţătorul. Asta-mi aminteşe de ceva. Am avut cîndva un primar pe nume Hober Mallow, care a vizitat Siwenna. Aşa se cheamă lumea ta, nu? Şi a întîlnit un bătrîn cu numele de Barr.
Ducem îl privi încordat şi bănuitor:
― Ce ştii despre asta?
― Ceea ce ştie oricare Neguţător de pe Fundaţie. S-ar putea să fii un bătrînel isteţ aruncat în celula asta pentru a mă trage de limbă. Bineînţeles că te-au ameninţat, fiindcă tu urăşti Imperiul şi susţii sus şi tare că-i vrei pieirea. Eu mor de dragul tău şi spun tot ce ştiu, iar generalul are să fie nespus de încîntat. N-ai şanse prea mari, doctore. Şi, cu toate astea, aş vrea să văd cum dovedeşti că eşti fiul lui Onum Barr de pe Siwenna ― al şaselea şi cel mai mic fiu, care a scăpat de la masacru.
― Cu mîini tremurătoare, Ducem Barr deschise o cutie metalică plată, aflată într-o ascunzătoare în zid, şi scoase un obiect metalic. Se auzi un clinchet uşor cînd îl puse în mîinile Neguţătorului.
― Uitâ-te la asta, spuse el.
Devers făcu ochii mari şi-i apropie de zona centrală a obiectului, care era mai proeminentă, scăpînd o înjurătură:
― Să m-apuce nebunia spaţiului dacă asta nu-i monograma lui Mallow, iar modelul e vechi de cincizeci de ani, cum mă vezi şi cum te văd.
Ridică ochii şi zîmbi:
― Bate palma, doctore. Un scut atomic pentru o persoană îmi ajunge ca dovadă, zise el, şi-i întinse bătrînului mîna.
6
Favoritul
NAVELE MINUSCULE apărură dintr-o dată din străfundurile spaţiului şi se năpustiră în mijlocul Armadei. Fără să tragă vreun foc sau să emită vreun fascicul energetic, ele şerpuiră prin zona înţesată de nave, apoi se îndepărtară în mare viteză, în timp ce navele imperiale se răsuciră spre ele ca nişte animale mătăhăloase şi greoaie. Două explozii de lumină străluciră în spaţiu cînd două dintre navele-ţînţar se dezintegrară, iar restul dispărură.
Navele uriaşe cercetară sectorul de spaţiu, apoi reveniră la misiunea lor, şi o lume după alta continuară să fie strînse în plasa încercuirii.
Brodrig purta o uniformă ceremonioasă, croită îngrijit. Se plimba calm, cu o expresie serioasă pe chip, prin grădinile unei planete neînsemnate, Wanda, pe care se stabilise temporar Cartierul General Imperial.
Bel Riose mergea alături de el, iar vestonul cenuşiu, desfăcut la guler, îi dădea un aer trist.
Riose arătă către o bancă înnegrită şi lustruită de vreme, aflată sub un înmiresmat arbore-ferigă ale cărui frunze spatulate se înălţau timid spre soarele alb.
― O vedeţi, domnule? E o relicvă a Imperiului. Băncile ornamentate făcute pentru îndrăgostiţi mai dăinuie încă, proaspete şi utile, pe cînd palatele şi uzinele se prăbuşesc în ruină şi uitare.
Se aşeză, în timp ce Secretarul particular al Iui Cleon al II-lea rămase în picioare în faţa lui şi începu a reteza frunzele de deasupra capului cu şfichiuiri precise ale bastonului din fildeş.
Riose îşi puse picior peste picior, îi oferi o ţigaretă celuilalt şi, învîrtindu-şi între degete propria-i ţigară, spuse:
― Era de aşteptat din partea Prea-Luminatei şi înţeleptei Maiestăţi Imperiale să trimită un observator atît de competent ca dumneavoastră. Asta îmi alungă orice posibil sentiment de îngrijorare că povara unor alte afaceri de stat, mai importante şi mai arzătoare, ar putea umbri total o campanie în zona Periferiei.
― Ochii împăratului sînt pretutindeni, spuse Brodrig, aproape mecanic. Nu subestimăm importanţa campaniei ; totuşi, s-ar părea că se pune prea mare accent pe dificultăţile ei. E clar că navele lor foarte mici nu constituie o asemenea piedică încît să trebuiască să parcurgem toate manevrele preliminare ale încercuirii.
