― În regulă. Sînt înţelegător. Dar unul dintre băieţii tăi şi-a făcut deja o ditamai gaură în piept, vîrîndu-şi labele unde nu era treaba lui.
Riose îşi mută privirea spre locotenentul de serviciu:
― Acest om spune adevărul? Raportul tău, Vrank, nu semnala vieţi pierdute.
― Cînd am întocmit raportul, răspunse locotenentul cu oarecare teamă în glas, nu pierdusem nici un om. Mai tîrziu s-a dat ordin să se facă o percheziţie a navei deoarece circulau zvonuri că ar exista o femeie la bord. Acestea nu s-au confirmat, în schimb, au fost găsite multe instrumente a căror natură este necunoscută, domnule, instrumente despre care prizonierul afirmă că ar fi mărfuri pe care le are în stoc. În momentul mînuirii, unul dintre ele a emis o flacără şi soldatul respectiv a murit.
Generalul se întoarse către Neguţător:
― Transportaţi explozivi atomici?
― Nu, pentru numele Galaxiei! Neghiobul a apucat un găuritor atomic de partea de care nu trebuia şi l-a pornit pe dispersie maximă. Nu trebuie să faci aşa ceva. Mai bine-ţi pui la tîmplă un pistol cu neutroni. L-aş fi oprit dacă cinci dintre oamenii tăi nu mi-ar fi stat pe piept.
Riose făcu un gest către garda care aştepta:
― Puteţi pleca. Nava capturată va fi sigilată şi nu va mai pătrunde nimeni în ea. Stai jos, Devers!
Neguţătorul se aşeză pe locul indicat şi rămase neclintit sub privirea pătrunzătoare a generalului şi sub ochii curioşi al Patricianului.
― Se vede că eşti un om cu care se poate discuta, Devers, spuse Riose.
― Mulţumesc. Ori te-a impresionat chipul meu, ori vrei ceva anume. Să-ţi spun ceva. Mă pricep la afaceri.
― E acelaşi lucru. Te-ai predat, cînd, de fapt, ai fi putut hotărî să devii pulbere stelară şi să ne faci şi pe noi sa stricăm muniţia. Înseamnă că-ţi vom oferi un tratament uman, mai ales dacă vei continua să ai aceeaşi părere despre viaţă.
― Şefule, mă dau în vînt după un tratament confortabil.
― Bine, şi eu mă dau în vînt după cooperare, zîmbi Riose, şi-i şopti lui Ducem Barr: Sper că expresia „mă dau în vînt" înseamnă ce cred eu. Ai mai auzit vreodată o expresie atît de barbară?
― Minunat, făcu Devers politicos. Sîntem pe aceeaşi lungime de undă. Dar ce fel de cooperare ai în vedere, şefule? Dacă e s-o spun de-a dreptul, n-am idee care-i situaţia mea. (Privi în jur.) De exemplu, unde mă aflu şi ce vrei să-mi propui?
― O, am neglijat partea introductivă, îmi cer scuze. (Riose era bine dispus.) Acest domn este Ducem Barr, Patrician al Imperiului. Eu sînt Bel Riose, Nobil al Imperiului şi General Clasa a IlI-a în forţele armate ale Maiestăţii sale Imperiale.
Neguţătorul rămase cu gura căscată, apoi îşi reveni şi întrebă:
― Imperiul? Vrei să spui Vechiul Imperiu despre care ni s-a predat la şcoală? Hmm! Ciudat! Eu credeam că nu mai există.
― Uită-te în jur. Există, spuse Riose sumbru.
― Şi, totuşi, ar fi trebuit să-mi dau seama. (Lathan Devers privi spre tavan.) Navele care mi-au capturat hîrbul păreau foarte făloase. Nici un regat de la Periferie n-ar fi fost în stare să producă asemenea nave. (Se încruntă.) Ca să lămurim lucrurile, care-i problema, şefule? Sau vrei să-ţi spun general?
― Problema e războiul.
― Imperiul contra Fundaţiei?
― Bineînţeles.
― De ce?
― Cred că ştii de ce.
Neguţătorul făcu ochii mari şi clătină din cap, neştiind ce să creadă.
Riose îl lăsă să se gîndească, apoi spuse rar:
― Sînt sigur că ştii de ce.
― E cam cald aici, murmură Lathan Devers. (Se ridică şă-şi dezbrace haina cu glugă, apoi se aşeză din nou şi-şi întinse picioarele în faţă.) Ştii ― făcu, simţindu-se în largul său ―, am impresia că te aştepţi să-mi sară inima din piept şi să cad lat. Dacă-mi pun mintea şi prind un moment prielnic, te înhaţ fără mare efort, iar bătrînelul care stă aici fără să scoată o vorbă n-ar putea face mare lucru pentru a mă opri.
― Dar n-o vei face.
― Aşa e, îl aprobă Devers cordial. În primul rînd, presupun că moartea ta n-ar opri războiul. Or mai fi şi alţi generali prin locurile din care vii.
― O apreciere foarte exactă.
― Pe lîngă asta, aş fi prins, acum sau mai tîrziu, şi ucis pe loc, cine ştie? Deci, adio viaţă, şi nu prea-mi surîde perspectiva. Nu merită.
― Am spus eu că eşti un om cu care se poate discuta.
― Dar aş dori un lucru, şefule. Ce să pricep atunci cînd spui că ştiu de ce-aţi pornit război contra noastră? Eu unul habar n-am şi joaca asta de-a ghicitul mă calcă pe nervi cum nici nu-ţi închipui.
― Da? Ai auzit vreodată de Hari Seldon?
― Nu. Am zis că nu-mi place joaca asta de-a ghicitul.
Riose aruncă o privire către Ducem Barr, care zîmbi afabil şi recăzu în visare.
― Lasă joaca, Devers, spuse Riose cu o strîmbătură. Există pe Fundaţie o tradiţie, ori o fabulă, ori o poveste serioasă ― la urma-urmei nu-mi pasă ce e ― care spune că veţi întemeia al Doilea Imperiu. Ştiu chiar o versiune amănunţită a aiurelii psihoistorice a lui Hari Seldon şi a planurilor voastre de agresiune împotriva Imperiului.
