― Întăriri! (Ochii împăratului se luminară a uimire.) Ce forţă are cu el?
― Zece nave de linie, sire, cu vasele auxiliare respective. Două dintre nave sînt echipate cu motoare recuperate de la fosta Mare Flotă, una cu o baterie de artilerie grea din aceeaşi sursă, iar celelalte sînt din ultimii cincizeci de ani, dar totuşi utilizabile.
― Zece nave mi se par suficiente pentru orice acţiune rezonabilă. Tatăl meu a obţinut primele victorii asupra uzurpatorului cu mai puţine. Cine sînt barbarii ăştia împotriva cărora vrea să lupte?
Secretarul particular ridică ochii, plin de sine,
― Raportul face referire la „Fundaţie".
― Fundaţie? Ce înseamnă asta?
― Nu avem documente despre ea, sire. Am cercetat cu atenţie arhivele. Zona indicată se află în vechea provincie Anacreon, care acum două secole a decăzut, fiind bîntuită de piraterie, barbarie şi anarhie. Cu toate acestea, nu există nici o planetă cunoscută sub numele de Fundaţie în întreaga provincie. Există cîteva menţiuni neclare despre un grup de oameni de ştiinţă trimişi în provincia aceea cu puţin timp înainte de a ieşi de sub protecţia noastră. Oamenii de ştiinţă trebuiau să pregătească o Enciclopedie. (Zîmbi vag.) Cred că au numit-o Fundaţia Enciclopediei.
― Atunci, socoti Împăratul îngîndurat, acesta mi se pare un element insuficient pentru a face vreo supoziţie.
― Sire, nu s-a mai primit nici un mesaj din partea acelei expediţii după instaurarea anarhiei în regiune. Dacă urmaşii lor mai trăiesc şi încă-şi păstrează numele, atunci e sigur că s-au scufundat în barbarie.
― Şi deci vrea întăriri. (Împăratul îl privi neîndurător.) Foarte ciudat! Să-ţi propui să lupţi împotriva unor sălbatici cu zece nave şi să ceri întăriri chiar înainte de a da prima lovitură. Şi, cu toate astea, parcă am început sa mi-l amintesc pe acest Riose ; era un băiat atrăgător, provenit dintr-o familie loială nouă. Brodrig, există complicaţii al căror înţeles nu-l pătrund. S-ar putea ca ele să aibă o importanţă mai mare decît pare la prima vedere.
Îşi plimbă degetele pe cearşaful strălucitor care-i acoperea picioarele ţepene.
― Am nevoie de un om acolo, spuse el, unul care să vadă tot, să înţeleagă şi să fie credincios, Brodrig...
Secretarul dădu supus din cap:
― Şi navele, sire?
― Încă nu. (Împăratul gemu uşor în timp ce-şi schimba poziţia cu mare atenţie şi îndreptă spre Brodrig un deget tremurător.) Nu, pînă nu vom şti mai multe. Convoacă Consiliul Lorzilor de azi într-o săptămînă. Va veni şi momentul potrivit pentru cucerire. Vom rezolva şi problema asta, altfel mulţi vor regreta.
Îşi lăsă capul în fluxul înviorător al pernei cu cîmp de forţă spre a-şi alina durerile.
― Du-te acum, Brodrig, şi trimite doctorul. E cel mai nătîng şarlatan pe care l-am avut.
5
Începe războiul
DIN SIWENNA, care devenise punctul central, forţele Imperiului porniră cu precauţie spre zonele necunoscute şi întunecate ale Periferiei. Navele gigantice străbătură distanţele vaste care separau stelele călătoare de la marginea Galaxiei şi-şi căutară drum spre zonele în care se făcea simţită influenţa Fundaţiei.
Lumile izolate şi scufundate de mai bine de două secole în barbarie simţiră din nou sosirea Lorzilor Imperiali pe pămînturile lor. Jurară credinţă sub ameninţarea artileriei îndreptate spre oraşele-capitală.
Fură postate garnizoane: zeci de soldaţi îmbrăcaţi în uniforma imperială, purtînd pe umeri însemnele Navei-şi-Soarelui. Bătrînii îşi amintiră din nou poveştile uitate, auzite de la stră-străbunici, despre vremurile în care Universul era întins, bogat şi netulburat de războaie şi aceiaşi oameni reprezentînd Nava-şi-Soarele domniseră peste toate.
Apoi navele plecară mai departe, ca să-şi presare bazele dm ce în ce mai avansate în jurul Fundaţiei. Şi, pe măsură ce fiecare lume era prinsă în această plasă deasă, lui Bel Riose i se transmiteau noi veşti la Cartierul General instalat în pustietatea stîncoasă a unei planete rătăcitoare şi fără soare.
Riose se relaxăşi zîmbi mohorît către Ducem Barr:
― Ei, Patricianule, tu ce părere ai?
― Eu? Ce valorează gîndurile mele? Doar nu sînt militar.
Contemplă cu ochi dispreţuitori şi obosiţi dezordinea şi aglomerarea de bolovani din încăperea alcătuită dintr-o peliculă artificială de aer, lumină şi căldură, care reprezenta singura celulă de viaţă în nemărginirea acelei lumi pustii.
― După cît ajutor vă pot oferi eu, sau după cît vă puteţi aştepta de la mine, aţi face mai bine să mă trimiteţi înapoi pe Siwenna.
― Încă nu. Încă nu. (Generalul îşi întoarse scaunul spre colţul în care se găsea sfera uriaşă, transparentă şi strălucitoare care reprezenta vechea prefectură imperială Anacreon şi sectoarele învecinate.) Mai tîrziu, cînd vom termina aici, te vei întoarce la cărţile tale şi la multe altele. Voi avea grijă ca proprietăţile familiei să-ţi fie restituite, ţie şi copiilor tăi, pentru totdeauna.
― Mulţumesc, spuse Barr uşor ironic, dar n-am încredere în sfîrşitul fericit al acestei aventuri.
Riose rîse nepăsător:
― Nu începe iarăşi cu întristătoarele tale profeţii. Această hartă vorbeşte mai convingător decît teoriile tale lamentabile. Mîngîie cu gingăşie conturul invizibil: Ştii să citeşti o hartă în proiecţie radială? Bine, bine, uită-te aici. Stelele aurii reprezintă teritoriile imperiale, stelele roşii, pe cele loiale Fundaţiei, iar stelele roz sînt acelea care se află, probabil, în sfera de influenţă comercială. Acum priveşte. (Riose apăsă un buton şi, treptat, o zonă în care se aflau puncte albe deveni de un albastru închis. Ca o ceaşcă întoarsă cu gura în jos, ele învăluiră punctele roşii şi roz.) Stelele albastre au fost cucerite de forţele mele, spuse Riose cu mîndrie abia reţinută, şi ele avansează în continuare fără a întîmpina vreo rezistenţă. Barbarii sînt liniştiţi. Forţele Fundaţiei dorm adînc.
― V-aţi împrăştiat efectivele pretutindeni, e adevărat? întrebă Barr.
― De fapt, spuse Riose, în ciuda aparenţelor, n-am făcut-o. Punctele-cheie în care stabilesc garnizoane şi fortificaţii sînt puţine, dar au fost judicios alese. Rezultă deci că forţa dispersată e mică, iar succesul strategic, deosebit. Sînt multe avantaje, chiar mai multe decît i s-ar părea unuia care n-a făcut un studiu atent al tacticii spaţiale, însă e limpede pentru oricine, de exemplu, că pot porni un atac din orice punct al unei sfere care se închide şi că, atunci cînd voi termina, Fundaţia nu va mai putea ataca din flanc sau din spate. Această strategie a Încercuirii Prealabile a mai fost folosită, îndeosebi în cursul campaniilor lui Loris al Vl-lea, acum aproximativ două mii de ani, dar niciodată complet; întotdeauna, cu ştiinţa adversarului şi cu încercările lui de a se opune. Acum situaţia e diferită.
― Cazul ideal pe eare-l prezintă tratatele? Vocea lui Barr era indiferentă şi nepăsătoare.
― Tot mai crezi că forţele mele vor da greş? întrebă Riose iritat.
― Desigur.
