― În regulă. Sînt înţelegător. Dar unul dintre băieţii tăi şi-a făcut deja o ditamai gaură în piept, vîrîndu-şi labele unde nu era treaba lui.

Riose îşi mută privirea spre locotenentul de serviciu:

― Acest om spune adevărul? Raportul tău, Vrank, nu semnala vieţi pierdute.

― Cînd am întocmit raportul, răspunse locotenentul cu oarecare teamă în glas, nu pierdusem nici un om. Mai tîrziu s-a dat ordin să se facă o percheziţie a navei deoarece circulau zvonuri că ar exista o femeie la bord. Acestea nu s-au confirmat, în schimb, au fost găsite multe instrumente a căror natură este necunoscută, domnule, instrumente despre care prizonierul afirmă că ar fi mărfuri pe care le are în stoc. În momentul mînuirii, unul dintre ele a emis o flacără şi soldatul respectiv a murit.

Generalul se întoarse către Neguţător:

― Transportaţi explozivi atomici?

― Nu, pentru numele Galaxiei! Neghiobul a apucat un găuritor atomic de partea de care nu trebuia şi l-a pornit pe dispersie maximă. Nu trebuie să faci aşa ceva. Mai bine-ţi pui la tîmplă un pistol cu neutroni. L-aş fi oprit dacă cinci dintre oamenii tăi nu mi-ar fi stat pe piept.

Riose făcu un gest către garda care aştepta:

― Puteţi pleca. Nava capturată va fi sigilată şi nu va mai pătrunde nimeni în ea. Stai jos, Devers!

Neguţătorul se aşeză pe locul indicat şi rămase neclintit sub privirea pătrunzătoare a generalului şi sub ochii curioşi al Patricianului.

― Se vede că eşti un om cu care se poate discuta, Devers, spuse Riose.

― Mulţumesc. Ori te-a impresionat chipul meu, ori vrei ceva anume. Să-ţi spun ceva. Mă pricep la afaceri.

― E acelaşi lucru. Te-ai predat, cînd, de fapt, ai fi putut hotărî să devii pulbere stelară şi să ne faci şi pe noi sa stricăm muniţia. Înseamnă că-ţi vom oferi un tratament uman, mai ales dacă vei continua să ai aceeaşi părere despre viaţă.

― Şefule, mă dau în vînt după un tratament confortabil.

― Bine, şi eu mă dau în vînt după cooperare, zîmbi Riose, şi-i şopti lui Ducem Barr: Sper că expresia „mă dau în vînt" înseamnă ce cred eu. Ai mai auzit vreodată o expresie atît de barbară?

― Minunat, făcu Devers politicos. Sîntem pe aceeaşi lungime de undă. Dar ce fel de cooperare ai în vedere, şefule? Dacă e s-o spun de-a dreptul, n-am idee care-i situaţia mea. (Privi în jur.) De exemplu, unde mă aflu şi ce vrei să-mi propui?

― O, am neglijat partea introductivă, îmi cer scuze. (Riose era bine dispus.) Acest domn este Ducem Barr, Patrician al Imperiului. Eu sînt Bel Riose, Nobil al Imperiului şi General Clasa a IlI-a în forţele armate ale Maiestăţii sale Imperiale.

Neguţătorul rămase cu gura căscată, apoi îşi reveni şi întrebă:

― Imperiul? Vrei să spui Vechiul Imperiu despre care ni s-a predat la şcoală? Hmm! Ciudat! Eu credeam că nu mai există.

― Uită-te în jur. Există, spuse Riose sumbru.

― Şi, totuşi, ar fi trebuit să-mi dau seama. (Lathan Devers privi spre tavan.) Navele care mi-au capturat hîrbul păreau foarte făloase. Nici un regat de la Periferie n-ar fi fost în stare să producă asemenea nave. (Se încruntă.) Ca să lămurim lucrurile, care-i problema, şefule? Sau vrei să-ţi spun general?

― Problema e războiul.

― Imperiul contra Fundaţiei?

― Bineînţeles.

― De ce?

― Cred că ştii de ce.

Neguţătorul făcu ochii mari şi clătină din cap, neştiind ce să creadă.

Riose îl lăsă să se gîndească, apoi spuse rar:

― Sînt sigur că ştii de ce.

― E cam cald aici, murmură Lathan Devers. (Se ridică şă-şi dezbrace haina cu glugă, apoi se aşeză din nou şi-şi întinse picioarele în faţă.) Ştii ― făcu, simţindu-se în largul său ―, am impresia că te aştepţi să-mi sară inima din piept şi să cad lat. Dacă-mi pun mintea şi prind un moment prielnic, te înhaţ fără mare efort, iar bătrînelul care stă aici fără să scoată o vorbă n-ar putea face mare lucru pentru a mă opri.

― Dar n-o vei face.

― Aşa e, îl aprobă Devers cordial. În primul rînd, presupun că moartea ta n-ar opri războiul. Or mai fi şi alţi generali prin locurile din care vii.

― O apreciere foarte exactă.

― Pe lîngă asta, aş fi prins, acum sau mai tîrziu, şi ucis pe loc, cine ştie? Deci, adio viaţă, şi nu prea-mi surîde perspectiva. Nu merită.

― Am spus eu că eşti un om cu care se poate discuta.

― Dar aş dori un lucru, şefule. Ce să pricep atunci cînd spui că ştiu de ce-aţi pornit război contra noastră? Eu unul habar n-am şi joaca asta de-a ghicitul mă calcă pe nervi cum nici nu-ţi închipui.

― Da? Ai auzit vreodată de Hari Seldon?

― Nu. Am zis că nu-mi place joaca asta de-a ghicitul.

Riose aruncă o privire către Ducem Barr, care zîmbi afabil şi recăzu în visare.

― Lasă joaca, Devers, spuse Riose cu o strîmbătură. Există pe Fundaţie o tradiţie, ori o fabulă, ori o poveste serioasă ― la urma-urmei nu-mi pasă ce e  ― care spune că veţi întemeia al Doilea Imperiu. Ştiu chiar o versiune amănunţită a aiurelii psihoistorice a lui Hari Seldon şi a planurilor voastre de agresiune împotriva Imperiului.

― Chiar aşa? întrebă Devers, clătinînd gînditor din cap. Şi cine ţi-a spus asta?

― Are vreo importanţă? întrebă Riose calm, dar ameninţător. Nu eşti aici să mă interoghezi. Vreau să-mi spui tot ce ştii despre „istoria" asta a lui Seldon.

― Păi, dacă e o „istorie"...

― Nu te juca cu vorbele, Devers.

― Nu mă joc. De fapt, o să ţi-o spun de-a dreptul. Ştii ceea ce ştiu şi eu. Poveşti neghioabe, pe jumătate năluciri. Fiecare lume îşi are plăsmuirile ei ; nu le poţi alunga. Da, am auzit vorbindu-se despre Seldon, despre al Doilea Imperiu şi altele. Astea sînt poveştile care se spun copiilor înainte de culcare. Ţîncii se cuibăresc cu proiectoarele lor de buzunar în cîte-o cameră mai ferită şi se îndoapă cu aventuri despre Seldon. Treaba asta nu-i pentru adulţi. Sau, oricum, e pentru adulţii lipsiţi de inteligenţă. Neguţătorul clătină din cap.

Ochii generalului se întunecară.

― Asta-i realitatea? Faci risipă de imaginaţie, omule. Am fost pe Terminus. Cunosc Fundaţia. Am văzut-o de aproape.

― Atunci de ce mă-ntrebi pe mine? În ultimii zece ani, nu cred să fi stat pe Terminus mai mult de două luni. Îţi pierzi timpul. Dar dă-i înainte cu războiul, dacă te iei după istorii.

― Eşti atît de încredinţat că Fundaţia va cîştiga? interveni Barr calm şi măsurat.

Neguţătorul întoarse capul spre el. Roşi uşor şi cicatricea veche de pe tîmplă îi păli: