― Păi atunci o vom vizita. Generalul se ridică în picioare şi-şi îndreptă centura.
― Ştiţi încotro să mergeţi? întrebă Barr.
― Într-un fel, da. Documentele rămase de pe vremea penultimului vicerege, cel pe care l-aţi ucis, conţin relatări neclare despre barbari de pe lumi exterioare. De fapt, una dintre fiicele lui i-a fost dată de soţie unui prinţ barbar. Mă descurc eu.
Întinse mîna pentru a-şi lua rămas bun:
― Vă mulţumesc pentru ospitalitate.
Ducem Barr îi strînse mîna şi se înclină ceremonios:
― Vizita dumneavoastră m-a onorat în mod deosebit.
― Cît priveşte informaţiile pe care mi le-aţi dat, continuă Bel Riose, voi găsi o cale de a vă mulţumi cînd mă voi întoarce.
Ducem Barr îşi conduse respectuos oaspetele pînă la uşă şi, privind în urma autovehiculului ce se îndepărta, spuse: „Dacă te vei mai întoarce".
2
Magicienii
FUNDAŢIA... După patruzeci de ani de expansiune, Fundaţia a trebuit să înfrunte ameninţarea lui Riose. Zilele de epopee ale lui Hardin şi ale lui Mallow dispăruseră şi, o dată cu ele, apuseseră într-o oarecare măsură temeritatea şi hotărîrea...
ENCICLOPEDIA GALACTICA
ÎN CAMERA IZOLATA, de care nimeni nu se putea apropia să tragă cu urechea, se aflau patru bărbaţi. După ce îşi aruncară priviri furişe, se uitară spre masa care-i despărţea, unde-i aşteptau patru sticle şi tot atîtea pahare pline, dar nici unul nu se atinse de al său.
Apoi, bărbatul cel mai apropiat de uşă întinse mîna şi bătu calm şi ritmat cu degetele în tăblia mesei.
― Vă mai gîndiţi mult? întrebă el. Oare contează cine va vorbi primul?
― Atunci vorbeşte tu, spuse bărbatul corpolent care stătea vizavi. Tu ar trebui să fii cel mai îngrijorat.
Sennett Forell zise sec, fără nici o urmă de umor:
― Asta pentru că mă consideri cel mai bogat dintre toţi. Ori pentru că te aştepţi să continuu aşa cum am început. Sper că n-ai uitat că flota mea comercială a capturat nava lor însărcinată cu misiuni de cercetare.
― Aveai flota cea mai mare şi cei mai buni piloţi, interveni al treilea, ceea ce ne lasă să înţelegem că eşti cel mai bogat dintre noi. A fost un risc pe care nimeni altul nu şi l-ar fi putut asuma.
Sennett Forell chicoti din nou:
― Am moştenit de la tatăl meu o anumită uşurinţă în a-mi asuma riscuri. La urma urmelor, atunci cînd îţi asumi nişte riscuri, trebuie să le justifici prin foloasele pe care le tragi. Luaţi ca exemplu faptul că nava inamică a fost izolată şi capturată fără pierderi pentru noi şi fără a fi nevoie să le alertăm pe celelalte.
Pe Fundaţie se recunoştea în mod deschis şi se accepta tacit că Forell era fiul nelegitim al marelui dispărut Hober Mallow.
Cel de-al patrulea bărbat clipi mărunt din ochi, aruncînd o căutătură furişă. Strecură printre buzele subţiri cîteva cuvinte:
― Nu-i cazul să fiţi atît de mîndru că aţi capturat o navă minusculă. Pentru că, probabil, o să-l irităm şi mai şi pe tînărul acela.
― Crezi că-i mai trebuie alte motive? întrebă Forell dispreţuitor.
― Cred că da, şi asta îl va scuti de osteneala de a-şi căuta vreunul, spuse cel de-al patrulea şi continuă: Hober Mallow nu proceda aşa. Şi nici Salvor Hardin. Îi lăsau pe adversari să aleagă incerta cale a forţei, iar ei acţionau cu siguranţă şi fără zarvă.
Forell se strîmbă:
― Nava aceasta şi-a dovedit importanţa. Motivele n-au nici o valoare, afirmă el, cu satisfacţia neguţătorului înnăscut. Apoi adăugă: Tînărul vine din Vechiul Imperiu.
― Ştiam, zise cel de-al doilea bărbat, cel corpolent, cu o voce groasă şi nemulţumită.
― Am bănuit, îl corectă Forell cu calm. Cînd apare un om cu nave şi bani, cu intenţii amicale şi cu propuneri de afaceri, mi se pare că e o chestiune de bun simţ să te stăpîneşti şi să nu ţi-l faci duşman decît dacă ai siguranţa că profitul pe care-l sugerează nu constituie, pînă la urmă, decît un paravan. Acum însă...
― Se cuvenea să fim mai precauţi, spuse al treilea eu o iritare reţinută. Trebuia să aflăm noi primii, chiar înainte de a-i permite să plece. Ar fi fost cea mai înţeleaptă hotărîre.
― Problema s-a discutat şi s-a rezolvat, spuse Forell, care, printr-un gest larg şi decis, le arătă celorlalţi că subiectul nu mai e actual.
― Guvernul este nehotărît, iar primarul un neisprăvit, se plînse cel de-al treilea.
Cel de-al patrulea îi privi pe ceilalţi, pe rînd, scoţîndu-şi din gură ţigara de foi stinsă. O lăsă să cadă neglijent într-o fantă din dreapta lui, în care dispăru, dezinte-grîndu-se cu o strălucire de o clipă.
― Sînt încredinţat, spuse el sarcastic, că domnul care a vorbit ultimul s-a exprimat astfel din pură obişnuinţă. Ne putem reaminti că noi sîntem Guvernul.
Se auzi un murmur aprobator.
― Atunci să lăsăm deoparte politica Guvernului, spuse cel de-al patrulea, privind tăblia mesei. Tînărul acesta... acest străin ar fi putut deveni un client. S-au mai întîlnit cazuri. Toţi trei aţi încercat să-l înduplecaţi să încheie un contract preliminar. Deşi avem un acord ― o înţelegere verbală ― care interzice acest lucru, totuşi aţi încercat.
― Şi tu ai fi făcut la fel, mîrîi cel de-al doilea bărbat.
― Ştiu, spuse cel de-al patrulea.
