― Şi-a început cariera militară acum zece ani, prin a fi cadet în Gardă. A participat la lupta de la Aglomerarea Lemul.

― Aglomerarea Lemul? Nu mai am o memorie atît de... Atunci cînd un tînăr soldat a intervenit, salvînd două nave de linie de la o ciocnire directă? (Gesticulă iritat.) Nu-mi amintesc detaliile. A fost ceva eroic.

― Riose era acel soldat. A fost avansat şi numit căpitan activ pe o navă, spuse Brodrig sec.

― Iar acum Guvernator Militar al unui sistem de la graniţă ― şi e încă tînăr. Un bărbat capabil, Brodrig!

― Nu ne putem baza pe el, sire. Trăieşte în trecut. Are nostalgia acelor vremuri sau, mai degrabă, a miturilor care relatează despre viaţa de atunci. Asemenea oameni sînt inofensivi în ceea ce-i priveşte, dar ciudata ignorare a realităţii îi face să pară nişte caraghioşi în ochii altora. Subordonaţii sînt complet subjugaţi de el, adăugă Brodrig. Este unul dintre generalii iubiţi.

― Chiar aşa? se miră împăratul. Hai, Brodrig, nu mi-ar surîde să fiu slujit numai de incompetenţi. Astfel de oameni n-au cum să devină exemple de invidiat în ceea ce priveşte credinţa.

― Un trădător care este şi incompetent nu prezintă nici un pericol. Mai degrabă oamenii capabili trebuie supravegheaţi.

― Te numeri şi tu printre aceştia, Brodrig? (Cleon al II-lea rîse şi apoi se strîmbă de durere.) Bine, lasă acum cuvintele mari. Ce veşti mai ai de la acest tînăr cuceritor? Sper că n-ai venit doar ca să retrăim trecutul.

― Sire, s-a primit un nou mesaj de la Generalul Riose.

― Da? Şi ce mai doreşte?

― A spionat zona în care trăiesc aceşti barbari şi recomandă o expediţie în forţă. Motivaţiile sînt detaliate şi destul de plicticoase. Cu toate acestea, nu merită s-o deranjez pe Maiestatea voastră Imperială acum, cînd sînteţi indispus, mai ales că problema va fi discutată pe îndelete în cursul sesiunii Consiliului Lorzilor. Se uită către împărat.

Cleon se încruntă.

― Lorzii? E o treabă de competenţa lor? Asta ar însemna noi cereri pentru o interpretare mai permisivă a Cartei. Întotdeauna se ajunge la asemenea pretenţii.

― E inevitabil, sire. Ar fi fost mai bine dacă Augustul dumneavoastră tată ar fi înfrînt ultima revoltă fără să acorde acea Cartă. Dar pentru că ea există, trebuie s-o suportăm o vreme.

― Cred că ai dreptate. Atunci, Lorzii să dezbată problema. Dar pentru ce atîta solemnitate? La urma urmei, nu-i decît un subiect minor. Succesul la o graniţă îndepărtată, cu trupe nu prea numeroase, nu reprezintă o treabă de stat.

Brodrig schiţă un zîmbet şi spuse indiferent:

― Poate pentru un idiot romantic, dar chiar şi un asemenea om devine o armă mortală dacă un rebel lipsit de romantism îl foloseşte ca unealtă. Sire, omul a fost iubit aici şi este iubit şi la graniţă. Tînăr e, iar dacă va anexa una sau două planete barbare care au luat-o razna va deveni un cuceritor. Şi un tînăr cuceritor, capabil să stîrnească entuziasmul piloţilor, minerilor, comercianţilor şi al altor asemenea specimene, este oricînd un pericol. Chiar dacă n-ar fi împins de dorinţa de a proceda cu dumneavoastră aşa cum a procedat Augustul dumneavoastră tată cu uzurpatorul Ricker, tot ar putea fi folosit drept armă de către unul dintre loialii voştri Lorzi.

Cleon al II-lea făcu un gest repezit şi se chirci de durere. Se linişti, dar zîmbetul îi era şters şi vorba doar o şoaptă.

― Eşti un supus nepreţuit, Brodrig. Întotdeauna bănuieşti mai mult decît se cuvine şi trebuie să accept doar jumătate din precauţiile pe care le-ai sugerat ca fiind absolut sigure. Le vom supune spre dezbatere în Consiliul Lorzilor. Vom vedea ce spun şi ei şi vom lua măsuri în consecinţă. Presupun că tînărul încă nu a întreprins nici o acţiune ostilă.

― N-a raportat aşa ceva, dar cere deja întăriri.

― Întăriri! (Ochii împăratului se luminară a uimire.) Ce forţă are cu el?

― Zece nave de linie, sire, cu vasele auxiliare respective. Două dintre nave sînt echipate cu motoare recuperate de la fosta Mare Flotă, una cu o baterie de artilerie grea din aceeaşi sursă, iar celelalte sînt din ultimii cincizeci de ani, dar totuşi utilizabile.

― Zece nave mi se par suficiente pentru orice acţiune rezonabilă. Tatăl meu a obţinut primele victorii asupra uzurpatorului cu mai puţine. Cine sînt barbarii ăştia împotriva cărora vrea să lupte?

Secretarul particular ridică ochii, plin de sine,

― Raportul face referire la „Fundaţie".

― Fundaţie? Ce înseamnă asta?

― Nu avem documente despre ea, sire. Am cercetat cu atenţie arhivele. Zona indicată se află în vechea provincie Anacreon, care acum două secole a decăzut, fiind bîntuită de piraterie, barbarie şi anarhie. Cu toate acestea, nu există nici o planetă cunoscută sub numele de Fundaţie în întreaga provincie. Există cîteva menţiuni neclare despre un grup de oameni de ştiinţă trimişi în provincia aceea cu puţin timp înainte de a ieşi de sub protecţia noastră. Oamenii de ştiinţă trebuiau să pregătească o Enciclopedie. (Zîmbi vag.) Cred că au numit-o Fundaţia Enciclopediei.

― Atunci, socoti Împăratul îngîndurat, acesta mi se pare un element insuficient pentru a face vreo supoziţie.

― Sire, nu s-a mai primit nici un mesaj din partea acelei expediţii după instaurarea anarhiei în regiune. Dacă urmaşii lor mai trăiesc şi încă-şi păstrează numele, atunci e sigur că s-au scufundat în barbarie.

― Şi deci vrea întăriri. (Împăratul îl privi neîndurător.) Foarte ciudat! Să-ţi propui să lupţi împotriva unor sălbatici cu zece nave şi să ceri întăriri chiar înainte de a da prima lovitură. Şi, cu toate astea, parcă am început sa mi-l amintesc pe acest Riose ; era un băiat atrăgător, provenit dintr-o familie loială nouă. Brodrig, există complicaţii al căror înţeles nu-l pătrund. S-ar putea ca ele să aibă o importanţă mai mare decît pare la prima vedere.

Îşi plimbă degetele pe cearşaful strălucitor care-i acoperea picioarele ţepene.

― Am nevoie de un om acolo, spuse el, unul care să vadă tot, să înţeleagă şi să fie credincios, Brodrig...

Secretarul dădu supus din cap:

― Şi navele, sire?

― Încă nu. (Împăratul gemu uşor în timp ce-şi schimba poziţia cu mare atenţie şi îndreptă spre Brodrig un deget tremurător.) Nu, pînă nu vom şti mai multe. Convoacă Consiliul Lorzilor de azi într-o săptămînă. Va veni şi momentul potrivit pentru cucerire. Vom rezolva şi problema asta, altfel mulţi vor regreta.

Îşi lăsă capul în fluxul înviorător al pernei cu cîmp de forţă spre a-şi alina durerile.

― Du-te acum, Brodrig, şi trimite doctorul. E cel mai nătîng şarlatan pe care l-am avut.

5

Începe războiul

DIN SIWENNA, care devenise punctul central, forţele Imperiului porniră cu precauţie spre zonele necunoscute şi întunecate ale Periferiei. Navele gigantice străbătură distanţele vaste care separau stelele călătoare de la marginea Galaxiei şi-şi căutară drum spre zonele în care se făcea simţită influenţa Fundaţiei.

Lumile izolate şi scufundate de mai bine de două secole în barbarie simţiră din nou sosirea Lorzilor Imperiali pe pămînturile lor. Jurară credinţă sub ameninţarea artileriei îndreptate spre oraşele-capitală.

Fură postate garnizoane: zeci de soldaţi îmbrăcaţi în uniforma imperială, purtînd pe umeri însemnele Navei-şi-Soarelui. Bătrînii îşi amintiră din nou poveştile uitate, auzite de la stră-străbunici, despre vremurile în care Universul era întins, bogat şi netulburat de războaie şi aceiaşi oameni reprezentînd Nava-şi-Soarele domniseră peste toate.

Apoi navele plecară mai departe, ca să-şi presare bazele dm ce în ce mai avansate în jurul Fundaţiei. Şi, pe măsură ce fiecare lume era prinsă în această plasă deasă, lui Bel Riose i se transmiteau noi veşti la Cartierul General instalat în pustietatea stîncoasă a unei planete rătăcitoare şi fără soare.

Riose se relaxăşi zîmbi mohorît către Ducem Barr:

― Ei, Patricianule, tu ce părere ai?

― Eu? Ce valorează gîndurile mele? Doar nu sînt militar.

Contemplă cu ochi dispreţuitori şi obosiţi dezordinea şi aglomerarea de bolovani din încăperea alcătuită dintr-o peliculă artificială de aer, lumină şi căldură, care reprezenta singura celulă de viaţă în nemărginirea acelei lumi pustii.