― Hmm, partenerul cel tăcut. Asta ai înţeles din ce-am spus eu, doctore?

Riose făcu o mişcare uşoară din cap către Barr, şi siwennianul continuă cu o voce moale şi egală:

― Te-ar deranja pînă şi ideea că lumea ta nu ar putea pierde acest război şi că ar trebui să înduri tristeţea înfrîngerii, sînt sigur. Lumea mea a trecut prin aşa ceva şi încă suferă.

Lathan Devers îşi răvăşi barba, se uită pe rînd la cei doi adversari, apoi izbucni în rîs:

― Întotdeauna vorbeşte aşa, şefule? Ascultă, spuse el, redevenind serios, ce înseamnă înfrîngerea? Am văzut şi războaie şi înfrîngeri. Ce dacă învingătorul ia puterea? Pe cine deranjează? Pe mine? Pe tipi ca mine? (Clătină din cap în bătaie de joc.) Nu înţelegeţi că de obicei cinci sau şase barosani conduc o planetă de mărime medie? spuse cu voce hotărîtâ şi convingătoare. Ei iau partea cea mai mare, dar unul ca mine n-o să-şi piardă liniştea pentru atîta lucru. Poporul? Oamenii cei mulţi şi simpli? A, bineînţeles, unii sînt ucişi, iar restul plătesc taxe mai mari o vreme, Dar şi asta se rezolvă de la sine, e un lucru obişnuit. Şi după aia situaţia e la fel, cu singura diferenţă că sus sînt alţi cinci sau şase barosani.

Ducem Barr începu să respire precipitat şi mîna dreaptă îi tresări, dar nu spuse nimic.

Lathan Devers era cu ochii pe el. Nu-i scăpase nici un gest.

― Uitaţi-vă, îmi petrec mai toată viaţa în spaţiu, cu jucărioarele mele de două parale şi cu porţia zilnică de bere şi covrigei de la automat. Iar acolo, pe planetă ― făcu un gest cu degetul peste umăr ―, barosanii stau acasă şi primesc în fiecare minut venitul meu pe un an ― şi asta doar luînd caimacul de la mine şi de la alţii. Să presupunem că aţi conduce voi Fundaţia. Tot veţi avea nevoie de noi. Veţi avea mai mare nevoie de noi decît Sindicatul,― pentru că n-aţi şti cum merg treburile şi doar noi am putea aduce marile venituri. Şi am face afaceri mai bune cu Imperiul. Zău, chiar aşa ; doar sînt om de afaceri şi ştiu ce spun. Dacă asta îmi va aduce venituri suplimentare, sînt întru totul de acord ― încheie el şi-i scrută pe cei doi, gata pentru o nouă ripostă.

Rămaseră în tăcere secunde în şir, apoi în recipient zăngăni un nou cilindru. Generalul îl deschise febril, aruncă o privire la scrisul mărunt şi conectă toate monitoarele.

― Pregătiţi un plan cu indicarea poziţiilor fiecărei nave aflate în misiune. Aşteptaţi ordine în condiţii de defensivă armată!

Întinse mîna după mantie. În timp ce şi-o punea pe umeri, şopti monoton către Barr, aproape fără să-şi mişte buzele:

― Îl las pe acest om în grija ta. Voi aştepta rezultatele. Sîntem în război şi aş putea fi necruţător în caz de eşec. Plecă fără să salute.

Privind în urma lui, Lathan Devers constată:

― L-am lovit unde-l doare cel mai tare. Ce se întîmplă?

― O bătălie, evident, răspunse răguşit Barr. Forţele Fundaţiei se apropie pentru a da o primă luptă. Vino cu mine.

În încăpere erau soldaţi înarmaţi. Aveau o ţinută respectuoasă şi feţele le erau împietrite. Devers îl urmă pe bătrînul siwennian afară din cameră.

Fură conduşi într-una mai mică şi mai simplu mobilată: două paturi, un vizi-ecran şi un duş cu dotări sanitare. Soldaţii ieşiră şi uşa grea bubui înfundat.

― Hmm, făcu Devers şi privi dezaprobator în jur. Am senzaţia că e ceva de durată.

― Asta e situaţia, spuse Barr tăios. Bătrînul siwennian îi întoarse spatele.

― Ce joc faci, doctore? întrebă Neguţătorul iritat.

― Nici unul. Eşti în grija mea, asta-i tot.

Neguţătorul se ridică şi se apropie. Îl domina prin statură pe bătrînul patrician.

― Da? Dar stai în aceeaşi celulă cu mine şi, cînd ai fost adus aici, armele erau îndreptate şi spre tine. Ascultă, mi se pare că v-a cam dat peste cap părerea mea despre război şi pace. Aşteptă şi, cum nu primi răspuns, continuă: Bine, să lăsăm asta. Vreau să te întreb ceva. Spuneai că lumea ta a fost zdrobită odată. De către cine? De oamenii cometelor din nebuloasele exterioare?

― De către Imperiu, spuse Barr, privindu-l în ochi.

― Aşa, deci! Şi atunci ce cauţi aici?

Barr păstră o tăcere semnificativă.

Neguţătorul îşi ţuguie buzele şi clătină încet din cap. Îşi scoase brăţara plată care-i înlănţuia încheietura mîinii drepte şi i-o întinse bătrînului:

― Ce părere ai de asta? Mai avea o brăţară la mîna dreaptă.

Siwennianul o primi, răspunse încet la gestul Neguţătorului şi şi-o puse la mînă. Senzaţia ciudată de la încheietură îi dispăru curînd.

Vocea lui Devers se schimbă pe dată:

― În regulă, doctore. Acum poţi să vorbeşti normal. Dacă discuţiile din această cameră sînt ascultate, nu vor pricepe nimic. Ceea ce ţi-am dat e un Deviator de Cîmp ― proiect Mallow autentic. Se vinde cu douăzeci şi cinci de credite pe orice lume, de aici pînă la marginile cele mai îndepărtate. Ţi-o dau pe gratis. Ţine-ţi buzele nemişcate cînd vorbeşti şi nu te grăbi. Trebuie să te obişnuieşti.

Ducem Barr se simţi dintr-o dată obosit. Ochii pătrunzători ai Neguţătorului erau luminoşi şi încurajatori. Simţea că nu poate răspunde îndemnului lor.

― Ce doreşti? spuse Barr. Cuvintele îi zăboviră pe buzele nemişcate.

― Ţi-am spus. Vorbeşti de parcă ai fi mare patriot. Lumea ta a fost zdrobită de Imperiu şi, totuşi, faci jocul acestui tînăr general al Imperiului. Nu prea se potriveşte, nu crezi?

― Eu mi-am făcut datoria, spuse Barr. Un vicerege imperial a pierit din pricina mea.

― Serios? Recent?

― Acum patruzeci de ani.

― Acum patruzeci... de ani! (Cuvintele părură să-l impresioneze pe Neguţător.) Nu poţi trăi prea mult din amintiri. Generalul ăsta imberb ştie?

Barr dădu afirmativ din cap.

Ochii lui Devers se înnegurară:

― Vrei ca Imperiul să învingă?

― Fie ca Imperiul şi nenorocirile pe care le-a adus să piară pe vecie. Tot poporul Siwennei se roagă zilnic pentru asta. Odată, demult, am avut fraţi, o soră, un tată. Acum nu mai am decît copii şi nepoţi. Generalul ştie unde-i poate găsi.

Devers rămase tăcut.

Barr continuă în şoaptă:

― Dar asta nu mă împiedică dacă riscurile se justifică. Vor şti cum să moară.

― Spui că ai ucis un vicerege? întrebă încet Neguţătorul. Asta-mi aminteşe de ceva. Am avut cîndva un primar pe nume Hober Mallow, care a vizitat Siwenna. Aşa se cheamă lumea ta, nu? Şi a întîlnit un bătrîn cu numele de Barr.

Ducem îl privi încordat şi bănuitor:

― Ce ştii despre asta?

― Ceea ce ştie oricare Neguţător de pe Fundaţie. S-ar putea să fii un bătrînel isteţ aruncat în celula asta pentru a mă trage de limbă. Bineînţeles că te-au ameninţat, fiindcă tu urăşti Imperiul şi susţii sus şi tare că-i vrei pieirea. Eu mor de dragul tău şi spun tot ce ştiu, iar generalul are să fie nespus de încîntat. N-ai şanse prea mari, doctore. Şi, cu toate astea, aş vrea să văd cum dovedeşti că eşti fiul lui Onum Barr de pe Siwenna ― al şaselea şi cel mai mic fiu, care a scăpat de la masacru.

― Cu mîini tremurătoare, Ducem Barr deschise o cutie metalică plată, aflată într-o ascunzătoare în zid, şi scoase un obiect metalic. Se auzi un clinchet uşor cînd îl puse în mîinile Neguţătorului.