― Ai vreo veste despre Starlet?

― Nici una. Navele de cercetare au cutreierat în lung şi-n lat, dar instrumentele n-au detectat nimic. Comandantul Yume a raportat că Flota este pregătită pentru un atac de represalii.

― Nu, pentru o simplă navă de patrulare, spuse generalul, clătinînd din cap. Încă nu. Spune-le să dubleze... Stai! Redactez eu mesajul. Să fie codificat şi transmis prin fascicul cu bandă îngustă. În timp ce vorbea, îi dădu ofiţerului hîrtia şi întrebă: Siwennianul a fost adus?

― Încă nu.

― Atunci, să fie trimis la mine imediat ce soseşte.

Aghiotantul salută scurt şi plecă. Riose îşi reluă umbletul ca un întemniţat.

Cînd uşa se deschise din nou, în prag se afla Ducem Barr. Păşind încet în urma aghiotantului care-l condusese, intră în încăperea orbitor de luxoasă, al cărei tavan era ornamentat cu un model stereoscopic al Galaxiei. În centrul încăperii, îmbrăcat în uniformă, Bel Riose îl aştepta.

― Bună ziua, Pâtricianule! Generalul împinse cu piciorul un scaun şi-i făcu semn aghiotantului să plece, spunîndu-i: Nu intră nimeni pînă la noi ordine.

Rămase drept în faţa siwennianului, cu picioarele larg desfăcute, cu mîinile la spate, legănîndu-se încet şi gînditor pe călcîie.

Apoi, spuse aspru:

― Patricianule, eşti supus loial al Imperiului?

Barr, care pînă atunci tăcuse nepăsător, ridică din sprîncene şi răspunse calm:

― N-am nici un motiv să iubesc dominaţia imperială.

― Ceea ce e departe de a spune că ai fi capabil de trădare.

― Adevărat. Dar acest simplu fapt nu înseamnă nicidecum că sînt de acord să acţionez ca sprijinitor.

― În condiţii normale, şi acest lucru este adevărat. Însă refuzul de a ne ajuta acum, spuse Riose apăsat, va fi considerat trădare şi va fi tratat în consecinţă.

Barr se încruntă:

― Păstraţi-vă şfichiuirile verbale pentru subordonaţi. Spuneţi precis ce doriţi de la mine şi-mi va fi de ajuns.

Riose se aşeză picior peste picior:

― Barr, noi am mai avut o discuţie cu jumătate de an în urmă.

― Despre magicienii dumneavoastră?

― Da. Îţi aminteşti ce am spus că voi face?

Barr încuviinţă din cap, în timp ce-şi odihnea mîinile pe genunchi.

― Voiaţi să-i vizitaţi şi aţi fost plecat acolo în ultimele patru luni. I-aţi găsit?

― Dacă i-am găsit?! Bineînţeles, strigă Riose, Patricianule, nu sînt magicieni, ci diavoli. E dincolo de orice închipuire. Gîndeşte-te numai! O lume de mărimea unei batiste, a unui degetar, cu resurse atît de sărăcăcioase, cu o putere atît de neînsemnată şi cu o populaţie atît de redusă cum nu întîlneşti nici pe cele mai înapoiate lumi din prăfuitele prefecturi ale Stelelor întunecate. Şi, cu toate acestea, cu un popor atît de mîndru şi ambiţios încît visează să pună stăpînire, încet şi melodic, pe toată Galaxia.

Sînt foarte siguri de ei şi nici măcar nu se grăbesc. Se mişcă încet, flegmatic ; vorbesc de secolele necesare, înghit o lume după alta fără efort ; se strecoară printre sisteme cu o încredere nepăsătoare. Şi reuşesc. Nimeni nu-i poate opri. Au construit o murdară comunitate comercială care-şi încolăceşte tentaculele în jurul unor sisteme situate mult mai departe decît cutează să se aventureze navele lor ca nişte jucării. Neguţătorii ― aşa îşi zic agenţii lor ― pătrund tot mai adînc, parsec după parsec.

Ducem Barr îi întrerupse tirada:

― Cît adevăr conţin informaţiile şi care-i rostul acestei izbucniri de furie?

Soldatul se controlă şi redeveni calm.

― Nu sînt orbit de furie. Te asigur că am vizitat lumi mai apropiate de Siwenna decît de Fundaţie pe care Imperiul era un mit îndepărtat, iar Neguţătorii, adevăruri vii. Noi înşine am fost luaţi drept Neguţători.

― Şi v-au spus oamenii Fundaţiei că ţintesc să domine Galaxia?

― Chiar aşa, de-a dreptul? Riose se înfurie din nou: N-aveau cum. Persoanele oficiale nu scot o vorbă despre asemenea lucruri. Ele se referă exclusiv la afaceri. Am discutat însă cu oameni simpli şi le-am reţinut spusele: „destinul lor sigur", acceptarea calmă a unui mare viitor. Aşa ceva nu se poate ascunde ; e vorba de un optimism universal pe care nici nu încearcă să-l tăinuiască.

Siwennianul îşi stăpîni cu greu satisfacţia:

― Pînă acum, s-ar părea că ceea ce aţi constatat singur seamănă cu ceea ce am descoperit eu din puţinele date pe care le-am avut.

― Fără îndoială, răspunse Riose, sarcastic. E un tribut pe care-l aduc puterii tale analitice şi, în acelaşi timp, o recunoaştere sinceră şi limpede a pericolului din ce în ce mai mare care ameninţă proprietăţile Maiestăţii sale Imperiale.

Barr ridică din umeri nepăsător, iar Riose, aplecîndu-se brusc, îl prinse pe bătrîn de braţe şi-l privi drept în ochi cu o ciudată blîndeţe.

― Nu-ţi face griji, Patricianule. Nu doresc să fiu barbar. Din punctul meu de vedere, perpetuarea ostilităţii siwenniene faţă de Imperiu reprezintă o povară cumplită şi aş face orice s-o uit. Însă specialitatea mea este milităria şi nu mă pot amesteca în treburi civile. Ar însemna să fiu rechemat şi asta mi-ar distruge cariera, înţelegi? Sînt sigur că da. Îţi spun între patru ochi: lasă ca autorul atrocităţilor care au durat patruzeci de ani să fie răsplătit prin acte de răzbunare şi să nu ne mai gîndim la restul. Recunosc deschis că am nevoie de ajutorul tău.

În vocea tînărului se simţea o impresionantă îngrijorare, dar Ducem Barr clătină hotărît şi calm din cap în semn de refuz.

― Nu înţelegi, Patricianule, spuse Riose rugător, şi mă îndoiesc că sînt în stare să te fac să înţelegi. Nu pot cîştiga pe terenul tău. Tu eşti savant, iar eu militar. Dar sînt sigur măcar de câteva lucruri. Orice părere ai avea despre Imperiu, vei recunoaşte că a adus şi mari servicii. Forţele lui armate au comis crime ici şi colo, dar, în mare, au fost o forţă a păcii şi civilizaţiei. Flota imperială a creat Pax Imperium, care a domnit în întreaga Galaxie vreme de două mii de ani. Compară cele două milenii de pace trăite sub semnul Soarelui-şi-Navei cu cele două milenii de anarhie interstelară de dinainte. Gîndeşte-te numai la războaiele şi distrugerile din zilele acelea şi spune-mi dacă, în ciuda tuturor erorilor comise, Imperiul nu merită să fie păstrat.

Gîndeşte-te ― continuă el avîntat ― la ceea ce s-a ales de Lumile Exterioare ale Galaxiei acum, cînd toate s-au desprins şi sînt independente, şi pune-ţi întrebarea dacă, de dragul unei răzbunări copilăreşti, merită să transformi Siwenna dintr-o provincie protejată de o Flotă neînfricată, într-o lume barbară a Galaxiei, decăzută şi scufundată în mizerie.

― Se va înrăutăţi totul aşa de curînd? murmură siwennianul.

― Nu, recunoscu Riose. Dacă vieţile noastre ar fi de patru ori mai lungi, cu siguranţă c-am afla. Destinul meu, pe care nu ţi-l pot impune, e să lupt pentru Imperiu, pentru o tradiţie militară. Ea îşi găseşte originea în instituţia imperială pe care o slujesc.

― Deveniţi mistic şi mi-e întotdeauna greu să înţeleg misticismul altuia.

― N-are importanţă. Înţelegi pericolul pe care-l reprezintă Fundaţia.

― Dacă îmi amintesc bine, chiar înainte de plecarea dumneavoastră de pe Siwenna, v-am atenţionat asupra acestuia.

― Atunci îţi dai seama că trebuie oprit încă dintru început, altfel n-o vom mai putea face niciodată. Ai avut idee de această Fundaţie înainte ca oricine altcineva să audă măcar de ea. Ai aflat mai multe despre ea decît oricare altul din Imperiu. Probabil că ştii cum poate fi atacată fără riscuri şi mă poţi avertiza asupra contramăsurilor pe care le va lua. Hai să fim prieteni!

Ducem Barr se ridică şi spuse calm:

― Ajutorul pe care vi-l pot da eu nu înseamnă nimic, deci vă scutesc de a-mi adresa o asemenea rugăminte.

― Lasă-mă să judec eu priorităţile.

― Nu, vorbesc foarte serios. Nici întreaga putere a Imperiului nu ar putea să strivească această lume aparent neînsemnată.