― Desigur, spuse generalul, aproape poruncitor.

― Am continuat cercetările după moartea tatălui meu şi apoi a intervenit a doua întîmplare la care mă refeream mai devreme, şi anume faptul că Siwenna a fost cunoscută bine de către Hari Seldon.

― Şi cine este acesta?

― Un om de ştiinţă de pe vremea domniei împăratului Daluben al IV-lea. A fost psihoistoric ― ultimul şi cel mai mare dintre toţi. A vizitat Siwenna cînd era un mare centru comercial, recunoscut în arte şi ştiinţă.

― Hmm! făcu acru Riose. Arătaţi-mi şi mie planeta cu o economie stagnantă care să nu susţină că a fost cîndva un pămînt al abundenţei şi bunăstării.

― Vremurile despre care vorbesc au existat acum două secole, cînd stăpînirea împăratului se întindea pînă la ultima şi cea mai îndepărtată stea ; cînd Siwenna era o lume interioară, şi nu o provincie semibarbară de la Frontieră. In vremurile acelea Hari Seldon a anticipat declinul puterii imperiale şi căderea aproape sigură în barbarie a întregii Galaxii.

Riose izbucni în rîs:

― A prevăzut el aşa ceva? Atunci a profeţit greşit, dragul meu om de ştiinţă. Presupun că asta vă consideraţi. Păi, Imperiul e mai puternic decît a fost în ultima mie de ani. Ochii dumneavoastră obosiţi de bătrîneţe sînt orbiţi de sărăcia de la graniţă. Faceţi o vizită lumilor interioare într-o bună zi ; veniţi către căldura şi bogăţia de la centru.

Bătrînul clătină din cap întristat:

― Circulaţia încetează în primul rînd la extremităţi. Va mai trece multă vreme pînă cînd declinul va atinge inima. Vreau să spun, declinul evident, pe înţelesul tuturora, spre deosebire de prăbuşirea internă, care este o poveste veche de circa cincisprezece secole.

― Deci, acest Hari Seldon a profeţit o Galaxie în care barbaria se va generaliza, spuse Riose vădit amuzat. Şi ce se va întîmpla atunci?

― El a întemeiat două Fundaţii la capetele opuse ale Galaxiei ― Fundaţii populate cu cei mai buni, cei mai tineri şi cei mai puternici oameni, pentru ca aceştia să se înmulţească, să crească şi să se dezvolte. Lumile pe care le-au colonizat au fost alese cu grijă, acordîndu-se aceeaşi atenţie momentului şi vecinătăţii. Totul s-a aranjat în aşa fel încît viitorul, aşa cum fusese el anticipat prin matematică şi psihoistorie, să presupună dintru început izolarea lor de restul civilizaţiei imperiale şi dezvoltarea lor treptată, pînă ce vor deveni germeni ai celui de-al Doilea Imperiu Galactic ― reducînd inevitabila perioadă de barbarie de la treizeci de mii la numai o mie de ani.

― Şi cum aţi reuşit să aflaţi toate acestea? Lăsaţi impresia că sînteţi informat în detaliu.

― Detaliile nu le-am cunoscut niciodată, spuse cu o voce stăpînită Patricianul. Totul s-a închegat prin osteneala mea, prin punerea cap la cap a anumitor dovezi descoperite de tatăl meu sau aflate de mine. Baza este fragilă şi subţire, iar suprastructura, rezultatul fabulaţiilor care s-au născut pentru a umple golurile uriaşe. Dar sînt convins că ceea ce v-am spus este în esenţă adevărat.

― Aşa se pare.

― Oare? Mi-au trebuit patruzeci de ani de cercetări.

― Hmm, patruzeci de ani! Aş putea rezolva problema în patruzeci de zile, ceea ce voi şi face. Ar fi cu totul altceva.

― Şi cum veţi proceda?

― Simplu şi direct. Dacă aş deveni explorator, aş avea posibilitatea să descopăr şi să văd cu ochii mei Fundaţia aceasta la care vă referiţi. Spuneţi că sînt două?

― Există probe care susţin numai existenţa uneia, ceea ce mi se pare explicabil, întrucît cealaltă se află la capătul opus al Axei Galactice.

― Păi atunci o vom vizita. Generalul se ridică în picioare şi-şi îndreptă centura.

― Ştiţi încotro să mergeţi? întrebă Barr.

― Într-un fel, da. Documentele rămase de pe vremea penultimului vicerege, cel pe care l-aţi ucis, conţin relatări neclare despre barbari de pe lumi exterioare. De fapt, una dintre fiicele lui i-a fost dată de soţie unui prinţ barbar. Mă descurc eu.

Întinse mîna pentru a-şi lua rămas bun:

― Vă mulţumesc pentru ospitalitate.

Ducem Barr îi strînse mîna şi se înclină ceremonios:

― Vizita dumneavoastră m-a onorat în mod deosebit.

― Cît priveşte informaţiile pe care mi le-aţi dat, continuă Bel Riose, voi găsi o cale de a vă mulţumi cînd mă voi întoarce.

Ducem Barr îşi conduse respectuos oaspetele pînă la uşă şi, privind în urma autovehiculului ce se îndepărta, spuse: „Dacă te vei mai întoarce".

2

Magicienii

FUNDAŢIA... După patruzeci de ani de expansiune, Fundaţia a trebuit să înfrunte ameninţarea lui Riose. Zilele de epopee ale lui Hardin şi ale lui Mallow dispăruseră şi, o dată cu ele, apuseseră într-o oarecare măsură temeritatea şi hotărîrea...

ENCICLOPEDIA GALACTICA

ÎN CAMERA IZOLATA, de care nimeni nu se putea apropia să tragă cu urechea, se aflau patru bărbaţi. După ce îşi aruncară priviri furişe, se uitară spre masa care-i despărţea, unde-i aşteptau patru sticle şi tot atîtea pahare pline, dar nici unul nu se atinse de al său.

Apoi, bărbatul cel mai apropiat de uşă întinse mîna şi bătu calm şi ritmat cu degetele în tăblia mesei.

― Vă mai gîndiţi mult? întrebă el. Oare contează cine va vorbi primul?

― Atunci vorbeşte tu, spuse bărbatul corpolent care stătea vizavi. Tu ar trebui să fii cel mai îngrijorat.

Sennett Forell zise sec, fără nici o urmă de umor:

― Asta pentru că mă consideri cel mai bogat dintre toţi. Ori pentru că te aştepţi să continuu aşa cum am început. Sper că n-ai uitat că flota mea comercială a capturat nava lor însărcinată cu misiuni de cercetare.

― Aveai flota cea mai mare şi cei mai buni piloţi, interveni al treilea, ceea ce ne lasă să înţelegem că eşti cel mai bogat dintre noi. A fost un risc pe care nimeni altul nu şi l-ar fi putut asuma.

Sennett Forell chicoti din nou:

― Am moştenit de la tatăl meu o anumită uşurinţă în a-mi asuma riscuri. La urma urmelor, atunci cînd îţi asumi nişte riscuri, trebuie să le justifici prin foloasele pe care le tragi. Luaţi ca exemplu faptul că nava inamică a fost izolată şi capturată fără pierderi pentru noi şi fără a fi nevoie să le alertăm pe celelalte.

Pe Fundaţie se recunoştea în mod deschis şi se accepta tacit că Forell era fiul nelegitim al marelui dispărut Hober Mallow.

Cel de-al patrulea bărbat clipi mărunt din ochi, aruncînd o căutătură furişă. Strecură printre buzele subţiri cîteva cuvinte:

― Nu-i cazul să fiţi atît de mîndru că aţi capturat o navă minusculă. Pentru că, probabil, o să-l irităm şi mai şi pe tînărul acela.

― Crezi că-i mai trebuie alte motive? întrebă Forell dispreţuitor.

― Cred că da, şi asta îl va scuti de osteneala de a-şi căuta vreunul, spuse cel de-al patrulea şi continuă: Hober Mallow nu proceda aşa. Şi nici Salvor Hardin. Îi lăsau pe adversari să aleagă incerta cale a forţei, iar ei acţionau cu siguranţă şi fără zarvă.

Forell se strîmbă:

― Nava aceasta şi-a dovedit importanţa. Motivele n-au nici o valoare, afirmă el, cu satisfacţia neguţătorului înnăscut. Apoi adăugă: Tînărul vine din Vechiul Imperiu.

― Ştiam, zise cel de-al doilea bărbat, cel corpolent, cu o voce groasă şi nemulţumită.