O vreme, rămase tăcut, concentrîndu-se asupra Indicatorului de Recepţie care nu reacţiona în nici un fel, apoi Barr întrebă:

― Poţi recepţiona?

― Habar n-am. Nici nu ştiu cam pe unde ne aflăm. Voi folosi controlul direcţional. S-ar putea să avem nevoie de ani, crede-mă.

― Serios?

Deodată, Barr făcu un semn spre aparat şi Devers se grăbi să-şi aşeze căştile pe urechi. În interiorul sferei întunecate licări o luminiţă alburie.

Vreme de jumătate de ceas, Devers se chinui să capteze firava şi nesigura fărîmă de comunicare pe care o recepţiona prin hiperspaţiu şi să conecteze două puncte, lucru pentru care luminii rătăcitoare i-ar fi trebuit cinci sute de ani.

Apoi renunţă dezamăgit şi se rezemă de spătarul scaunului. Privi în tavan şi-şi scoase căştile de pe urechi.

― Hai să mîncăm, doctore. Am un duş în care abia te poţi învîrti, dar foloseşte-l dacă ai chef. Te rog însă s-o laşi mai moale cu apa caldă.

Se aplecă şi cotrobăi într-unul dintre dulapurile care se întindeau de-a lungul peretelui.

― Sper că nu eşti vegetarian.

― Sînt omnivor, zise Barr. Dar ce-i cu Asociaţia? I-ai pierdut?

― Aşa se pare. Era raza maximă de acţiune, ba chiar mai mult decît atît, dar n-are importanţă. Am recepţionat ce trebuia.

Se ridică în picioare şi puse două containere metalice pe masă.

― Las-o cinci minute, doctore, apoi deschide-o apăsînd pe contact. Conţine hrana, farfuria şi furculiţa ― destul de convenabil cînd eşti zorit, mai ales dacă nu acorzi importanţă unor detalii, cum ar fi şerveţelele. Presupun că vrei să ştii ce-am recepţionat din partea Asociaţiei.

― Dacă nu-i secret.

Devers clătină din cap:

― Pentru tine, nu. E adevărat ce-a spus Riose.

― În legătură cu oferta de tribut?

― Îhîm. Ei l-au oferit, dar el i-a refuzat. Situaţia e gravă. Se dau lupte în apropierea sorilor externi ai sistemului Loris.

― Loris e în apropierea Fundaţiei?

― Ce zici? A, n-ai de unde să ştii. E unul dintre cele Patru Regate, chiar o parte a liniei interioare de apărare, aş putea spune. Acesta însă nu-i lucrul cel mai grav. Se luptă cu nave mari cum n-am mai întîlnit pînă acum. Deci, Riose n-a vorbit fără temei. Chiar a primit alte nave. Brodrig s-a răzgîndit, iar eu am încurcat şi mai rău lucrurile.

Apăsă absent contactul cutiei cu mîncare şi privi cum aceasta se deschise uşor. Mîncarea, un fel de ghiveci, îşi împrăştie aroma în întreaga încăpere. Ducem Barr se ospăta deja.

― Gata cu improvizaţiile, zise Barr. Nu putem face nimic aici ; nu putem trece direct prin liniile imperiale pentru a ne întoarce pe Fundaţie ; aşa că, singurul lucru de bun simţ este să aşteptăm cu răbdare. Cred, totuşi, că dacă Riose a ajuns la linia interioară de apărare, nu vom avea prea mult de aşteptat.

Devers puse furculiţa lîngă farfurie:

― Să aşteptăm, zici? se zbîrli el. Ţie-ţi convine, n-ai nimic de pierdut.

― Aşa crezi? Barr schiţă un zîmbet.

― Nu, de fapt am o idee. (Nervozitatea lui Devers era perceptibilă.) M-am săturat să tot analizez afacerea asta de parc-ar fi un preparat pe lamela unui microscop. Am prieteni care pier acolo, şi o lume întreagă, care este şi a mea, luptă pe viaţă şi pe moarte. Tu eşti în afara problemei, n-ai de unde să ştii ce înseamnă asta.

― Am văzut prieteni de-ai mei murind, spuse bătrînul, închizînd uşor ochii. Eşti căsătorit?

― Neguţătorii nu se căsătoresc.

― Eu am doi fii şi un nepot. Au fost avertizaţi, dar s-ar putea să nu se întreprindă nimic. Evadarea noastră înseamnă moartea lor. Sper că fiică-mea şi cei doi nepoţi au părăsit planeta înainte de evadarea noastră, dar, oricum, am riscat şi-am pierdut mult mai mult decît tine.

― Înţeleg, spuse Devers mînios. Dar a fost o chestiune de opţiune. Ai fi putut să rămîi cu Riose. Doar nu ţi-am cerut niciodată să...

Barr clătină din cap:

― N-a fost vorba de opţiune, Devers. Nu-i nevoie să-ţi încarci conştiinţa, căci nu mi-am riscat fiii pentru tine. Am cooperat eu Riose cît s-a putut. Dar era vorba de Sonda Psihică.

Patricianul deschise ochii şi Devers văzu cum în ei se răsfrîngea durerea:

― Riose m-a vizitat acum un an şi ceva. Mi-a vorbit de un cult care înflorise în jurul magicienilor, dar situaţia reală îi scăpase. Nu e un cult în adevăratul sens al cuvîntului. Vezi tu, sînt patruzeci decani de cînd Siwenna a fost prinsă în insuportabila strînsoare a aceluiaşi cleşte care acum ameninţă şi lumea ta. Au fost înăbuşite cinci revolte. Apoi am descoperit documentele vechi referitoare la Hari Seldon şi acum acest „cult" aşteaptă sosirea "magicienilor" şi e pregătit pentru acea zi. Fiii mei sînt liderii acestora. Iată secretul la care Sonda nu trebuia să ajungă. Prin urmare, ei vor trebui să moară ca ostatici, pentru că alternativa înseamnă moartea lor ca rebeli şi pieirea, o dată cu ei, a unei jumătăţi din Siwenna. Vezi, n-am avut de ales! Şi nici nu sînt în afara problemei.

Devers îşi coborî privirea şi Barr continuă calm:

― Speranţele Siwennei depind de victoria Fundaţiei, iar fiii mei sînt sacrificaţi pentru asta. Hari Seldon nu antecalculează salvarea inevitabilă a Siwennei, aşa cum o face în cazul Fundaţiei. N-am nici o certitudine în ceea ce priveşte poporul meu, ci numai speranţe.

― Şi, totuşi, te mulţumeşti să aştepţi. Chiar acum, cînd Flota Imperială se află pe Loris.

― Sînt plin de încredere, spuse Barr simplu, chiar dacă ar ajunge să cucerească şi planeta Terminus.

Neguţătorul se încruntă, nereuşind să înţeleagă nimic.

― Nu ştiu. Eu nu pot gîndi aşa, nu cred în magie. Psihoistorie sau nu, sînt grozav de puternici, iar noi, foarte slabi. Ce poate face Seldon în situaţia asta?

― Nu-i nimic de făcut. Totul e făcut deja. Se desfăşoară acum. Faptul că nu auzi rotiţele învîrtindu-se şi gongul bătînd nu înseamnă că nu se-ntîmplă nimic.

― Aşa o fi, dar aş fi preferat să-i crapi ţeasta lui Riose. Ca duşman, e mai puternic decît toată armata lui,

― Să-i crap ţeasta? Cînd Brodrig este adjunctul la comandă? (Chipul lui Barr se înăspri de ură.) Toţi oamenii de pe Siwenna ar fi devenit ostatici. Brodrig a dovedit de multe ori ce-i poate pielea. Există o lume care acum cinci ani a pierdut un bărbat din zece ― şi asta numai pentru că nu s-au putut plăti taxele restante. Acelaşi Brodrig era perceptorul. Nu, Riose merită să trăiască. În comparaţie cu Brodrig, Riose merită o pedeapsă blîndă.

― Dar şase luni pierdute fără nici un folos în Baza duşmanului, spuse Devers frîngîndu-şi mîinile, fără nici un profit!

― Ia stai puţin. Mi-am amintit. (Barr se cotrobăi prin buzunare.) Ai putea să scazi asta din pierderi ― şi aruncă pe masă mica sferă de metal.

Devers o înşfacă:

― Ce-i asta?

― Capsula-mesaj pe care Riose o primise înainte ca eu să-l lovesc. Are vreo valoare?

― Nu ştiu. Depinde ce-i înăuntru. Devers se aşeză şi o învîrti atent în palmă.