Sergentul Luk apăru de îndată ce crăpară puţin uşa.
― Condu-ne, sergent! spuse Barr cu răceală.
Sergentul Luk îi conduse în tăcere către camera lor şi apoi, după o scurtă ezitare, merse mai departe, simţindu-se îmboldit în coaste cu ţeava dezintegratorului şi îndemnat de o voce hotărîtă ce-i şopti:
― La nava comercială!
Devers făcu un pas înainte pentru a debloca ecluza de presurizare şi Barr zise:
― Rămîi pe loc, Luk. Te-ai purtat omeneşte şi n-am vrea să te ucidem.
Dar, recunoscînd monograma de pe patul armei, sergentul strigă cu o furie abia reţinută:
― L-aţi ucis pe general!
Cu un răcnet sălbatic, neinteligibil, se năpusti orbeşte în bătaia armei şi se prăbuşi, retezat.
Nava comercială se ridică deasupra planetei moarte înainte ca luminile de semnalizare să înceapă a clipi nervos şi, curînd, alte şi alte nave se înălţară, profilîndu-se pe păienjenişul lăptos al formei lenticulare care era Galaxia.
― Ţinte-te bine, Barr, spuse Devers sumbru, să vedem dacă au vreo navă care să se poată măsura în viteză cu a mea.
Ştia că n-au!
Imediat ce ajunseră în spaţiu, Neguţătorul spuse cu o voce pierdută:
― Minciuna pe care i-am servit-o lui Brodrig a prins grozav. Se pare că a luat-o pe urmele generalului.
Goneau cu viteză maximă spre adîncurile puzderiei de stele ale Galaxiei.
8
SpreTrantor
DEVERS se aplecă deasupra micului glob insensibil, sperînd să observe un semn de viaţă oricît de mic. Controlul direcţional cerceta încet şi minuţios spaţiul cu un fascicul îngust de semnale.
Stînd pe un pat scund în colţul cabinei, Barr îl privea cercetător şi calm pe Devers.
― Îi mai detectezi?
― Pe băieţii Imperiului? Nu. (Neguţătorul rosti aceste vorbe cu un glas nemulţumit şi nerăbdător.) Am scăpat demult de nevolnici. Mare ţi-e spaţiul! Cu cele trei salturi prin hiperspaţiu, e un miracol că n-am nimerit în miezul vreunui soare. N-ar fi putut să ne urmărească nici măcar dacă ar fi avut un loc mai mare de manevră, şi nu le-am oferit o asemenea şansă.
Se rezemă de speteaza scaunului, desfăcîndu-şi gulerul cu o mişcare bruscă.
― Nu-mi dau seama ce-au făcut aici băieţii ăştia ai Imperiului. Am impresia că unele spaţii nu mai sînt aliniate.
― Înţeleg că încerci să ajungi pe Fundaţie.
― Chem Asociaţia sau, mai degrabă, încerc s-o fac.
― Asociaţia? Asta ce mai e?
― Asociaţia Neguţătorilor Independenţi. N-ai auzit de-aşa ceva, aşa-i? Nu-i nimic, nu eşti singurul, încă n-am făcut mare zarvă pînă acum!
O vreme, rămase tăcut, concentrîndu-se asupra Indicatorului de Recepţie care nu reacţiona în nici un fel, apoi Barr întrebă:
― Poţi recepţiona?
― Habar n-am. Nici nu ştiu cam pe unde ne aflăm. Voi folosi controlul direcţional. S-ar putea să avem nevoie de ani, crede-mă.
― Serios?
Deodată, Barr făcu un semn spre aparat şi Devers se grăbi să-şi aşeze căştile pe urechi. În interiorul sferei întunecate licări o luminiţă alburie.
Vreme de jumătate de ceas, Devers se chinui să capteze firava şi nesigura fărîmă de comunicare pe care o recepţiona prin hiperspaţiu şi să conecteze două puncte, lucru pentru care luminii rătăcitoare i-ar fi trebuit cinci sute de ani.
Apoi renunţă dezamăgit şi se rezemă de spătarul scaunului. Privi în tavan şi-şi scoase căştile de pe urechi.
― Hai să mîncăm, doctore. Am un duş în care abia te poţi învîrti, dar foloseşte-l dacă ai chef. Te rog însă s-o laşi mai moale cu apa caldă.
Se aplecă şi cotrobăi într-unul dintre dulapurile care se întindeau de-a lungul peretelui.
― Sper că nu eşti vegetarian.
