― În primul rînd, pentru femei, bodogăni Fran.

― Chiar aşa stînd lucrurile, încercă Randu să-l pună la punct, e treaba băiatului să decidă. Căsătoria este un obicei vechi pe Fundaţie.

― Cei de pe Fundaţie nu sînt modele potrivite pentru un Neguţător cinstit, spumegă Fran.

― Soţia mea este de pe Fundaţie, interveni din nou Toran. Îi privi pe rînd pe cei doi, apoi şopti: Vine.

După masa de seară, discuţia se purtă pe teme generale, cărora Fran le adăugă puţină sare şi piper prin trei istorisiri din trecutul său, amintiri în care se împleteau deopotrivă sînge, femei, profituri şi fantezie. Pe ecranul micului televizor se desfăşura nebăgată în seamă o dramă clasică. Randu se cuibărise într-o poziţie mai confortabilă pe canapeaua joasă şi, prin fumul ce se depăna alene din pipa lui, privea spre Bayta. Ea şedea cu genunchii strînşi între braţe pe un covor de blană, adus cîndva dintr-o călătorie de afaceri, care se întindea pe pddea doar la ocazii deosebite.

― Ai studiat istoria, fata mea? întrebă el cu o voce caldă.

Bayta dădu afirmativ din cap:

― I-am adus la disperare pe profesorii mei, dar am învăţat ceva istorie.

― O menţiune pentru rezultate ştiinţifice, atîta tot, interveni Toran, prinzînd un moment potrivit.

― Şi ce-ai învăţat? continuă Randu calm.

― Vreţi să ştiţi totul acum? spuse fata şi izbucni în rîs.

Bătrînul zîmbi îngăduitor:

― Ei, nu totul, dar spune-mi ce părere ai despre situaţia din Galaxie?

― Cred că o criză Seldon este iminentă şi dacă nu va avea loc, înseamnă că planul lui Seldon este un eşec, spuse Bayta concis.

"Tii, frumos mai vorbeşte despre Seldon", bolborosi Fran din colţul lui.

Randu trase gînditor din pipă:

― Chiar aşa? De ce spui asta? Ştii, în tinereţe am fost pe Fundaţie şi nutream gînduri măreţe, pline de dramatism, ca şi tine. Acum, însă, de ce vorbeşti aşa?

― Păi, începu Bayta ― şi ochii i se înceţoşară plini de gînduri, în timp ce degetele picioarelor desculţe îşi căutară culcuş în moliciunea albă a covorului, iar bărbia îşi găsi reazem în podul palmei ―, mi se pare că ideea centrală a Planului Seldon a fost de a crea o lume mai bună decît lumea veche a Imperiului Galactic. În urmă cu trei secole, cînd Seldon a întemeiat Fundaţia, lumea aceea începuse să se destrame şi, dacă istoria relatează adevărul, suferea de trei maladii: inerţie, despotism şi distribuţie inegală a bunurilor existente în Univers.

Randu aprobă, clătinînd rar din cap, în timp ce Toran o privea cu ochi strălucitori şi mîndri. În colţul său, Fran pleseăi uşor şi-şi umplu cu grijă paharul.

― Dacă povestea lui Seldon este adevărată, graţie legilor psihoistoriei, el a anticipat prăbuşirea completă a Imperiului şi a prevăzut cei treizeci de mii de ani de barbarie premergători întemeierii unui al Doilea Imperiu care să redea umanităţii cultura şi  civilizaţia. Ţelul operei sale de o viaţă a fost să stabilească acele condiţii care să asigure o reîntinerire mai grabnică.

Fran izbucni cu o voce baritonală:

― Şi de aceea a întemeiat cele două Fundaţii, lăudat fie-i numele!

― Chiar aşa, încuviinţă Bayta. Fundaţia noastră a reprezentat gruparea oamenilor de ştiinţă din muribundul Imperiu întemeiată cu scopul de a duce ştiinţa şi cunoaşterea umană la progres. Fundaţia a fost astfel situată în Spaţiu şi în mediul istoric ales încît, prin minuţioase şi geniale calcule, Seldon a anticipat că peste o mie de ani ea va deveni un nou Imperiu, mai întins.

Se lăsă o tăcere respectuoasă.

― Dar asta-i o poveste veche şi binecunoscută, continuă fata, o ştiţi cu toţii. De aproape trei secole, orice fiinţă umană de pe Fundaţie o ştie. M-am gîndit însă că merită s-o mai spun o dată, în cîteva cuvinte. Astăzi este ziua de naştere a lui Seldon şi, chiar dacă eu sînt de pe Fundaţie, iar voi de pe Haven, avem cu toţii acest lucru în comun.

Cu mişcări calme, îşi aprinse o ţigară şi privi absentă capătul ei incandescent.

― Legile istoriei sînt absolute, aidoma legilor fizicii, şi dacă probabilităţile de eroare sînt mai mari, acest lucru se întîmplă deoarece oamenii, prin număr şi trăsături, nu sînt la fel ca atomii, în sensul că variaţiile individuale atîrnă mai greu. Seldon a anticipat o serie de crize de-a lungul celor o mie de ani de dezvoltare, fiecare dintre ele avînd menirea de a impune o nouă cotitură a istoriei antecalculate. Aceste crize sînt cele, care ne direcţionează calea şi, prin urmare, acum trebuie să se petreacă o nouă criză. Acum! repetă ea convinsă. A trecut aproape un secol de la precedenta, şi în cursul acestui secol toate viciile Imperiului s-au repetat în viaţa Fundaţiei. Inerţia! Clasa noastră conducătoare cunoaşte o singură lege: despotismul! Nu cunoaşte decît o regulă: forţa. Repartiţie inegală! Nu e animată decît de o singură dorinţă: să păstreze ceea ce posedă.

― În timp ce alţii pier de foame! tună Fran pe neaşteptate, lovind năprasnic cu pumnul în braţul fotoliului. Vorbele tale sînt adevărate perle, fata mea. Pîntecele umflat al pungilor lor cu bani duc Fundaţia la pieire, în timp ce Neguţătorii neînfricaţi îşi ascund sărăcia pe lumi mizere ca Haven. Asta înseamnă a-l batjocori pe Seldon, a-l mînji cu noroi şi a-i scuipa în barbă. (Ridică braţul şi chipul i se lumină.) O, de-aş avea şi celălalt braţ! Dacă... Cîndva eram ascultat!

― Tată, spuse Toran, nu te aprinde.

― Nu te aprinde, nu te aprinde, îl maimuţări furios tatăl. Vom trăi de-a pururi aici, şi tot aici o să murim, cum să nu mă aprind!

― Fran al nostru este un Lathan Devers modern, zise Randu, făcînd un gest cu pipa. Devers a murit ca un sclav într-o mină, acum optzeci de ani, o dată cu străbunicul soţului tău, pentru că i-a prisosit curajul, dar i-a lipsit înţelepciunea.

― Pentru numele Galaxiei, aş face la fel dacă aş avea prilejul, izbucni Fran. Devers a fost cel mai mare Neguţător din istorie, mai mare chiar decît balonul acela umflat de Mallow, venerat de Fundaţie. Dacă asasinii care stăpînesc Fundaţia l-au ucis pentru că iubea dreptatea, cu atît mai nemiloasă ar trebui să fie pedeapsa ce-o merită aceştia.

― Continuă, fată dragă, zise Randu. Continuă, pentru că altfel o să vorbească el toată noaptea şi o să bată cîmpii pînă mîine.

― Nu mai am ce să adaug, făcu ea, cuprinsă brusc de tristeţe. Trebuie să fie o criză, iar eu nu ştiu cum s-o creez. Forţele progresiste ale Fundaţiei sînt grozav de asuprite. Voi, Neguţătorii, s-ar putea să aveţi voinţă, dar sînteţi dezbinaţi şi hăituiţi peste tot. Dacă toate forţele binelui dinăuntrul şi din afara Fundaţiei s-ar uni...

Fran rîse în semn de aspră dojană:

― I-auzi la ea, Randu, i-auzi! Dinăuntrul şi din afara Fundaţiei! Fată dragă, nu ne punem noi speranţe în nevolnicii de pe Fundaţie. Acolo stau cîţiva cu biciul în mînă, iar restul sînt şfichiuiţi ― loviţi de moarte. În toată lumea aceea coruptă n-a mai rămas curaj care să se compare cu cel al Neguţătorilor.

Slabele încercări ale Baytei de a-l întrerupe dădură greş în faţa dezlănţuirii lui furtunoase.

Toran se aplecă şi-i puse mîna peste gură.

― Tată, spuse el cu răceală, n-ai fost niciodată pe Fundaţie. Nu ştii nimic despre ea. Îţi spun eu că mişcarea subterană de-acolo e îndeajuns de curajoasă şi îndrăzneaţă. Şi Bayta face parte din mişcare...

― Bine, băiete, nu mi-o lua în nume de rău. Ei, ce trebuie să vă supăraţi? Era vădit tulburat.

Toran continuă plin de înflăcărare:

― Tată, necazul este că tu ai opinii de provincial. Îţi închipui că dacă acum cîteva sute de mii de Neguţători se ascund în subteranele unei planete nedorite de nimeni, aflată la capătul lumii, asta înseamnă că sînt nişte oameni grozavi. A, desigur, orice perceptor al Fundaţiei care se aventurează pînă aici nu mai ajunge să plece, dar ăsta-i un eroism ieftin. Ce v-aţi face dacă Fundaţia ar trimite o flotă?

― Am spulbera-o, spuse Fran arţăgos.

― Şi aţi fi spulberaţi, pentru că puterea e de partea lor. Sînteţi mai puţini la număr, mai slab înarmaţi şi mai slab organizaţi ― şi dacă Fundaţia va considera că merită să vă acorde atenţie, veţi înţelege aceste lucruri. Prin urmare, mai bine v-aţi căuta aliaţi chiar pe Fundaţie, dacă puteţi.

― Randu, zise Fran, privind ca un taur neajutorat spre fratele său.

Randu îşi scoase pipa din gură:

― Băiatul are dreptate, Fran. În adîncul sufletului tău, ştii că aşa e. Dar aceste gînduri nu te mulţumesc, aşa că preferi să le alungi cu răcnetele tale. Dar ele persistă. Toran, îţi voi spune de ce-am ridicat problema asta.

Pufăi gînditor o vreme, apoi scutură pipa deasupra scrumierei, aşteptă străfulgerarea mută şi o retrase. Tacticos, o umplu din nou, îndesînd tutunul cu degetul mic.

― Toran, vaga ta sugestie privind interesul pe care-l prezentăm pentru Fundaţie îşi are tîlcul ei. În ultima vreme, au avut loc două vizite în scopul perceperii taxelor. Detaliul supărător a fost că cel de-al doilea vizitator era însoţit de o navă uşoară de patrulare. Au coborît la Gleiar City. scăpîndu-ne nouă printre degete, dar bineînţeles că n-au mai apucat să plece. Dar acum se vor întoarce. Tatăl tău îşi dă seama de asta, Toran, poţi fi sigur. Uită-te la bătrînul destrăbălat şi încăpăţînat. Ştie că Haven e în pericol, ştie că sîntem fără apărare, dar îşi repetă formulele. Crede că-i ţin de cald şi-l apără. Dar dacă apucă să-şi verse năduful, să-şi proclame sus şi tare dispreţul şi să se simtă eliberat de datoria de bărbat şi de Taur Neguţător, devine la fel de cuminte ca oricare dintre noi.

― Ca oricare dintre noi? întrebă Bayta.