― Hai, Magnifico, spuse Bayta, n-o să mai termini în veci de mîncat dacă te apuci să ne ţii discursuri. Uite, ţi-am pregătit nişte lapte cu arome. E foarte bun.

Puse o cană cu lapte pe masă şi-i făcu semn lui Toran să iasă din cameră.

― Torie, ce-ai de gînd să faci acum în ceea ce-l priveşte? Arătă spre bucătărie.

― Ce vrei să spui?

― Dacă vine Catîrul, ai intenţia să-l predai?

― Păi ce altceva pot face, Bay? (Părea hărţuit de gînduri şi gestul cu care îşi înlătură bucla de pe fruntea îmbrobonată de sudoare îi trăda îngrijorarea.) Înainte de a sosi aici, continuă el neliniştit, îmi închipuisem că nu trebuie decît să întrebăm de Catîr şi să trecem la treabă, neavînd o idee prea clară despre ce însemna asta.

― Înţeleg ce vrei să spui, Torie. Eu nici măcar nu speram sâ-l văd pe Catîr în carne şi oase, dar mă gîndeam că am putea culege cîteva impresii la faţa locului privind situaţia de aici şi apoi am discuta cu oamenii care ştiu ceva mai multe despre intrigile interstelare. Spionilor din cărţile copilăriei mele le era mai uşor.

― Sîntem în aceeaşi oală, Bay. (Îşi încrucişa braţele şi se încruntă.) Ce încurcătură! Nici n-ai fi zis că există o asemenea persoană, dacă nu s-ar fi ivit această mică şansă neaşteptată. Crezi că va veni după măscărici?

Bayta ridică ochii spre el:

― Nu sînt sigură. Nici nu ştiu ce-aş face sau ce-aş spune. Tu?

Soneria interioară sună sfredelitor şi intermitent.

― Catîrul!

Magnifico apăru în cadrul uşii cu ochii căscaţi şi scînci:

― Catîrul?

― Trebuie să le dau drumul înăuntru, murmură Toran.

O simplă apăsare pe un buton deschise ecluza, apoi uşa se închise în urma proaspătului sosit. Detectorul indică doar o singură persoană.

― E numai o persoană, spuse Toran vădit uşurat, şi vocea aproape că-i tremură cînd se aplecă spre instalaţia de semnalizare: Cine sînteţi?

― Lăsaţi-mă să intru şi veţi afla. Cuvintele se auziră slab în difuzor.

― Vă informez că aceasta este o navă a Fundaţiei şi, prin urmare, în virtutea tratatelor internaţionale, teritoriu al Fundaţiei.

― Ştiu.

― Intraţi neînarmat, altfel trag.

― S-a făcut!

Toran deschise uşa interioară, eliberă piedica dezintegratorului şi rămase cu degetul pe declanşator. Se auzi un zgomot de paşi, apoi uşa se deschise larg şi lui Magnifico îi scăpă un strigăt:

― Nu-i Catîrul. E un necunoscut.

"Necunoscutul" se înclină sobru în direcţia măscăriciului:

― Foarte exact. Nu sînt Catîrul. Ridică mîinile în lături: Nu sînt înarmat şi vin cu gînduri paşnice. Liniştiţi-vă şi lăsaţi arma deoparte. Mîna nu vă este atît de fermă încit să mă pot simţi în siguranţă.

― Cine sînteţi? întrebă precipitat Toran.

― Şi eu v-aş întreba acelaşi lucru, spuse necunoscutul cu răceală, întrucît dumneavoastră vă daţi drept ceea ce nu sînteţi, nu eu.

― Cum vine asta?

― Pretindeţi că sînteţi cetăţean al Fundaţiei cînd, de fapt, nu există nici un Neguţător autorizat pe planetă.

― Nu este adevărat. De unde ştiţi?

― Pentru că eu sînt cetăţean al Fundaţiei şi am documente doveditoare. Dumneavoastră aveţi?

― Cred c-ar fi mai bine să plecaţi.

― Eu nu cred. Dacă aţi cunoaşte unele metode ale Fundaţiei ― şi, cu toată impostura dumneavoastră, aşa s-ar părea ―, aţi înţelege că, dacă nu mă voi întoarce la o anumită oră pe nava mea, ar fi informat cel mai apropiat cartier general al Fundaţiei, şi mă îndoiesc că armele vă vor ajuta în vreun fel.

După o tăcere incertă, Bayta spuse calm:

― Lasă arma, Toran, şi crede-l pe cuvînt. Se pare că-i adevărat.

― Vă mulţumesc, spuse necunoscutul.

Toran puse arma pe scaunul de lîngă el.

― Acum dati-mi şi mie o explicaţie.

Necunoscutul rămase în picioare. Înalt, cu membrele lungi, avea chipul alcătuit din suprafeţe dure şi plane, ceea ce dădea senzaţia că nu zîmbea niciodată. În schimb, ochii îi erau lipsiţi de duritate.

― Veştile circulă repede, spuse el, mai ales atunci cînd întrec orice închipuire. Cred că nu există cineva pe Kalgan care să nu ştie că oamenii Catîrului au fost umiliţi astăzi de către doi turişti de pe Fundaţie. Eu cunoşteam detaliile importante încă înainte de lăsarea serii şi, aşa cum am spus, noi sîntem siguri că, în afară de mine, nu există alţi turişti de pe Fundaţie pe această planetă.

― Care ,,noi"?

― „Noi" sîntem... „noi"'. Eu, de pildă! Ştiam că vă aflaţi la Hangar, aţi fost auziţi vorbind în sensul acesta. Cu metodele mele, am verificat registrul şi am localizat nava. Se întoarse brusc spre Bayta: Sînteţi de pe Fundaţie prin naştere?

― Eu?

― Sînteţi membră a opoziţiei democrate căreia i se spune "Rezistenţă". Numele dumneavoastră nu mi-l amintesc, însă vă recunosc după chip. Aţi plecat recent şi n-aţi fi putut s-o faceţi dacă eraţi o persoană mai importantă.

Bayta ridică din umeri, nedumerită:

― Ştiţi multe.

― Aşa e. Aţi fugit cu un bărbat. Acesta e?

― Are vreo importantă ce vă voi spune?

― Nu. Voiam doar să ajungem la o înţelegere reciprocă. În cursul săptămînii în care aţi plecat în mare grabă, cred că parola era: "Seldon, Hardin şi Libertate". Porfirat Hart era şeful grupului dumneavoastră.