― Fran al nostru este un Lathan Devers modern, zise Randu, făcînd un gest cu pipa. Devers a murit ca un sclav într-o mină, acum optzeci de ani, o dată cu străbunicul soţului tău, pentru că i-a prisosit curajul, dar i-a lipsit înţelepciunea.
― Pentru numele Galaxiei, aş face la fel dacă aş avea prilejul, izbucni Fran. Devers a fost cel mai mare Neguţător din istorie, mai mare chiar decît balonul acela umflat de Mallow, venerat de Fundaţie. Dacă asasinii care stăpînesc Fundaţia l-au ucis pentru că iubea dreptatea, cu atît mai nemiloasă ar trebui să fie pedeapsa ce-o merită aceştia.
― Continuă, fată dragă, zise Randu. Continuă, pentru că altfel o să vorbească el toată noaptea şi o să bată cîmpii pînă mîine.
― Nu mai am ce să adaug, făcu ea, cuprinsă brusc de tristeţe. Trebuie să fie o criză, iar eu nu ştiu cum s-o creez. Forţele progresiste ale Fundaţiei sînt grozav de asuprite. Voi, Neguţătorii, s-ar putea să aveţi voinţă, dar sînteţi dezbinaţi şi hăituiţi peste tot. Dacă toate forţele binelui dinăuntrul şi din afara Fundaţiei s-ar uni...
Fran rîse în semn de aspră dojană:
― I-auzi la ea, Randu, i-auzi! Dinăuntrul şi din afara Fundaţiei! Fată dragă, nu ne punem noi speranţe în nevolnicii de pe Fundaţie. Acolo stau cîţiva cu biciul în mînă, iar restul sînt şfichiuiţi ― loviţi de moarte. În toată lumea aceea coruptă n-a mai rămas curaj care să se compare cu cel al Neguţătorilor.
Slabele încercări ale Baytei de a-l întrerupe dădură greş în faţa dezlănţuirii lui furtunoase.
Toran se aplecă şi-i puse mîna peste gură.
― Tată, spuse el cu răceală, n-ai fost niciodată pe Fundaţie. Nu ştii nimic despre ea. Îţi spun eu că mişcarea subterană de-acolo e îndeajuns de curajoasă şi îndrăzneaţă. Şi Bayta face parte din mişcare...
― Bine, băiete, nu mi-o lua în nume de rău. Ei, ce trebuie să vă supăraţi? Era vădit tulburat.
Toran continuă plin de înflăcărare:
― Tată, necazul este că tu ai opinii de provincial. Îţi închipui că dacă acum cîteva sute de mii de Neguţători se ascund în subteranele unei planete nedorite de nimeni, aflată la capătul lumii, asta înseamnă că sînt nişte oameni grozavi. A, desigur, orice perceptor al Fundaţiei care se aventurează pînă aici nu mai ajunge să plece, dar ăsta-i un eroism ieftin. Ce v-aţi face dacă Fundaţia ar trimite o flotă?
― Am spulbera-o, spuse Fran arţăgos.
― Şi aţi fi spulberaţi, pentru că puterea e de partea lor. Sînteţi mai puţini la număr, mai slab înarmaţi şi mai slab organizaţi ― şi dacă Fundaţia va considera că merită să vă acorde atenţie, veţi înţelege aceste lucruri. Prin urmare, mai bine v-aţi căuta aliaţi chiar pe Fundaţie, dacă puteţi.
― Randu, zise Fran, privind ca un taur neajutorat spre fratele său.
Randu îşi scoase pipa din gură:
― Băiatul are dreptate, Fran. În adîncul sufletului tău, ştii că aşa e. Dar aceste gînduri nu te mulţumesc, aşa că preferi să le alungi cu răcnetele tale. Dar ele persistă. Toran, îţi voi spune de ce-am ridicat problema asta.
Pufăi gînditor o vreme, apoi scutură pipa deasupra scrumierei, aşteptă străfulgerarea mută şi o retrase. Tacticos, o umplu din nou, îndesînd tutunul cu degetul mic.
― Toran, vaga ta sugestie privind interesul pe care-l prezentăm pentru Fundaţie îşi are tîlcul ei. În ultima vreme, au avut loc două vizite în scopul perceperii taxelor. Detaliul supărător a fost că cel de-al doilea vizitator era însoţit de o navă uşoară de patrulare. Au coborît la Gleiar City. scăpîndu-ne nouă printre degete, dar bineînţeles că n-au mai apucat să plece. Dar acum se vor întoarce. Tatăl tău îşi dă seama de asta, Toran, poţi fi sigur. Uită-te la bătrînul destrăbălat şi încăpăţînat. Ştie că Haven e în pericol, ştie că sîntem fără apărare, dar îşi repetă formulele. Crede că-i ţin de cald şi-l apără. Dar dacă apucă să-şi verse năduful, să-şi proclame sus şi tare dispreţul şi să se simtă eliberat de datoria de bărbat şi de Taur Neguţător, devine la fel de cuminte ca oricare dintre noi.
― Ca oricare dintre noi? întrebă Bayta.
El îi zîmbi:
― Am format un mic grup, Bayla, doar în oraşul nostru. Încă n-am întreprins nimic. Nici măcar n-am reuşit să luăm legătura cu celelalte oraşe, dar e totuşi un început.
― Început pentru ce?
Randu clătină din cap:
― Încă nu ştim. Sperăm într-un miracol. Aşa cum spuneai şi tu, ne-am gîndit că trebuie să apară o criză Seldon. (Făcu un gest larg cu braţele.) Pretutindeni în Galaxie există cioburi şi sfărîmături din Imperiu. Peste tot roiesc generali. Crezi că va sosi vreodată vremea să devenim îndrăzneţi?
Bayta se gîndi o clipă, apoi clătină hotărîtă din cap:
― Nu, nu e nici o şansă. Pînă şi ultimul general ştie că un atac împotriva Fundaţiei ar fi curată sinucidere. Bel Riose din Vechiul Imperiu era cel mai bun dintre toţi. A atacat avînd de partea sa resursele unei întregi Galaxii şi tot n-a putut izbîndi împotriva Planului Seldon. E vreun general care să nu ştie acest lucru?
― Dar dacă i-am îmboldi noi?
― Încotro? Spre un cataclism atomic? Cum aţi putea să-i îmboldiţi?
― Păi, ar fi unul, unul nou. În ultimii doi ani am auzit chestii ciudate despre un bărbat căruia i se spune Catîrul.
― Catîrul? (Bayta rămase pe gînduri.) Ai auzit vreodată de el, Torie?
Toran clătină din cap.
― Şi ce-i cu el?
― Nu ştiu. Dar se zice că obţine victorii în bătălii în care n-are sorţi de izbîndă. Zvonurile pot fi mincinoase, dar, în orice caz, ar fi interesant să-l cunoaştem. Mai sînt oameni capabili şi ambiţioşi care nu cred orbeşte în Hari Seldon şi în legile psihoistoriei şi n-ar strica să încurajăm această neîncredere. S-ar putea ca el să atace.
― Îar Fundaţia ar cîştiga.
― Da, dar nu chiar alît de uşor. Ar fi posibil să izbucnească o criză, iar noi am putea profita de ea pentru a forţa un compromis cu despoţii Fundaţiei. În cel mă, rău caz, ei ar uita de noi într-o oarecare măsură şi asta ne-ar permite să uneltim în continuare.
― Tu ce zici, Torie?
Toran zîmbi nehotărît, ridicîndu-şi o şuviţă de păr care-i căzuse peste ochi:
― După cum se prezintă lucrurile, n-ar strica să încercăm. Dar cine este Catîrul? Randu, ce ştii despre el?
― Deocamdată nimic. Te-am putea folosi pe tine pentru asta, Toran. Şi pe soţia ta, dacă vrea. Eu şi Fran am discutat problema şi am răsucit-o pe toate feţele.
