EXISTAU motive întemeiate pentru ca noţiunea de "ştiinţă pură" să se bucure de cea mai deplină libertate pe Fundaţie. Căci într-o Galaxie în care supremaţia şi chiar supravieţuirea Fundaţiei se bazau pe superioritatea tehnologică, în ciuda forţei fizice folosite în ultimul secol şi jumătate, Omul de Ştiinţă se bucura de o anumită imunitate. Era nevoie de el, iar el ştia bine acest lucru.

Tot astfel, existau motive întemeiate pentru care Ebling Mis ― doar cei ce nu-l cunoşteau îi adăugau titlurile la nume ― se bucura de cea mai deplină formă de libertate pe Fundaţie în domeniul „ştiinţei pure". Într-o lume în care ştiinţa era respectată, el era Omul de Ştiinţă: fără a stîrni zîmbetul şi fără litere de-o şchioapă. Era nevoie de el, şi el ştia asta.

Iată motivul pentru care, în timp ce alţii îşi plecau capul şi făceau temenele, el le refuza şi adăuga, fără să se teamă, că strămoşii lui nu se ploconiseră vreodată în faţa nepricopsiţilor de primari şi că pe vremea strămoşilor lui primarul ales putea fi dat afară din post cu un şut la voinţa alegătorilor, căci singurii oameni care moşteneau ceva prin naştere erau doar idioţii congenitali.

Aşa se face că, atunci cînd Ebling Mis hotărî să-i permită lui Indbur să se bucure de onoarea de a-l primi în Audienţă, nu se mai osteni să transmită cererea lui de-a lungul întregului lanţ obligatoriu de comandă şi să aştepte răspunsul favorabil pe aceeaşi cale. După ce-şi puse pe umeri, la întîmplare, cea mai ponosită dintre cele două haine de culoare închisă pe care le avea, îşi trînti pe creştet o pălărie neasortatâ, pleoştită şi cu o formă greu de recunoscut, îşi aprinse o ţigara de foi, interzisă în acel loc, şi dădu buzna în palatul primarului, împingîndu-i pe cei doi paznici care protestară neconvingător de parcă behăiau.

Excelenţei sale îi parveniră primele semnale ale acestei încălcări de etichetă în timp ce se afla în grădină, cînd auzi hâimălaia din ce în ce mai vehementă şi o voce ca de taur care răspundea cu blesteme.

Indbur puse jos făraşul cu care făcea curăţenie, se ridică încet în picioare şi, cu aceeaşi încetineală, se schimbă la faţă. În fiecare zi după muncă, timp de două ore la începutul amiezei, dacă vremea era bună, Indbur se relaxa în grădină. Acolo, florile creşteau în pătrate şi triunghiuri, trasate cu o rigoare severă în roşu şi galben, cu minuscule tuşe de violet la vîrfuri, şi plante verzi care mărgineau totul cu linii rigide. Acolo, în grădina sa, nimeni nu avea voie să-l tulbure ― nimeni!

Indbur îşi scoase mânuşile murdare de pămînt în timp ce se îndreptă spre poarta grădinii.

― Ce înseamnă asta? întrebă el în cele din urmă.

Răspunsul veni foarte prozaic, pentru că Mis apăru ca din senin, cu vocea lui bubuitoare, gesticulînd sălbatic din braţe către cei care încă se mai agăţau de haina pe care o transformase în zdrenţe.

Indbur le făcu semn să se îndepărteze cu o uitătură solemnă şi dezaprobatoare, iar Mis se aplecă să-şi culeagă pălăria mototolită ; scutură de pe ea un pumn de praf şi pămînt, o vîrî la subsuoară şi zise:

― Ascultă la mine, Indbur, protejaţii ăştia ai tăi incalificabili trebuie să-mi cumpere o haină nouă. Pe asta o mai puteam purta mult şi bine.

Primarul rămase ţeapăn şi, nemulţumit, îşi puse în valoare înălţimea de un metru şi aproape şaizeci de centimetri şi vorbi cu un aer semeţ:

― Mis, nu mi s-a adus la cunoştinţă că ai fi solicitat o audienţă. Sînt sigur că nu ţi-a fost programată.

Ebling Mis privi în jos către primar, neîncrezător şi vizibil mirat:

― Pentru numele Galaxiei, Indbur, n-ai primit bileţelul de la mine? Parcă i l-am dat ieri unui neisprăvit în uniformă stacojie. Ţi l-aş fi dat direct, dar ştiam că ţii la formalităţi.

― Formalităţi! Indbur îşi dădu ochii peste cap exasperat, apoi spuse cu holărîre: N-ai auzit de organizarea raţională a activităţii? Pe viitor, va trebui să prezinţi o cerere pentru audienţă, redactată cum se cuvine, în trei exemplare, la biroul guvernamental la care ai treabă, în care să specifici şi scopul. Apoi va trebui să aştepţi pînă cînd mersul normal al evenimentelor îţi va aduce o înştiinţare referitoare la data programării audienţei acordate. Abia după aceea trebuie să te înfăţişezi în ţinută adecvată ― am zis adecvată, înţelegi? ― şi cu respectul cuvenit unei asemenea ocazii. Acum poţi să te retragi.

― Ce nu-i în ordine cu ţinuta mea? întrebă Mis, întărîtat. Cea mai bună haină pe care o aveam pînă cînd sălbaticii aceia incalificabili şi-au înfipt ghearele în ea. Voi pleca de îndată ce-ţi voi spune ce am de spus. Pentru numele Galaxiei, dacă n-ar fi vorba de o Criză Seldon, aş pleca imediat.

― Criză Seldon?! manifestă Indbur un început de interes.

Mis era un mare psiholog ― un democrat, o persoană incomodă şi, cu siguranţă, un rebel ― dar, cu toate acestea, psiholog. În starea de nedumerire în care se afla, primarul ezită să exprime cu voce tare durerea intimă ce-l străfulgeră cînd Mis smulse nepăsător o floare, o duse spre nări plin de speranţă şi apoi o azvîrli cît colo, strîmbînd din nas.

Indbur spuse cu răceală:

― Vrei să-mi asculţi sfatul? Grădina aceasta n-a fost făcută pentru discuţii pe teme importante şi grave.

S-ar fi simţit mai în largul său pe fotoliul înalt din spatele biroului lat, de unde ar fi putut privi nestingherit cele cîteva şuviţe de păr care se străduiau să ascundă chelia roz a lui Mis. S-ar fi simţit mult mai bine dacă Mis şi-ar fi aruncat ochii în toate părţile căutînd un scaun inexistent şi ar fi rămas în picioare, mutîndu-şi greutatea de pe un picior pe altul, fără să lase această impresie.

S-ar fi simţit cel mai bine cînd, ca răspuns la o apăsare pe un anume buton, un subordonat îmbrăcat în livrea ar fi intrat temător, pe vîrful picioarelor, ar fi făcut o plecăciune în drum spre biroul său şi ar fi aşezat acolo un tom pîntecos legat în metal.

― Acum, de bună seamă, zise Indbur ― din nou stăpîn pe situaţie ―, pentru a face această audienţă neautorizată cît se poate de scurtă, te rog să prezinţi lucrurile în cîteva cuvinte.

― Ştii cu ce m-am ocupat în zilele din urmă? întrebă Ebling Mis fără să se grăbească.

― Am rapoartele tale aici, răspunse primarul satisfăcut, împreună cu rezumatele autorizate. După cîte înţeleg, cercetările tale în ceea ce priveşte matematica psihoistoriei au fost efectuate în scopul de a reproduce opera lui Hari Seldon şi, evident, de a trasa desfăşurarea proiectată a istoriei viitoare pentru uzul Fundaţiei.

― Exact, spuse Mis inflexibil. Cînd Seldon a întemeiat Fundaţia, a fost îndeajuns de înţelept să nu includă nici un psiholog printre oamenii de ştiinţă aduşi aici, astfel încît Fundaţia a acţionat orbeşte, în funcţie de cursul neîntrerupt al necesităţii istorice. În  cadrul cercetărilor mele, am pus un mare accent pe aluziile făcute cu prilejul deschiderii Bolţii Timpului.

― Cunosc acest lucru, Mis. E o pierdere de vreme să te repeţi.

― Nu mă repet, se dezlănţui Mis, pentru că ceea ce am de gînd să-ţi comunic nu este inclus în nici unul dintre rapoartele acelea.

― Cum adică nu este inclus în rapoarte? întrebă prosteşte Indbur. Cum ai putut...?

― Pentru numele Galaxiei! Lasă-mă pe mine să-ţi explic, fiinţă respingătoare ce eşti. Nu-mi mai pune în cîrcă ceea ce n-am spus şi nu mai întoarce pe toate feţele orice afirmaţie de-a mea, că altfel plec şi las totul să se facă praf în jurul tău. Ţine minte, neghiob incalificabil ce eşti, Fundaţia va reuşi pentru că aşa trebuie, dar dacă eu plec acum şi te las în pace, tu nu vei reuşi nimic.

Trîntindu-şi cu năduf pălăria de pămînt, Mis o luă grăbit pe scările platformei pe care era aşezat biroul larg şi, împingînd precipitat hîrtiile de pe el, se aşeză pe-un colţ.

Înnebunit, Indbur se gîndi să cheme garda sau să folosească vreuna din armele aflate în birou. Ochii lui Mis îl ţintuiau însă cu furie şi nu reuşi decît să se facă mai mic şi să adopte o atitudine de supuşenie.

― Doctore Mis, începu el, nu prea convins de necesitatea respectării formalităţilor, trebuie să...

― Ţine-ţi gura, se răsti feroce Mis, şi ascultă. Dacă chestia asta de aici, zise el şi lovi straşnic cu palma dosarul legat de pe birou, e o prelucrare neroadă a raportului meu, azvîrle-o cît colo. Orice raport pe care-l înaintez trece prin mîinile a douăzeci şi ceva de funcţionari, ajunge la tine şi apoi îmi este înmânat, după ce mai trece pe la alţi douăzeci. Toate bune şi frumoase dacă nu există nimic secret în raport. Ei, bine, eu am aici ceva confidenţial. Atît de confidenţial, încît nici băieţii cu care colaborez n-au prins de veste. Munca au făcut-o ei, desigur, dar fiecare a desăvîrşit cîte o porţiune neînsemnată şi izolată, iar eu am asamblat toate părţile astea. Ştii ce reprezintă Bolta Timpului?

Indbur dădu afirmativ din cap, dar Mis continuă să vorbească nestăpînit, cu o plăcere şi o bucurie nedisimulate.

― Ei, o să-ţi spun eu, pentru că de multă vreme îmi imaginam că Galaxia va ajunge în situaţia asta incalificabilă ; îţi citesc în ochi ce-ai vrea să faci acum, farsor şi guguman ce eşti. Ţii mîna lîngă un buton pe care, dacă apeşi, or să năvălească aici soldaţi cu zecile ca să mă căsăpească, dar te temi de ceea ce ştiu, te temi de o Criză Seldon. Dar te asigur că, dacă atingi ceva de pe birou, îţi fărîm capul incalificabil înainte de intrarea vreunuia. Oricum, tu, banditul de taică-tu şi piratul de bunică-tu aţi supt de-ajuns din vlaga Fundaţiei.

― Asta e înaltă trădare, bîigui Indbur.

― Bineînţeles că e, făcu Mis cu o bucurie ascunsă, dar ce poţi să faci? Hai să-ţi vorbesc despre Bolta Timpului. Această Boltă a Timpului e ceea ce Hari Seldon a instalat aici la început pentru a ne ajuta să depăşim situaţiile mai grele. Seldon a pregătit cîte un simulacru personal ca ajutor pentru fiecare Criză şi a dat explicaţii. Au fost patru crize pînă acum ― deci patru apariţii. Prima oară a apărut cînd criza era la apogeu. A doua oară, în momentul imediat următor evoluţiei reuşite a celei de-a doua crize. La crizele a treia şi a patra a fost ignorat, probabil, pentru că nu mai era nevoie de ajutorul lui, dar cercetările recente, şi care nu sînt incluse în rapoartele pe care le ai, ne arata că el oricum a apărut, şi încă la momentul potrivit. Pricepi?

Mis nici nu aşteptă, de altfel, un răspuns. Îşi azvîrli, în cele din urmă, ţigara de foi, ajunsă într-o stare jalnică, şi se scotoci prin buzunare după alta, o găsi şi o aprinse. Pufăi nervos de cîteva ori, scoţînd vălătuci de fum.

― În mod oficial, spuse el, am încercat să reconstruiesc ştiinţa psihoistoriei. Ei bine, nimeni n-o să reuşească asta nici acum, nici peste un veac. Numai că eu am făcut progrese în ceea ce priveşte elementele simple şi le-am putut folosi ca scuză ca să mă amestec şi în problema Bolţii Timpului. Ceea ce am făcut presupune determinarea, cu o doză apreciabilă de siguranţă, a datei exacte a următoarei apariţii a lui Hari Seldon. Cu alte cuvinte, pot să-ţi ofer data la care iminenta Criză Seldon, cea de-a ciucea, va ajunge la apogeu.

― Şi cînd va avea loc? întrebă încordat Indbur.

Mis, cu o nepăsare veselă, lăsă bomba să explodeze:

― Peste patru luni. Patru luni incalificabile, fără două zile.

― Patru luni! făcu Indbur cu o vehemenţă care nu-i era în fire. Imposibil.

― Imposibil, pe naiba!

― Patru luni? Îţi dai seama ce înseamnă asia? Unei crize iminente peste patru luni i-au trebuit ani întregi ca să se dezvolte.

― Şi de ce nu? Există vreo lege a naturii care să-i impună unui proces să se maturizeze la lumina zilei?

― Dar nimic n-o prevesteşte. Nu se simte nici un pericol. Indbur aproape că-şî frîngea mîinile de îngrijorare. Apoi, cu o furie care mocnise îndeajuns, explodă: Dă-te jos de pe biroul meu şi lasă-mă să-mi pun lucrurile în ordine. Cum îţi închipui că pot să gîndesc în condiţiile astea?

Luat prin surprindere, Mis se ridică greoi de pe birou şi se dădu într-o parte.