― Şi ne-ai lăsat să mergem atît de departe?

― De ce nu? Unul dintre scopurile mele principale a fost să te găsesc pe tine şi pe alţi cîţiva. Mai ales pe tine. Aş fi putut să te prind cu luni în urmă, cînd erai încă muncitor la Newton Bearing Works, dar e mult mai bine aşa. Dacă n-ai fi sugerat tu însuţi liniile generale ale complotului, unul dintre oamenii mei ar fi propus ceva asemănător. Rezultatul e cam teatral, cu o oarecare doză de umor negru.

― Aşa mi se pare şi mie, spuse Căpitanul şi îl privi sfidător pe bărbat. Acum s-a terminat totul.

― Abia a început. Hai, vino, Căpitane, şi ia loc. Să lăsăm eroismele ieftine pentru proştii care se lasă impresionaţi de ele. Căpitane, eşti un om deosebit de capabil! Potrivit informaţiilor pe care le deţin, ai fost primul de pe Fundaţie care a recunoscut puterea Catîrului. De atunci ai efectuat investigaţii, foarte îndrăzneţe chiar, pentru a culege informaţii despre începuturile vieţii Catîrului. Ai fost unul dintre cei ce i-au răpit măscăriciul, care întâmplător nu a fost găsit încă şi pentru care recompensa este încă valabilă. Desigur, priceperea ta este recunoscută, iar Catîrul nu este dintre aceia care să se teamă de duşmani inteligenţi atîta vreme cît îi poate converti pentru a-i deveni prieteni destoinici.

― Aici voiai să ajungi? O, mai bine nu.

― Ba da! Acesta a fost scopul comediei de astă-seară. Deşi eşti un om inteligent, conspiraţia ta împotriva Catîrului a eşuat într-un mod caraghios. Nici n-ai putea să ridici la rangul de conspiraţie ceea ce ai făcut. Pierderea navelor în acţiuni fără sorţi de îzbîndă face parte din pregătirea ta militară?

― Întîi, trebuie să recunoşti că asta este natura unor asemenea acţiuni.

― Aşa este, îl asigură calm viceregele. Catîrul a cucerit Fundaţia. Ea s-a transformat rapid într-un arsenal pentru împlinirea scopurilor lui mai înalte.

― Care scopuri?

― Cucerirea întregii Galaxii. Unirea tuturor lumilor dispersate într-un nou imperiu. Realizarea visului lui Seldon cu şapte sute de ani mai devreme decît a sperat el, patriot lipsit de simţul previziunii ce eşti! Şi, în această operă, tu ne poţi ajuta.

― Pot, neîndoielnic. Dar e la fel de sigur că n-o voi face.

― Înţeleg că doar trei dintre Lumile Comerciale Independente mai opun rezistenţă. Nu vor mai rezista multă vreme. Vor fi ultimele dintre forţele Fundaţiei. Încă mai şovăi?

― Da.

― Cu toate acestea, n-o vei face. Un voluntar ne-ar fi mai util. Din nefericire, Catîrul lipseşte. Conduce, ca întotdeauna, lupta împotriva Neguţătorilor care rezistă. El este în contact permanent cu noi şi nu vei avea mult de aşteptat.

― În ce scop?

― În scopul convertirii tale.

― Catîrul va descoperi, spuse căpitanul cu un aer îndărătnic, că îi va fi peste puteri să mă convertească.

― Te înşeli. Şi eu am crezut asta. Nu mă recunoşti? Doar ai fost pe Kalgan, aşa că nu se poate să nu mă fi văzut. Purtam monoclu, o mantie stacojie tivită cu blană şi o pălărie cu calotă înaltă.

Căpitanul rămase ca trăsnit:

― Ai fost lordul războinic al Kalganului.

― Da. Iar acum sînt vicerege loial Catîrului. Vezi, deci, că e foarte convingător.

21

Interludiu în spaţiu

TRECURĂ cu succes prin blocadă. În acel spaţiu uriaş nici măcar un număr mare de nave nu ar fi putut supraveghea perfect zonele rămase libere. Dar dacă era vorba de o singură navă, de un pilot iscusit şi de o oarecare doză de noroc, existau locuri prin care se putea strecura.

Cu sînge rece şi calm, Toran conduse nava în siguranţă, de la o stea la alta, şi tot aşa, pînă cînd reuşi. Vecinătatea unei mase mari făcea ca orice salt interstelar să devină dificil şi chiar riscant, dar în acelaşi timp făcea ca instrumentele inamice de detectare să devină aproape inutile.

Şi, de îndată ce nava trecu de centura de nave, fu depăşită şi sfera interioară de spaţiu mort, prin al cărui subeter supus blocadei nu putea pătrunde nici un mesaj. Pentru prima oară în ultimele trei luni, Toran nu se mai simţea izolat.

Trecu o săptămînă, timp în care programele informative ale inamicului prezentară numai şi numai detalii plicticoase şi autolaudative privind controlul într-o măsură din ce în ce mai mare asupra Fundaţiei. O săptămînă în care nava comercială blindată se îndepărtă de Periferie cu salturi grăbite.

Ebling Mis strigă către cabina pilotului şi Toran se ridică de pe fotoliu, ştergîndu-şi ochii împăienjeniţi şi obosiţi de efortul cerut de consultarea hărţilor stelare.

― Ce s-a întîmplat? întrebă Toran, intrînd în mica încăpere centrală pe care Bayta o transformase în cameră de zi.

― Să mă ia naiba dacă-mi dau seama, spuse Mis clătinînd din cap. Prezentatorii ăştia ai Catîruluî tot anunţă un buletin special. Mă gîndeam că poate vrei şi tu să-l vezi.

― Poate. Unde-i Bayta?

― Aranjează masa în sufragerie şi alege meniul ― sau cam aşa ceva.

Toran se aşeză pe patul mic, ce-i slujea drept culcuş lui Magnifico, şi aşteptă. Jocul propagandistic privind „buletinul special'' al Catîrului devenise de-acum monoton. Începu într-un tîrziu cu muzică marţială, apoi apăru crainicul cu un aer spilcuit şi fercheş. Fură prezentate mai întîi veşti minore, care se succedară una după alta într-o strînsă înlănţuire. Urmă o pauză. Apoi din nou trompete menite să ridice cota de interes pînă la apogeu.

Toran suportă toate astea în tăcere. Mis bolborosea şi spumega.

Prezentatorul dezlănţui apoi, în limbajul obişnuit al corespondenţilor de război, o cascadă de fraze onctuoase care încercau să redea în cuvinte metalul topit şi trupurile pîrjolite ale unei bătălii spaţiale:

"Escadrile de crucişătoare rapide aflate sub conducerea General-locotenentului Sammin au declanşat o contraofensivă astăzi împotriva forţelor de rezistenţă cu baza pe Iss..." Chipul prezentatorului cu trăsături controlate şi goale de orice expresie de emoţie dispăru de pe ecran pentru a face loc beznei spaţiale prin care săgetau nave îndreptîndu-se spre focul bătăliei. Vocea continuă în timp ee navele treceau ca fulgerul...

"Cea mai impresionantă acţiune a bătăliei a fost lupta crucişătorului greu Cluster împotriva a trei nave duşmane din clasa Nova"'.

Imaginea de pe ecran crea impresia de zbor şi prezentă o filmare de aproape. O navă uriaşă scînteie şi una dintre navele atacatoare emise o strălucire furioasă, făcu o întoarcere care o scoase din cadrul imaginii, efectuă o răsucire şi veni la abordare prin pintenare. Cluster se înclină disperat şi reuşi să supravieţuiască loviturii tangenţiale care făcu nava atacatoare să ricoşeze, răsucindu-se.

Vocea monotonă şi lipsită de orice sentiment continuă să înşire cuvînt după cuvînt pînă la ultima lovitură şi ultima cuirasă străpunsă.

Apoi din nou o pauză, şi o transmisie cu imagini şi comentarii, similare în cea mai mare parte, privind lupta din preajma planetei Mnemon, la care se adăugă un element de noutate: descrierea detaliată a unei coborîri după un atac razant ― imaginile unui oraş distrus ―, prizonieri zgribuliţi şi extenuaţi ―, şi aici reportajul se încheie.

Mnemon nu mai avea mult de trăit.

O nouă pauză, şi se auziră sunetele stridente ale alămurilor. Pe ecran apăru imaginea unui coridor impresionant, format din oameni aşezaţi disciplinat ca soldaţii, de-a lungul căruia păşi grăbit purtătorul de cuvînt al Guvernului, îmbrăcat în uniformă de consilier.

Tăcerea era apăsătoare.

Vocea care se auzi, în cele din urmă, era solemnă, răspicată şi clară:

"Din ordinul suveranului nostru, se anunţă că planeta Haven, care pînă acum a opus rezistenţă armată în faţa voinţei sale, s-a supus şi a acceptat înfrîngerea. În aceste momente, forţele suveranului nostru ocupă planeta. Opoziţia a fost sporadică, lipsită de coordonare şi zdrobită rapid." Imaginea dispăru şi reapăru prezentatorul de la început pentru a declara cu emfază că alte detalii vor fi transmise pe măsura desfăşurării evenimentelor.

Urmă muzică de dans şi Mis închise aparatul nervos.

Toran se ridică şi se îndepărtă cu paşi nesiguri, fără să spună o vorbă. Psihologul nu făcu nici un gest să-l oprească.

Cînd Bayta veni din bucătărie, Mis îi făcu semn să păstreze tăcerea şi spuse:

― Au cucerit Havenul.

― Deja? făcu Bayta cu ochii rotunzi de uimire, nevoind totuşi să creadă.