― Lasă, lasă asta!

Toran reuşi să vadă că omul cu maniere inchizitoriale notase „Punct de origine ― Periferie''.

Apoi, filianul continuă:

― Încotro mergeţi?

― Sector Trantor.

― Scopul?

― Călătorie de plăcere.

― Transportaţi mărfuri?

― Nu.

― Hmm. Vom verifica. Făcu un semn din cap şi doi dintre oamenii săi se apucară de treabă. Toran nu făcu nici un gest ca să-i împiedice.

― Ce vă aduce în spaţiul filian? întrebă căpitanul şi ochii îi străluciră neprietenoşi.

― Nu ştiam unde ne aflăm. Nu avem hărţi prea bune.

― Va trebui să plătiţi o sută de credite pentru această neglijenţă ― şi, desigur, taxa obişnuită pentru vamă şi altele.

Vorbi din nou la microfon, dar de data aceasta mai mult ascultă. Apoi i se adresă lui Toran:

― Te pricepi la tehnologie atomică?

― Puţin, răspunse Toran cu fereală.

― Da? Filianul închise carnetul şi adăugă: Oamenii de la Periferie sînt recunoscuţi pentru această pricepere. Puneţi-vă un costum şi veniţi cu mine.

Bayta le tăie calea:

― Ce aveţi de gînd să-i faceţi?

Toran o dădu la o parte cu un gest blînd şi întrebă indiferent:

― De ce vreţi să vă însoţesc?

― Centrala noastră atomică necesită mici reglaje. El va veni cu dumneavoastră ― şi arătă cu degetul direct către Magnifico, ai cărui ochi căprui se făcură cît cepele de spaimă.

― Ce-are el de-a face cu centrala? întrebă furios Toran.

Căpitanul îi aruncă o privire glacială:

― Sînt informat în legătură cu activităţi piratereşti desfăşurate în această zonă. Semnalmentele unuia dintre piraţii cunoscuţi seamănă întrucîtva cu ale acestui om. Va fi doar o formalitate legată de identificare.

Toran ezită o clipă, însă şase oameni şi şase arme îl convinseră să se potolească. Se duse la dulap pentru a lua costumele.

O oră mai tîrziu, se ridică în picioare în pîntecele navei filiene şi răcni:

― Nu constat absolut nimic în neregulă la motoare. Barele colectoare sînt corect montate, tuburile L asigură o alimentare continuă şi analiza de reacţie este conform cărţii tehnice. Cine răspunde de acest sector?

― Eu, spuse calm mecanicul-şef.

― Ei, scoate-mă de aici...

Mecanicul îl conduse la etajul ofiţerilor, dar în mica anticameră nu se afla decît un sublocotenent nepăsător.

― Unde-i ofiţerul care a venit cu mine?

― Aşteptaţi, vă rog, răspunse acesta.

Abia după cincisprezece minute îl aduseră şi pe Magnifico.

― Ce ţi-au făcut? îl întrebă Toran îngrijorat.

― Nimic. Absolut nimic ― şi Magnifico îşi întări spusele clătinînd hotărît din cap.

Plătiră două sute cincizeci de credite pentru taxele legale pe Filia ― dintre care cincizeci de credite pentru eliberare imediată.

― Nu merităm o escortă? întrebă Bayta, rîzînd mînzeşte. Nu primim obişnuitul şut dincolo de frontieră?

― Aceea n-a fost navă filiană, răspunse Toran sumbru, iar noi o să mai stăm o vreme aici. Veniţi puţin încoace.

Se strînseră în jurul lui.

― A fost o navă a Fundaţiei, iar oamenii de la bord erau ai Catîrului, spuse el, avînd faţa albă ca varul.

Ebling se aplecă să culeagă de pe jos ţigara de foi pe care-o scăpase din mînă:

― Aici? Sîntem la treizeci de mii de parseci depărtare de Fundaţie.       ,

― Ce i-ar fi putut împiedica să facă acelaşi voiaj ca şi noi? Pentru numele Galaxiei, Ebling, crezi că nu-s în stare să deosebesc navele? Le-am văzut motoarele şi mi-a fost de ajuns. Îţi spun sigur că era un motor produs pe Fundaţie, montat pe-o navă a Fundaţiei.

― Şi cum de-au ajuns pînă aici? întrebă Bayta, apelînd la logică. Care sînt şansele aleatorii ale întîlnirii în spaţiu a două nave date?

― Ce-are asta de-a fajce cu ce ni s-a întîmplat? întrebă infierbîntat Toran. Totul ne demonstrează că am fost urmăriţi.

― Urmăriţi? îl imită Bayta. Prin hiperspaţiu?

Ebling Mis interveni fără vlagă:

― Se poate, dacă ai o navă bună şi un pilot nemaipomenit. Dar posibilitatea asta mă lasă rece.

― Nu mi-am şters urmele, insistă Toran. Am zburat în linie dreaptă ca să cîştig viteza de salt. Pînă şi un orb ar fi putut calcula ruta noastră.