― Fără luptă. Fără o incalif... (Simţi un nod în gît.) Ar fi mai bine să-i dai pace lui Toran. Nu-i deloc plăcut pentru el. Hai să mîncăm.

Bayta aruncă o privire spre cabina pilotului, apoi se întoarse apatică:

― Foarte bine!

Magnifico se aşeză la masă, nebăgat în seamă. Nici nu vorbi şi nici nu mîncă, ci rămase cu privirea pierdută şi cu o teamă pe chip care părea să-l secătuiască de toate puterile trupului lui descărnat.

Absent, Ebling Mis împinse deoparte îngheţata de fructe şi zise cu glas răguşit:

― Două dintre Lumile Neguţătorilor luptă. Luptă, sîngerează şi mor, dar nu capitulează. Doar Haven... La fel ca şi pe Fundaţie...

― Dar de ce? De ce?

Psihologul clătină din cap:

― E indisolubil legat de restul problemei. Fiecare faţetă, cu ciudăţeniile ei, este o aluzie la natura Catîrului. Întîi, modul în care a putut cuceri Fundaţia, cu puţine victime şi, practic, dintr-o singură lovitură, în timp ce Lumile Comerciale Independente au rezistat. Anularea reacţiilor atomice a fost o armă perfidă ― am discutat şi-am întors problema asta pe toate părţile de mi s-a acrit ― şi n-a funcţionat decît pe Fundaţie. Randu a sugerat ― sprîncenele stufoase şi fioroase ale lui Ebling se împreunară ― că ar putea fi vorba de un Anihilator al Voinţei care a emis radiaţii pretutindeni, deci şi pe Haven. Dar de ce n-a fost folosit pe Mnemon şi pe Iss, care şi acum luptă cu o furie demonică, încît e nevoie de jumătate din Flota Fundaţiei, pe lîngă forţele Catîrului, pentru a le înfrînge? Da, am recunoscut nave ale Fundaţiei în atacul acela.

― Fundaţia, apoi Haven, spuse Bayta în şoaptă. Dezastrul pare să cadă mereu în urma noastră, fără a ne atinge pe noi. Întotdeauna scăpăm ca prin urechile acului. Aşa are să dureze la nesfîrşit?

Ebling Mis nu o asculta. Raţiona în continuare cu voce tare:

― Dar mai există o altă problemă. Bayta, îţi aminteşti vestea aceea că măscăriciul Catîrului nu a fost găsit pe Terminus ; că se bănuia că ar fi fugit pe Haven sau fusese dus acolo de către răpitorii lui? Bayta, omul ăsta are o importanţă pe care noi nu am descoperit-o încă. Magnifico trebuie să ştie ceva ce i-ar putea fi fatal Catîrului Sînt sigur de asta.

Magnifico, alb la faţă, protestă bîlbîindu-se:

― Sire, nobile stăpîn, jur că-mi este peste puteri să vă satisfac vrerea. V-am spus totul, pînă la ultima amintire, şi cu ajutorul Sondei aţi obţinut din sărmana mea minte tot ceea ce ştiam, lucruri de care habar n-aveam.

― Ai dreptate, dar e puţin. Nişte elemente atît de mărunte, încît nici eu, nici tu nu ne dăm seama la ce ne-ar putea sluji. Cu toate acestea, trebuie să aflăm adevărul, pentru că şi Mnemon şi Iss vor fi înfrînte în curînd şi, cînd se va întîmpla asta, noi vom fi ultimele rămăşiţe, ultimele picături rămase din Fundaţia independentă.

Stelele încep să se grupeze mai aproape una de alta cînd se pătrunde în inima Galaxiei. Cîmpurile gravitaţionale încep să se suprapună cu intensităţi suficient de mari care pot introduce perturbaţii deloc neglijabile în salturile interstelare.

Toran îşi dădu seama de acest lucru cînd, după un salt, nava ajunse în apropierea unei Gigante Roşii care atrase cu furie nava şi a cărei strînsoare era cînd mai slabă, cînd mai puternică, încît abia după douăsprezece ore de luptă, pe viaţă şi pe moarte, reuşi să îndepărteze nava.

Cu hărţi stelare nu prea detaliate şi cu o experienţă încă imperfectă, atît din punct de vedere operaţional cît şi matematic, Toran se resemnă să calculeze neobosit înainte de a mai plănui vreun salt.

Toată lumea participa la efectuarea acestor planuri. Ebling Mis verifica toate calculele matematice ale lui Toran, iar Bayla testa rutele posibile prin diverse metode de generalizare, căutînd soluţiile reale. Pînă şi Magnifico trebuia să opereze calcule simple pe o maşină de calculat, activitate care, odată explicată şi înţeleasă, poate deveni o sursă de bună-dispoziţie şi de eficienţă uimitoare.

Aşa se face că, după aproape o lună, Bayta ajunse să inspecteze şi să verifice linia roşie care şerpuia prin modelul tridimensional al Lentilei Galaxiei pînă la jumătatea drumului spre centru şi să exclame cu o veselie sarcastică:

― Ştii cu ce seamănă? Cu o rîmă de zece picioare lungime care suferă cumplit de indigestie. O să ne duci aproape sigur înapoi pe Haven.

― Dacă nu-ţi ţii gura, am s-o fac, mîrîi Toran, răsfoind furios un set de hărţi stelare.

― Şi dacă tot vrei s-o faci, continuă Bayta, poate găseşti o rută mai directă, fără atîtea ocoluri.

― Da? Ei, atunci află, isteaţo, că probabil au fost necesare cinci sute de nave cărora le-au trebuit cinci sute de ani ca să găsească ruta asta prin încercare şi eroare, pe care hărţile nenorocite din faţa mea, care au costat cîteva credite, nu mi-o arată. În plus, ar fi de preferat să evităm ratele directe. Probabil că sînt înţesate de nave. Şi, pe lingă toate astea...

― O, pentru numele Galaxiei, termină cu vorbăria şi nu-ţi mai striga atît de vehement sfînta indignare.

Bayta îşi înfipse mîinile în părul său.

― Au! Dă-mi drumul! ţipă el, şi o prinse de încheieturile mîinilor, încercînd să i le smulgă din păr, drept care se prăbuşiră cu scaun cu tot la podea. Neînţelegerea degeneră într-o încăierare plină de gîfîituri, rîsete înfundate şi lovituri nepermise.

Toran scăpă din strînsoare tocmai rînd Magnifico intră într-un suflet.

― Ce s-a întîmplat?

Semnele de îngrijorare urîţeau şi mai tare chipul măscăriciului, iar nasul enorm îi ieşea şi mai mult în evidenţă:

― Instrumentele de bord se comportă bizar, domnule. Eu, conştient de ignoranţa mea, nu am atins nimic...

În două secunde, Toran ajunse în cabina pilotului. Îi spuse calm lui Magnifico:

― Trezeşte-l pe Ebling Mis şi roagă-l să vină aici. Apoi, adresîndu-se Baytei, care încerca să-şi aranjeze cît de cît părul: Am fost reperaţi, Bay.

― Reperaţi? apuse Bayta şi mîinile îi căzură moi pe lingă corp. De către cine?

― Galaxia ştie, murmură Toran, dar îmi imaginez că e vorba de unii care au armele de bord îndreptate spre noi, gata să tragă.

Se aşeză şi, cu voce scăzută, transmise în subeter codul de identificare a! navei.

Iar cînd intră Ebling Mis, îmbrăcat în halat de casă şi cu ochii lipiţi de somn, Toran i se adresă cu o disperare liniştită:

― Se pare că sîntem dincolo de graniţele unui Regat Interior care se cheamă Autarhia Filiei.

― N-am auzit de ea, spuse precipitat Mis.

― Păi, nici eu, totuşi sîntem opriţi de o navă din Filia şi nu ştiu ce înseamnă asta.

Căpitanul-inspector al navei filiene veni la bord urmat de şase oameni înarmaţi. Era scund, cu părul rar, cu buzele subţiri şi pielea pergamentoasă. Îl cuprinse un acces de tuse cînd se aşeză şi deschise carnetul pe care îl ţinea sub braţ la o pagină albă.

― Paşapoartele dumneavoastră şi documentele navei, vă rog!

― Nu avem, spuse Toran.

― Nu aveţi?

Înşfacă microfonul agăţat de centură şi vorbi grăbit:

― Trei bărbaţi şi o femeie. Documentele nu sînt în ordine. Făcu şi cîteva notaţii în acelaşi sens în carnet.

― De unde sînteţi?

― Siwenna, răspunse Toran precaut.

― Unde este asta?

― La o sută de mii de parseci, optzeci de grade vest de Trantor, patruzeci de grade...