― Da. Iar acum sînt vicerege loial Catîrului. Vezi, deci, că e foarte convingător.
21
Interludiu în spaţiu
TRECURĂ cu succes prin blocadă. În acel spaţiu uriaş nici măcar un număr mare de nave nu ar fi putut supraveghea perfect zonele rămase libere. Dar dacă era vorba de o singură navă, de un pilot iscusit şi de o oarecare doză de noroc, existau locuri prin care se putea strecura.
Cu sînge rece şi calm, Toran conduse nava în siguranţă, de la o stea la alta, şi tot aşa, pînă cînd reuşi. Vecinătatea unei mase mari făcea ca orice salt interstelar să devină dificil şi chiar riscant, dar în acelaşi timp făcea ca instrumentele inamice de detectare să devină aproape inutile.
Şi, de îndată ce nava trecu de centura de nave, fu depăşită şi sfera interioară de spaţiu mort, prin al cărui subeter supus blocadei nu putea pătrunde nici un mesaj. Pentru prima oară în ultimele trei luni, Toran nu se mai simţea izolat.
Trecu o săptămînă, timp în care programele informative ale inamicului prezentară numai şi numai detalii plicticoase şi autolaudative privind controlul într-o măsură din ce în ce mai mare asupra Fundaţiei. O săptămînă în care nava comercială blindată se îndepărtă de Periferie cu salturi grăbite.
Ebling Mis strigă către cabina pilotului şi Toran se ridică de pe fotoliu, ştergîndu-şi ochii împăienjeniţi şi obosiţi de efortul cerut de consultarea hărţilor stelare.
― Ce s-a întîmplat? întrebă Toran, intrînd în mica încăpere centrală pe care Bayta o transformase în cameră de zi.
― Să mă ia naiba dacă-mi dau seama, spuse Mis clătinînd din cap. Prezentatorii ăştia ai Catîruluî tot anunţă un buletin special. Mă gîndeam că poate vrei şi tu să-l vezi.
― Poate. Unde-i Bayta?
― Aranjează masa în sufragerie şi alege meniul ― sau cam aşa ceva.
Toran se aşeză pe patul mic, ce-i slujea drept culcuş lui Magnifico, şi aşteptă. Jocul propagandistic privind „buletinul special'' al Catîrului devenise de-acum monoton. Începu într-un tîrziu cu muzică marţială, apoi apăru crainicul cu un aer spilcuit şi fercheş. Fură prezentate mai întîi veşti minore, care se succedară una după alta într-o strînsă înlănţuire. Urmă o pauză. Apoi din nou trompete menite să ridice cota de interes pînă la apogeu.
Toran suportă toate astea în tăcere. Mis bolborosea şi spumega.
Prezentatorul dezlănţui apoi, în limbajul obişnuit al corespondenţilor de război, o cascadă de fraze onctuoase care încercau să redea în cuvinte metalul topit şi trupurile pîrjolite ale unei bătălii spaţiale:
"Escadrile de crucişătoare rapide aflate sub conducerea General-locotenentului Sammin au declanşat o contraofensivă astăzi împotriva forţelor de rezistenţă cu baza pe Iss..." Chipul prezentatorului cu trăsături controlate şi goale de orice expresie de emoţie dispăru de pe ecran pentru a face loc beznei spaţiale prin care săgetau nave îndreptîndu-se spre focul bătăliei. Vocea continuă în timp ee navele treceau ca fulgerul...
"Cea mai impresionantă acţiune a bătăliei a fost lupta crucişătorului greu Cluster împotriva a trei nave duşmane din clasa Nova"'.
Imaginea de pe ecran crea impresia de zbor şi prezentă o filmare de aproape. O navă uriaşă scînteie şi una dintre navele atacatoare emise o strălucire furioasă, făcu o întoarcere care o scoase din cadrul imaginii, efectuă o răsucire şi veni la abordare prin pintenare. Cluster se înclină disperat şi reuşi să supravieţuiască loviturii tangenţiale care făcu nava atacatoare să ricoşeze, răsucindu-se.
Vocea monotonă şi lipsită de orice sentiment continuă să înşire cuvînt după cuvînt pînă la ultima lovitură şi ultima cuirasă străpunsă.
Apoi din nou o pauză, şi o transmisie cu imagini şi comentarii, similare în cea mai mare parte, privind lupta din preajma planetei Mnemon, la care se adăugă un element de noutate: descrierea detaliată a unei coborîri după un atac razant ― imaginile unui oraş distrus ―, prizonieri zgribuliţi şi extenuaţi ―, şi aici reportajul se încheie.
Mnemon nu mai avea mult de trăit.
O nouă pauză, şi se auziră sunetele stridente ale alămurilor. Pe ecran apăru imaginea unui coridor impresionant, format din oameni aşezaţi disciplinat ca soldaţii, de-a lungul căruia păşi grăbit purtătorul de cuvînt al Guvernului, îmbrăcat în uniformă de consilier.
Tăcerea era apăsătoare.
Vocea care se auzi, în cele din urmă, era solemnă, răspicată şi clară:
"Din ordinul suveranului nostru, se anunţă că planeta Haven, care pînă acum a opus rezistenţă armată în faţa voinţei sale, s-a supus şi a acceptat înfrîngerea. În aceste momente, forţele suveranului nostru ocupă planeta. Opoziţia a fost sporadică, lipsită de coordonare şi zdrobită rapid." Imaginea dispăru şi reapăru prezentatorul de la început pentru a declara cu emfază că alte detalii vor fi transmise pe măsura desfăşurării evenimentelor.
Urmă muzică de dans şi Mis închise aparatul nervos.
Toran se ridică şi se îndepărtă cu paşi nesiguri, fără să spună o vorbă. Psihologul nu făcu nici un gest să-l oprească.
Cînd Bayta veni din bucătărie, Mis îi făcu semn să păstreze tăcerea şi spuse:
― Au cucerit Havenul.
― Deja? făcu Bayta cu ochii rotunzi de uimire, nevoind totuşi să creadă.
― Fără luptă. Fără o incalif... (Simţi un nod în gît.) Ar fi mai bine să-i dai pace lui Toran. Nu-i deloc plăcut pentru el. Hai să mîncăm.
Bayta aruncă o privire spre cabina pilotului, apoi se întoarse apatică:
― Foarte bine!
Magnifico se aşeză la masă, nebăgat în seamă. Nici nu vorbi şi nici nu mîncă, ci rămase cu privirea pierdută şi cu o teamă pe chip care părea să-l secătuiască de toate puterile trupului lui descărnat.
Absent, Ebling Mis împinse deoparte îngheţata de fructe şi zise cu glas răguşit:
― Două dintre Lumile Neguţătorilor luptă. Luptă, sîngerează şi mor, dar nu capitulează. Doar Haven... La fel ca şi pe Fundaţie...
― Dar de ce? De ce?
Psihologul clătină din cap:
― E indisolubil legat de restul problemei. Fiecare faţetă, cu ciudăţeniile ei, este o aluzie la natura Catîrului. Întîi, modul în care a putut cuceri Fundaţia, cu puţine victime şi, practic, dintr-o singură lovitură, în timp ce Lumile Comerciale Independente au rezistat. Anularea reacţiilor atomice a fost o armă perfidă ― am discutat şi-am întors problema asta pe toate părţile de mi s-a acrit ― şi n-a funcţionat decît pe Fundaţie. Randu a sugerat ― sprîncenele stufoase şi fioroase ale lui Ebling se împreunară ― că ar putea fi vorba de un Anihilator al Voinţei care a emis radiaţii pretutindeni, deci şi pe Haven. Dar de ce n-a fost folosit pe Mnemon şi pe Iss, care şi acum luptă cu o furie demonică, încît e nevoie de jumătate din Flota Fundaţiei, pe lîngă forţele Catîrului, pentru a le înfrînge? Da, am recunoscut nave ale Fundaţiei în atacul acela.
― Fundaţia, apoi Haven, spuse Bayta în şoaptă. Dezastrul pare să cadă mereu în urma noastră, fără a ne atinge pe noi. Întotdeauna scăpăm ca prin urechile acului. Aşa are să dureze la nesfîrşit?
