comoară
de fildeş, abanos, aur şi pietre
Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta şi care păzea
caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis.
a. r fi existat
Mulţi au fost cei care, în anii următori, au întreprins nebuneasca aventură de a căuta urmele
caravanei, cu vaga speranţă de a pune stăpânire pe nişte bogăţii care,
potrivit unei legi nescrise, aparţineau celui ce era în stare să nisipurilor, dar nisipurile îşi păstraseră bine taina.
le smulgă
Nisipul era capabil să înăbuşe sub mantia lui oraşe, fortăreţe, oaze,
oameni şi cămile, şi cu siguranţă sosise violent şi pe neaşteptate, purtat în
braţe de aliatul său, vântul, şi se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i şi transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg.
Câţi au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute,
nimeni nu putea spune, şi bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunţe la această smintită încercare:
— Ceea ce deşertul vrea pentru el aparţine deşertului, spuneau.
Ferească-1 Allah pe cel ce încearcă să-i răpească prada...
Gacel avea doar ambiţia de a dezvălui misterul, motivul pentru care atâtea animale şi atâţia oameni dispăruseră fără urmă, iar când se văzu pentru
prima oară
în inima unuia din acele „pământuri pustii" înţelese că
nu şapte
sute, ci şapte milioane de fiinţe omeneşti ar fi putut dispărea cu uşurinţă în
acel abis orizontal din care ar fi fost uimitor ca vreunul, nu contează scape cu viaţă.
cine, să
Gacel reuşise. De două ori. Dar tuaregi ca el nu erau mulţi, şi de aceea
Poporul Vălului îl respecta pe Gacel Vânătorul, inmouchar singuratic ce
stăpânea pământuri pe care nimeni altcineva nu râvnise vreodată să le stăpânească.
Apărură în faţa jaimei sale într-o dimineaţă.
Bătrânul era în pragul morţii, iar tânărul care îl purtase în spate ultimele
două
zile abia izbuti să
murmure câteva cuvinte înainte de a se prăbuşi fără
cunoştinţă.
Porunci să se pregătească pentru ei cel mai bun cort, iar sclavii şi fiii lui îi
îngrijiră
zi şi noapte, într-o disperată
luptă
pentru a reuşi, împotriva oricărei
logici, să-i menţină în viaţă.
Fără
cămile, fără
