Cât despre Pelorat, şi el găsise ceva la care nu se aşteptase. O găsise pe Bliss, bruneta cu ochi negri, tânăra care era în acelaşi timp Gaia (la fel ca şi Dom... la fel ca şi cel mai mic grăunte de nisip sau fir de iarbă). Pelorat, cu înflăcărarea specifică vârstei medii târzii, se îndrăgostise de o femeie care nu avea nici jumătate din anii săi. Spre uimirea lui Trevize, tânăra părea satisfăcută de această relaţie.
Ciudat... dar Pelorat era fericit, iar Trevize îşi zise resemnat că fiecare trebuie să-şi găsească fericirea în felul său. Aceasta ţinea de individualitatea fiecăruia... pe care el o va aboli (la un moment dat) pretutindeni în Galaxie.
Durerea reveni. Decizia pe care o luase, pe care trebuise să o ia, nu înceta să îl chinuie şi era...
― Golan!
Vocea dădu buzna în gândurile sale. Ridică privirea în direcţia soarelui, clipind din ochi
― Ah, Janov, spuse el.
Pusese entuziasm în voce... un entuziasm fals, pentru ca Pelorat să nu-i ghicească
gândurile amare. Reuşi chiar să spună, pe un ton jovial:
― Văd că ai reuşit să te smulgi de lângă Bliss.
Pelorat dădu din cap. Briza uşoară îi agita părul alb şi mătăsos. Faţa prelungă şi gravă era aceeaşi ca întotdeauna.
― De fapt, prietene, ea mi-a sugerat să vin să te văd... În legătură cu... În legătură cu ceea ce vreau să discutăm. Nu că n-aş fi vrut să vin din proprie iniţiativă, desigur, dar se pare că ea gândeşte ceva mai repede decât mine.
Trevize zâmbi:
― În regulă, Janov. Înţeleg că ai venit să-ţi iei rămas-bun.
― Ei bine, nu chiar. De fapt, dimpotrivă. Golan, atunci când am plecat de pe Terminus, tu şi cu mine, intenţia mea era să descopăr Pământul. Aproape întreaga viaţă
profesională mi-am dedicat-o acestui scop.
― Iar eu am să continui ce ai început tu, Janov. Treaba asta este acum a mea.
― Da, dar este şi a mea; încă nu am renunţat.
― Dar...
Trevize făcu un gest vag, cuprinzând tot ceea ce se afla în jurul lor.
Pelorat spuse dintr-o dată, pe nerăsuflate:
― Vreau să merg cu tine.
Trevize rămase uimit:
― Janov, tu nu vorbeşti serios. Acum o ai pe Gaia.
― Am să mă întorc la Gaia într-o zi, dar nu te pot lăsa să mergi singur.
― Ba sigur că poţi. Sunt destul de mare, mă descurc şi singur.
― Nu vreau să te jignesc, Golan, dar tu nu ştii suficient de multe lucruri. Eu cunosc bine miturile şi legendele. Te pot îndruma.
― Vrei s-o părăseşti pe Bliss? Nu-ţi dai seama ce spui.
Obrajii lui Pelorat căpătară o uşoară tentă de roz:
― Nu vreau deloc s-o părăsesc, prietene, dar ea a spus...
Trevize se încruntă:
― Adică încearcă să scape de tine? Mi-a promis că...
― Nu, nu înţelegi. Golan, te rog stai liniştit şi ascultă-mă. Ai obiceiul ăsta nefericit de a exploda şi de a sări la concluzii pripite înainte de a auzi tot ceea ce este de spus. Asta e firea ta, ştiu. De asemenea, şi eu am o oarecare dificultate în a mă exprima coerent şi concis, dar...
― Bine, spuse Trevize cu blândeţe, spune-mi exact ce gândeşte Bliss. Spune-mi cum vrei tu, iar eu promit să fiu foarte calm.
― Îţi mulţumesc, şi din moment ce eşti calm, cred că am să termin imediat. Vezi tu, Bliss vrea să vină cu noi.
― Bliss vrea să vină? făcu Trevize. Nu, simt că explodez din nou. Ba nu, uite, nu explodez. Spune-mi, Janov, de ce vrea Bliss să vină şi ea? Te întreb foarte calm.
― N-a spus că vrea să vină. A spus că vrea să-ţi vorbească.
― Şi atunci pentru ce n-aţi venit împreună?
Pelorat spuse:
― După părerea mea... spun după părerea mea... are impresia că nu o agreezi, şi ezită
să se apropie de tine. Am făcut tot ce-am putut, bătrâne, să o asigur că nu ai nimic împotriva ei. Nu cred că cineva ar putea gândi urât la adresa ei. Cu toate acestea, a dorit să