― Ei bine, hai să discutăm.
Trevize îşi împreună mâinile la ceafă şi începu să se lase pe spate, în scaun. Picioarele subţiri ale scaunului scârţâiră; nu era suficient de robust pentru un astfel de joc. Îl aduse din nou pe patru picioare:
― Şi dacă pleci, vei face în continuare parte din Gaia?
― Nu neapărat. Mă pot izola, de exemplu, dacă am senzaţia că sunt în pericol sau că
pot fi grav rănită, astfel încât răul să nu se răsfrângă şi asupra Gaiei; sau dacă am un motiv foarte important. Însă numai în cazurile de urgenţă. În general, voi fi o parte din Gaia.
― Chiar şi atunci când facem Saltul prin hiperspaţiu?
― Chiar şi atunci, deşi asta va complica puţin lucrurile.
― Nu mi se pare foarte plăcut.
― De ce?
Trevize strâmbă din nas, aşa cum face de obicei cineva care dă de un miros dezagreabil:
― Asta înseamnă că orice se spune sau se face la bordul navei mele şi care va fi auzit şi văzut de tine, va fi auzit şi văzut de Gaia.
― Eu sunt Gaia, deci tot ceea ce văd, aud, şi simt, va fi auzit, văzut şi simţit de Gaia.
― Exact. Chiar şi peretele ăla vede, aude şi simte.
Bliss privi la peretele spre care arătase Trevize şi ridică din umeri:
― Da, chiar şi peretele acela. Are o conştiinţă infinitezimală, aşa că va simţi şi înţelege doar infinitezimal, dar presupun că se produc unele modificări subatomice ca reacţie la ceea ce vorbim noi în acest moment. Şi care îi permit să se integreze mult mai armonios în Gaia, spre binele general.
― Dar dacă doresc intimitate? Poate nu vreau ca peretele să afle ceea ce spun sau fac.
Bliss părea exasperată. Pelorat interveni brusc:
― Golan, eu nu ştiu prea multe despre Gaia, şi de aceea n-aş fi vrut să mă amestec.
Totuşi, am stat împreună cu Bliss şi mi-am dat oarecum seama despre ce este vorba... Dacă
mergi într-un loc aglomerat pe Terminus, vezi şi auzi o grămadă de lucruri. Mai târziu, s-ar putea să-ţi aminteşti unele dintre ele. Dacă eşti supus unei stimulări cerebrale adecvate, s-ar putea să-ţi aminteşti chiar totul, dar nu te interesează. Le laşi să treacă pe lângă tine.
Chiar dacă vezi o scenă emoţionantă între doi străini şi îi acorzi o oarecare atenţie, totuşi, nu te interesează... o laşi să curgă... o uiţi. Cu Gaia este la fel. Chiar dacă cunoaşte în amănunt ceea ce faci, nu înseamnă neapărat că Gaia este interesată... Nu-i aşa, Bliss dragă?
― N-am gândit niciodată astfel, Pel, dar este ceva adevăr în ceea ce ai spus. Totuşi, această intimitate de care vorbeşte Trev ― vreau să spun, Trevize ― nu are nici o valoare pentru noi. De fapt, eu/noi/Gaia o găsim de neînţeles. Să vrei să nu faci parte... să nu ţi se cunoască faptele... să nu ţi se simtă gândurile...
Dădu cu putere din cap şi continuă:
― Am spus că în cazuri de urgenţă ne putem izola, dar cine ar putea să trăiască astfel, chiar şi timp de o oră?
― Eu aş vrea, spuse Trevize. De-asta trebuie să găsesc Pământul.., să aflu motivul, dacă există vreunul, care m-a făcut să aleg această soartă cumplită pentru omenire.
― Nu este o soartă cumplită, dar hai să nu mai despicăm firul în patru. Voi fi cu tine, nu ca spion, ci ca prieten şi sprijin. Gaia va fi cu tine, nu ca spion, ci ca prieten şi sprijin.
Trevize spuse posomorât:
― Gaia m-ar putea ajuta cel mai bine arătându-mi drumul spre Pământ.
Bliss dădu din cap:
― Gaia nu ştie unde se află Pământul. Dom ţi-a spus-o deja.
― Nu prea cred în ce mi-a spus. La urma urmelor, trebuie să aveţi arhive. De ce nu le-am văzut cât timp am stat aici? Chiar dacă Gaia este sinceră şi nu ştie unde se află
Pământul, eu aş Putea scoate ceva folositor din acele documente. Cunosc Galaxia foarte bine, mult mai bine decât Gaia. Aş putea înţelege şi urmări în arhivele voastre unele indicii pe care Gaia, probabil, nu le poate sesiza.
― Dar despre ce documente vorbeşti, Trevize?
― Orice fel de documente. Cărţi, filme, înregistrări, holograme, obiecte de artă, orice aveţi... Cât timp am stat aici n-am văzut nimic care să poată fi considerat document... Tu ai văzut, Janov?
― Nu, spuse Pelorat şovăind, dar nici n-am căutat cu adevărat.
― Eu am căutat, cu discreţie, spuse Trevize, dar n-am găsit nimic. Nimic! Presupun că-mi sunt ascunse. De ce, mă întreb? Poţi să-mi spui?
Fruntea lui Bliss se încreţi, perplexă:
― De ce nu m-ai întrebat până acum? Eu/noi/Gaia nu ascundem nimic, şi nu spunem minciuni. Un Izolat ― un individ care trăieşte în izolare ― ar putea spune minciuni.
El este limitat, şi se teme din cauză că este limitat. Însă Gaia este un organism planetar cu o mare capacitate mentală, şi nu se teme. Pentru Gaia este inutil să spună minciuni, să
facă descrieri ce nu corespund realităţii.