O mică ezitare. Bliss îl privi pe Trevize cu ochi goi, ca şi cum pentru o clipă ar fi intrat în transă. Apoi spuse:
― Cincisprezece mii de ani.
― De ce ai ezitat?
― A fost nevoie de timp. Amintirile vechi ― cu adevărat vechi ― se află aproape toate la rădăcina munţilor, şi este nevoie de timp pentru a săpa după ele.
― Deci, cincisprezece mii de ani în urmă? Atunci a fost colonizată Gaia?
― Nu. Din câte ştim noi, colonizarea a avut loc cam cu trei mii de ani înaintea acestor cincisprezece mii.
― De ce eşti nesigură? Tu... sau Gaia... nu-ţi aduci aminte?
― Colonizarea s-a produs înainte ca Gaia să-şi creeze o memorie unică, integratoare, spuse Bliss.
― Şi totuşi, înainte de a se putea baza pe memoria colectivă, Gaia trebuie să fi ţinut arhive, Bliss. Documente stocate în modul obişnuit... Înregistrate, scrise, filmate, şi aşa mai departe.
― Îmi închipui, dar nu cred că suportul lor a putut supravieţui timpului.
― Puteau fi copiate sau, şi mai bine, transferate în memoria colectivă, după constituirea ei.
Bliss se încruntă. Altă ezitare, de data aceasta mai lungă.
― Nu descopăr nici o urmă a documentelor de care vorbeşti.
― Şi care să fie explicaţia?
― Nu ştiu, Trevize. Presupun că nu s-au dovedit foarte importante, iar atunci când Gaia şi-a dat seama că vechile documente ne-memorie aveau să se degradeze, a tras concluzia că deveniseră arhaice şi inutile.
― Nu ştii sigur. Presupui şi îţi imaginezi, dar nu ştii sigur. Gaia nu ştie sigur.
Bliss coborî ochii:
― Dar aşa trebuie să fi fost.
― Aşa trebuie? Eu nu fac parte din Gaia, şi în consecinţă nu sunt obligat să presupun ceea ce presupune Gaia... Iată, ai un exemplu privind importanţa izolării. Eu, ca Izolat, presupun altceva.
― Ce presupui?
― În primul rând, sunt sigur de un lucru: O civilizaţie pe cale de a se naşte este foarte puţin probabil să îşi distrugă vechile documente! Departe de a le considera arhaice şi inutile, le-ar trata cu un respect exagerat şi şi-ar da silinţa să le păstreze. Dacă arhivele de dinaintea constituirii memoriei colective a Gaiei au fost distruse, această distrugere nu cred să fi fost voită.
― Şi atunci, tu cum îţi explici?
― În Biblioteca de pe Trantor, toate documentele referitoare la Pământ au fost retrase de o persoană sau de o forţă, alta decât A Doua Fundaţie care îşi are sediul chiar pe Trantor. Deci, este posibil ca şi pe Gaia toate documentele referitoare la Pământ să fi fost retrase de cineva care nu aparţine de Gaia.
― De unde ştii că vechile documente se refereau la Pământ?
― Aşa cum ai spus, Gaia a fost colonizată acum optsprezece mii de ani. Asta ne duce înapoi, într-o perioadă anterioară formării Imperiului Galactic. În perioada colonizării Galaxiei. Iar atunci, principala sursă de Colonii era Pământul. Pelorat poate să confirme.
Pelorat luat puţin prin surprindere, îşi drese vocea:
― Aşa spun legendele, draga mea. Eu le iau în serios şi cred, ca şi Golan Trevize, că omenirea a fost la început concentrată pe o singură planetă, iar acea planetă era Pământul. Primii Coloni au pornit de pe Pământ.
― În acest caz, spuse Trevize, dacă Gaia a fost colonizată în epoca de început a călătoriilor hiperspaţiale, este foarte probabil să fi fost colonizată de Pământeni; sau poate de oameni aparţinând unei planete proaspăt colonizate de Pământeni. Din acest motiv, documentele privitoare la colonizarea Gaiei şi la cele câteva milenii ulterioare acestei colonizări trebuie obligatoriu să se fi referit la Pământ şi la Pământeni. Aceste documente au dispărut. Cineva are probabil grijă ca Pământul să nu fie menţionat nicăieri în documentele Galaxiei. Şi dacă este aşa, atunci are un motiv.
― Astea nu sunt decât presupuneri, Trevize, spuse Bliss încăpăţânată. Nu ai nici o dovadă.
― Dar Gaia susţine că am talentul de a trage concluziile corecte, chiar dacă mă bazez pe dovezi insuficiente. Deci, dacă ajung la o concluzie fermă, nu îmi spune tu mie că nu am dovezi.
Bliss tăcu.
― Iată un motiv în plus pentru a găsi Pământul, continuă Trevize. Am de gând să plec imediat ce Far Star este gata. Mai vreţi să veniţi cu mine?
― Da, spuse imediat Bliss.
― Da, spuse şi Pelorat.
CAPITOLUL 2
Spre Comporellon
5
PLOUA UŞOR. Trevize ridică privirea spre cerul de un alb-gri compact.
Purta o pălărie de ploaie care respingea picăturile aruncându-le în toate direcţiile. Pelorat, care se ţinea departe de atingerea picăturilor respinse, nu avea o astfel de protecţie.
― Nu văd pentru ce te laşi udat, Janov, spuse Trevize.
