Apoi, cu o urmă de iritare:
― Totuşi, de ce mai stau ceilalţi Gaieni pe-aici?
― Înregistrează evenimentul, spuse Bliss, pe care Gaia îl consideră deosebit de important. Trevize, tu eşti important pentru noi. Dă-ţi seama că dacă în urma acestei călătorii te răzgândeşti şi iei o decizie în defavoarea noastră, noi nu vom mai deveni niciodată Galaxia, poate nu vom mai rămâne nici măcar Gaia.
― Deci eu reprezint viaţa sau moartea pentru Gaia; pentru întreaga planetă.
― Aşa cred.
Trevize se opri deodată, scoţându-şi pălăria de ploaie. Pe cer apăruseră pete de albastru senin.
― Dar acum, spuse el votul meu este în favoarea voastră. Dacă mă omorâţi, n-aş mai avea cum să-l modific.
― Golan, murmură îngrozit Pelorat. Ai spus un lucru oribil.
― Tipic pentru un Izolat, spuse calm Bliss. Trebuie să înţelegi, Trevize, că pe noi nu ne interesează persoana ta, şi nici măcar votul tău. Nu ne interesează decât adevărul. Tu nu eşti important decât ca ghid spre adevăr; votul tău va fi ca o confirmare a adevărului. Asta vrem de la tine, şi dacă te omorâm pentru a evita schimbarea deciziei, n-am face decât să ne ascundem noi înşine de adevăr.
― Şi dacă vă spun că adevărul este împotriva Gaiei? Veţi fi cu toţii mulţumiţi să muriţi?
― Poate că nu vom fi mulţumiţi, dar până la urmă tot acolo vom ajunge.
Trevize dădu din cap:
― Dacă există vreun argument care ar trebui să mă convingă că Gaia este o oroare şi că trebuie să moară, acesta ar fi chiar declaraţia pe care abia ai facut-o.
Apoi spuse, întorcându-şi ochii spre Gaienii care priveau în linişte (şi care probabil îi şi auzeau):
— De ce sunt împrăştiaţi astfel? Şi de ce este nevoie de atâţia? Dacă unul dintre ei observă evenimentul şi îl stochează în memorie, nu va fi apoi disponibil pentru tot restul planetei? Nu-l puteţi stoca apoi într-un milion de locuri diferite, dacă vreţi?
― Fiecare îl observă dintr-un unghi diferit, spuse Bliss, şi fiecare îl stochează într-un creier puţin diferit. După ce vor fi studiate toate observaţiile, se va vedea că ceea ce se întâmplă acum va fi mult mai bine înţeles din toate observaţiile luate împreună decât dintr-o singură observaţie.
― Cu alte cuvinte, întregul este mai mare decât suma tuturor părţilor.
― Exact. Ai sesizat justificarea fundamentală a existenţei Gaiei. Tu, ca individ uman, eşti alcătuit probabil din cincizeci de trilioane de celule; dar eşti cu mult mai important decât acele cincizeci de trilioane, ca sumă a importanţei lor individuale. Eşti de acord cu asta.
― Da, spuse Trevize, cu asta sunt de acord.
Intră în navă, şi se întoarse brusc pentru a arunca o ultimă privire spre Gaia. Ploaia scurtă dăduse atmosferei o nouă prospeţime. Văzu o lume verde, luxuriantă, tăcută, liniştită; o grădină de pace în mijlocul unei Galaxii învolburate.
... Dar spera din toată inima să nu o mai revadă.
6
După închiderea sas-ului în urma lor, Trevize se simţi ca şi cum scăpase nu chiar dintr-un coşmar, dar din ceva foarte anormal, care îl împiedicase să respire liber.
Îşi dădea seama că o parte din acea realitate stranie era în continuare cu el, în persoana lui Bliss. Cât timp ea era acolo, era şi Gaia... În acelaşi timp însă intuia importanţa deosebită a prezenţei ei. Se simţea din nou funcţionând ca o cutie neagră; spera din toată inima că nu va rămâne cu această senzaţie pentru tot restul vieţii.
Studie nava din priviri, şi o găsi minunată. Nu era a lui decât de puţină vreme, de când Primarul Fundaţiei, Harla Branno, îl obligase să se urce la bord şi îl trimisese printre stele... un paratrăsnet viu, menit să atragă fulgerele duşmanilor Fundaţiei. Îşi îndeplinise misiunea, însă nava era în continuare a lui şi nu avea de gând să o înapoieze.
Îi aparţinea de doar câteva luni, dar o simţea ca pe o casă, şi nu-şi putea aminti decât foarte vag, ca prin ceaţă, de ceea ce cândva, pe Terminus, fusese adevăratul lui cămin.
Terminus! Nucleul periferic al Fundaţiei destinat, prin Planul Seldon, să formeze în decursul următoarelor cinci sute de ani un al doilea Imperiu, mai măreţ decât primul. Numai că el, Trevize, făcuse ca Planul să deraieze. Prin decizia lui, transforma Fundaţia în nimic. În schimb, făcea loc unei noi societăţi, unui nou model de viaţă. O revoluţie terifiantă, cea mai mare de la apariţia vieţii multicelulare.
Acum se angajase într-o călătorie hărăzită a-i dovedi că decizia era corectă (sau, dimpotrivă, greşită).
Se trezi pierdut în gânduri, inert. Ieşi din acea stare nemulţumit de sine însuşi, grăbindu-se să ajungă în cabina de pilotaj. Computerul era tot acolo.
Strălucea; totul strălucea. Aparatele fuseseră curăţate cu foarte multă minuţiozitate. Contactele pe care le închidea, aproape la întâmplare, funcţionau perfect şi, după părerea lui, cu mai multă uşurinţă decât oricând. Sistemul de ventilaţie era atât de silenţios încât trebui să ducă mâna la gurile de aerisire pentru a simţi curenţii de aer.
Cercul de lumină de deasupra computerului strălucea îmbietor. Trevize îl atinse şi lumina se răspândi acoperind întreg pupitrul. Apăru conturul unor mâini: dreapta şi stânga. Inspiră adânc şi îşi dădu seama că rămăsese câteva momente cu respiraţia oprită. Gaienii nu cunoşteau nimic despre tehnologia Fundaţiei şi ar fi putut strica foarte uşor computerul, fără nici cea mai mică rea-voinţă. Până aici, nu stricaseră nimic... conturul mâinilor era în continuare acolo.
Testul crucial începea însă cu aşezarea propriilor mâini deasupra contururilor şi, preţ de o clipa, şovăi. Va afla, aproape imediat, dacă ceva era în neregulă... şi dacă era în neregulă, ce putea face? Pentru reparaţii, va trebui să se întoarcă pe Terminus, şi în acest caz era foarte sigur că Primarul Branno nu îl va mai lăsa să plece. Şi dacă nu va reuşi să plece din nou...
Îşi simţi inima bătând cu putere; nu avea nici un rost să prelungească acest suspans.
Întinse mâinile, dreapta, stânga, şi le aşeză deasupra contururilor de pe pupitru. Imediat, avu senzaţia că o altă pereche de mâini i le prinde pe ale sale. Simţurile se dilatară, şi putu să vadă Gaia din toate direcţiile, verde şi umedă, şi pe Gaieni încă observându-i. Dori să privească în sus, şi văzu un cer în mare parte acoperit de nori. Din nou, la dorinţă, norii dispărură şi privi un cer de un albastru imaculat, în care se zărea sfera soarelui Gaiei.
Îşi exprimă din nou dorinţa, şi albastrul dispăru. Văzu stelele.
Le şterse, şi dori să vadă Galaxia, ca un volant la scară redusă. Verifică imaginea computerizată, îi regla orientarea, modificând trecerea aparentă a timpului, o roti întâi într-o direcţie, apoi în cealaltă. Localiză soarele planetei Sayshell, cea mai importantă stea din vecinătatea Gaiei; apoi soarele Terminus-ului; apoi cel al Trantor-ului. Călători din stea în stea prin harta Galactică aflată în măruntaiele computerului.
Apoi îşi retrase mâinile, lăsând lumea reală să îl înconjoare din nou... şi îşi dădu seama că în tot acest timp stătuse în picioare, semi-aplecat deasupra computerului pentru a face contactul palmelor cu pupitrul. Se simţea înţepenit, şi trebui să-şi întindă muşchii spatelui înainte de a se aşeza.
Privi computerul cu o uşurare plină de căldură. Funcţionase perfect. Fusese, dacă se putea spune aşa, plin de afecţiune, şi ceea ce simţea pentru acest aparat nu se putea descrie decât ca dragoste. La urma urmei, cât timp se ţinuse de mâini cu acel lucru (refuza cu încăpăţânare să admită că se gândise la aparat ca la o ea) făcuseră fiecare parte din celălalt, iar dorinţa sa dirijase, controlase, trăise, şi făcuse parte dintr-o entitate mai mare. El şi aparatul fuseseră, la scară redusă, ceea ce Gaia era la o scară mult mai extinsă. Gândul îl năpădi pe neaşteptate, iritându-l.
Scutură din cap. Nu! În cazul său şi al computerului, el ― Trevize ― era comandantul absolut. Computerul se supunea în totalitate.
Se ridică şi merse spre bucătăria compactă, în zona unde se lua masa. Era multă mâncare, de toate felurile, cu instalaţiile de răcire adecvate, şi cu facilităţi de încălzire a hranei. Remarcase deja că video-cărţile din camera sa erau aranjate într-o ordine desăvârşită şi era destul de sigur... nu, absolut sigur... că biblioteca personală a lui Pelorat era de asemeni în ordine. În caz contrar, l-ar fi auzit până acum plângându-se.
