― Puteau fi copiate sau, şi mai bine, transferate în memoria colectivă, după constituirea ei.

Bliss se încruntă. Altă ezitare, de data aceasta mai lungă.

― Nu descopăr nici o urmă a documentelor de care vorbeşti.

― Şi care să fie explicaţia?

― Nu ştiu, Trevize. Presupun că nu s-au dovedit foarte importante, iar atunci când Gaia şi-a dat seama că vechile documente ne-memorie aveau să se degradeze, a tras concluzia că deveniseră arhaice şi inutile.

― Nu ştii sigur. Presupui şi îţi imaginezi, dar nu ştii sigur. Gaia nu ştie sigur.

Bliss coborî ochii:

― Dar aşa trebuie să fi fost.

― Aşa trebuie? Eu nu fac parte din Gaia, şi în consecinţă nu sunt obligat să presupun ceea ce presupune Gaia... Iată, ai un exemplu privind importanţa izolării. Eu, ca Izolat, presupun altceva.

― Ce presupui?

― În primul rând, sunt sigur de un lucru: O civilizaţie pe cale de a se naşte este foarte puţin probabil să îşi distrugă vechile documente! Departe de a le considera arhaice şi inutile, le-ar trata cu un respect exagerat şi şi-ar da silinţa să le păstreze. Dacă arhivele de dinaintea constituirii memoriei colective a Gaiei au fost distruse, această distrugere nu cred să fi fost voită.

― Şi atunci, tu cum îţi explici?

― În Biblioteca de pe Trantor, toate documentele referitoare la Pământ au fost retrase de o persoană sau de o forţă, alta decât A Doua Fundaţie care îşi are sediul chiar pe Trantor. Deci, este posibil ca şi pe Gaia toate documentele referitoare la Pământ să fi fost retrase de cineva care nu aparţine de Gaia.

― De unde ştii că vechile documente se refereau la Pământ?

― Aşa cum ai spus, Gaia a fost colonizată acum optsprezece mii de ani. Asta ne duce înapoi, într-o perioadă anterioară formării Imperiului Galactic. În perioada colonizării Galaxiei. Iar atunci, principala sursă de Colonii era Pământul. Pelorat poate să confirme.

Pelorat luat puţin prin surprindere, îşi drese vocea:

― Aşa spun legendele, draga mea. Eu le iau în serios şi cred, ca şi Golan Trevize, că omenirea a fost la început concentrată pe o singură planetă, iar acea planetă era Pământul. Primii Coloni au pornit de pe Pământ.

― În acest caz, spuse Trevize, dacă Gaia a fost colonizată în epoca de început a călătoriilor hiperspaţiale, este foarte probabil să fi fost colonizată de Pământeni; sau poate de oameni aparţinând unei planete proaspăt colonizate de Pământeni. Din acest motiv, documentele privitoare la colonizarea Gaiei şi la cele câteva milenii ulterioare acestei colonizări trebuie obligatoriu să se fi referit la Pământ şi la Pământeni. Aceste documente au dispărut. Cineva are probabil grijă ca Pământul să nu fie menţionat nicăieri în documentele Galaxiei. Şi dacă este aşa, atunci are un motiv.

― Astea nu sunt decât presupuneri, Trevize, spuse Bliss încăpăţânată. Nu ai nici o dovadă.

― Dar Gaia susţine că am talentul de a trage concluziile corecte, chiar dacă mă bazez pe dovezi insuficiente. Deci, dacă ajung la o concluzie fermă, nu îmi spune tu mie că nu am dovezi.

Bliss tăcu.

― Iată un motiv în plus pentru a găsi Pământul, continuă Trevize. Am de gând să plec imediat ce Far Star este gata. Mai vreţi să veniţi cu mine?

― Da, spuse imediat Bliss.

― Da, spuse şi Pelorat.

CAPITOLUL 2

Spre Comporellon

5

PLOUA UŞOR. Trevize ridică privirea spre cerul de un alb-gri compact.

Purta o pălărie de ploaie care respingea picăturile aruncându-le în toate direcţiile. Pelorat, care se ţinea departe de atingerea picăturilor respinse, nu avea o astfel de protecţie.

― Nu văd pentru ce te laşi udat, Janov, spuse Trevize.

― Umezeala nu mă deranjează, prietene, spuse Pelorat cu aerul la fel de serios ca întotdeauna. Este o ploaie uşoară şi călduţă, fără vânt. Şi în plus, respect vechea zicală: “Când te afli pe Anacreon, fă şi tu cum fac Anacreonienii.”

Arătă spre cei câţiva Gaieni care stăteau lângă Far Star, supraveghind-o în linişte. Păstrau o anumită distanţă între ei, ca nişte arbori într-o dumbravă Gaiană; nici unul nu purta pălărie.

― Probabil nu-i deranjează că se udă, spuse Trevize, din cauză că tot restul Gaiei se udă. Copacii... iarba... pământul... toate ude, şi toate făcând parte din Gaia, împreună cu Gaienii.

― Cred că ai dreptate, spuse Pelorat. Soarele o să apară destul de curând, şi totul se va usca repede. Hainele nu se vor şifona sau scoroji, frig nu este şi, din moment ce nu există nici un microorganism patogen inutil, nimeni n-o să capete răceală, gripă, sau pneumonie. Atunci, de ce să-ţi faci griji pentru un pic de umezeală?

Trevize admise logica celor spuse, dar nu se putu abţine să nu-şi manifeste nemulţumirea:

― Totuşi, nu era nevoie să plouă la plecarea noastră. Ploaia asta este voluntară. Gaia nu ar fi plouat dacă n-ar fi vrut. Este aproape ca şi cum şi-ar fi manifestat dispreţul faţă de noi.

― Poate că..., buza lui Pelorat se arcui puţin,... Gaia este întristată de plecarea noastră, şi plânge.

― Aşa o fi, spuse Trevize, însă eu nu sunt trist deloc.

― De fapt, continuă Pelorat, presupun că solul din regiune are nevoie de umiditate; această nevoie este mai importantă decât dorinţa ta ca soarele să strălucească.

Trevize zâmbi:

― Am impresia că îţi place foarte mult lumea asta, nu-i aşa? Chiar făcând abstracţie de Bliss.

― Da, aşa este, spuse Pelorat trecând puţin în defensivă. Întotdeauna am dus o viaţă liniştită, ordonată, şi mă gândesc cum m-aş descurca aici, unde o întreagă planetă se străduieşte să o menţină liniştită şi ordonată... La urma urmelor, Golan, atunci când construim o casă ― sau o navă ― încercăm să ne construim un adăpost perfect. O echipăm cu tot ceea ce avem nevoie; facem astfel încât să-i putem controla temperatura, calitatea aerului, iluminarea, şi tot ceea ce ne mai interesează, pentru a le acomoda perfect cerinţelor noastre. Gaia nu este decât o extrapolare a dorinţei de confort şi siguranţă, extinsă la o întreagă planetă. Ce vezi tu rău în asta?

― Ce văd rău în asta? spuse Trevize. Răul este următorul: casa sau nava mea sunt construite astfel încât ele să îmi convină mie. Nu sunt construit eu pentru a mă adapta lor. Dacă aş face parte din Gaia, oricât de perfect ar fi organizată planeta pentru a-mi conveni mie, voi fi totuşi foarte nemulţumit de faptul că şi eu sunt astfel aranjat încât să îi convin ei.

Pelorat obiectă:

― Se poate argumenta că orice societate îşi modelează populaţia pentru ca fiecare individ să i se integreze în mod convenabil. Obiceiurile care se nasc trebuie să aibă sens în acea societate, şi prin aceasta, individul este ferm constrâns să se adapteze nevoilor ei.

― În societăţile pe care le cunosc eu, oricine are posibilitatea să se revolte. Există excentrici, chiar şi criminali.

― Şi chiar îţi convin excentricii şi criminalii?

― De ce nu? Tu şi cu mine suntem nişte excentrici. Nu suntem reprezentativi pentru majoritatea celor de pe Terminus. Cât despre criminali, asta este o problemă de definiţie. Iar dacă criminalii sunt preţul pe care trebuie să-l plătim pentru rebeli, eretici, şi genii, atunci eu sunt gata să-l plătesc. Ba chiar cer ca acest preţ să fie plătit.

― Criminalii sunt oare singura modalitate de plată? Nu poţi avea genii fără criminali?

― Geniile şi sfinţii sunt oameni aflaţi mult departe de regulile majorităţii; nu văd cum ai putea face ca toţi non-conformiştii să stea de o singură parte a liniei. Trebuie să existe o oarecare simetrie... În orice caz, dacă e să iau decizia de a face din Gaia model pentru viitorul omenirii, vreau un motiv mai bun decât această versiune planetară a unui cămin confortabil.