Trevize pufni:
― Atunci pentru ce am fost împiedicat cu atâta meticulozitate să văd vreun document?
Dă-mi un motiv plauzibil.
― Îţi dau.
Bliss întinse mâinile, cu palmele îndreptate în sus:
― Nu avem nici un document.
4
Pelorat îşi reveni primul.
― Draga mea, spuse el cu duioşie, este absolut imposibil. Nu puteţi avea o civilizaţie decentă fără documente de vreun fel.
Bliss ridică sprâncenele:
― Înţeleg. Am vrut doar să spun că nu avem documente de genul cărora vorbeşte sau se aştepta să găsească Trev... Trevize. Eu/noi/Gaia nu avem scrieri, tipărituri, filme, bănci de date computerizate, nimic. De altfel, nu avem nici gravuri în piatră. Asta vroiam să spun.
Şi este normal ca, neavând nimic din toatea acestea, Trevize să nu le găsească.
― Şi atunci ce aveţi? întrebă Trevize.
Bliss spuse, pronunţând cuvintele cu grijă, ca şi cum ar fi vorbit unui copil:
― Eu/noi/Gaia avem memorie. Eu îmi amintesc.
― Ce îţi aminteşti? întrebă Trevize.
― Totul.
― Îţi aminteşti toate lucrurile importante, de referinţă?
― Desigur.
― Până unde? Cu câţi ani în urmă?
― Pe o perioadă nedeterminată.
― Îmi poţi da informaţii istorice, biografice, geografice, ştiinţifice? Cniar şi evenimentele mondene locale?
― Totul.
― Şi toate astea le ai în căpşorul tău!
Trevize arătă cu degetul, ironic, spre tâmpla lui Bliss.
― Nu, spuse ea. Memoria planetei Gaia nu se limitează doar la conţinutul căpăţânii mele. Uite...
Pentru moment deveni formală, chiar puţin rigidă, încetând să fie doar Bliss, fuzionând cu alte entităţi.
― ...trebuie să fi existat o vreme, înaintea începuturilor istorice, când oamenii erau
atât de primitivi încât, deşi îşi puteau aminti întâmplările, nu puteau vorbi. Vorbirea a fost inventată pentru ca amintirile să poată fi exprimate şi transmise de la o persoană la alta. De atunci încoace, tot progresul tehnologic nu a servit decât la a face cât mai mult loc pentru transferul şi stocarea amintirilor, şi pentru a facilita la maximum accesul la informaţia dorită. Însă odată ce indivii au fuzionat pentru a forma Gaia, totul a devenit inutil. Ne putem întoarce la memorie, sistemul fundamental de păstrare a informaţiilor, de la care a pornit totul. Înţelegi?
― Spui că suma totală a creierelor de pe Gaia îşi poate aminti mult mai multe informaţii decât un singur creier? întrebă Trevize.
― Bineînţeles.
― Dar dacă Gaia are amintirile răspândite în memoria planetară, la ce-ţi foloseşte ţie acest lucru, ca părticică individuală din Gaia?
― Îmi foloseşte foarte mult. Orice doresc să aflu se găseşte undeva într-o minte individuală, sau poate în mai multe. Dacă este foarte importantă, ca de exemplu semnificaţia cuvântului "scaun", se află în fiecare minte. Dar chiar şi dacă este ceva puţin folosit, aflat numai într-o foarte mică părticică a memoriei Gaiei, pot avea acces la el dacă
vreau. Deşi acest acces ar putea necesita ceva mai mult timp decât în primul exemplu...
Uite, Trevize, dacă vrei să găseşti ceva ce nu ai în memorie, cauţi într-o video-carte adecvată, sau foloseşti banca de date a unui computer. La fel, eu pot explora întreaga minte a Gaiei.
― Şi cum împiedici toate informaţiile astea să ţi se scurgă în minte, să-ţi suprasatureze creierul, şi să-ţi facă ţeasta să explodeze? spuse Trevize.
― Încerci să fii ironic, Trevize?
― Haide, Golan, spuse Pelorat, nu fii antipatic.
Trevize îşi mută privirea de la unul la celălalt şi, cu un efort vizibil, reuşi să-şi relaxeze trăsăturile crispate ale feţei.
― Îmi cer scuze. Sunt strivit de o responsabilitate pe care nu mi-o doresc, şi de care nu ştiu cum să scap. Din cauza asta par uneori dezagreabil, deşi nu am deloc intenţia.