― Eu sunt Gaia, deci tot ceea ce văd, aud, şi simt, va fi auzit, văzut şi simţit de Gaia.

― Exact. Chiar şi peretele ăla vede, aude şi simte.

Bliss privi la peretele spre care arătase Trevize şi ridică din umeri:

― Da, chiar şi peretele acela. Are o conştiinţă infinitezimală, aşa că va simţi şi înţelege doar infinitezimal, dar presupun că se produc unele modificări subatomice ca reacţie la ceea ce vorbim noi în acest moment. Şi care îi permit să se integreze mult mai armonios în Gaia, spre binele general.

― Dar dacă doresc intimitate? Poate nu vreau ca peretele să afle ceea ce spun sau fac.

Bliss părea exasperată. Pelorat interveni brusc:

― Golan, eu nu ştiu prea multe despre Gaia, şi de aceea n-aş fi vrut să mă amestec. Totuşi, am stat împreună cu Bliss şi mi-am dat oarecum seama despre ce este vorba... Dacă mergi într-un loc aglomerat pe Terminus, vezi şi auzi o grămadă de lucruri. Mai târziu, s-ar putea să-ţi aminteşti unele dintre ele. Dacă eşti supus unei stimulări cerebrale adecvate, s-ar putea să-ţi aminteşti chiar totul, dar nu te interesează. Le laşi să treacă pe lângă tine. Chiar dacă vezi o scenă emoţionantă între doi străini şi îi acorzi o oarecare atenţie, totuşi, nu te interesează... o laşi să curgă... o uiţi. Cu Gaia este la fel. Chiar dacă cunoaşte în amănunt ceea ce faci, nu înseamnă neapărat că Gaia este interesată... Nu-i aşa, Bliss dragă?

― N-am gândit niciodată astfel, Pel, dar este ceva adevăr în ceea ce ai spus. Totuşi, această intimitate de care vorbeşte Trev ― vreau să spun, Trevize ― nu are nici o valoare pentru noi. De fapt, eu/noi/Gaia o găsim de neînţeles. Să vrei să nu faci parte... să nu ţi se cunoască faptele... să nu ţi se simtă gândurile...

Dădu cu putere din cap şi continuă:

― Am spus că în cazuri de urgenţă ne putem izola, dar cine ar putea să trăiască astfel, chiar şi timp de o oră?

― Eu aş vrea, spuse Trevize. De-asta trebuie să găsesc Pământul.., să aflu motivul, dacă există vreunul, care m-a făcut să aleg această soartă cumplită pentru omenire.

― Nu este o soartă cumplită, dar hai să nu mai despicăm firul în patru. Voi fi cu tine, nu ca spion, ci ca prieten şi sprijin. Gaia va fi cu tine, nu ca spion, ci ca prieten şi sprijin.

Trevize spuse posomorât:

― Gaia m-ar putea ajuta cel mai bine arătându-mi drumul spre Pământ.

Bliss dădu din cap:

― Gaia nu ştie unde se află Pământul. Dom ţi-a spus-o deja.

― Nu prea cred în ce mi-a spus. La urma urmelor, trebuie să aveţi arhive. De ce nu le-am văzut cât timp am stat aici? Chiar dacă Gaia este sinceră şi nu ştie unde se află Pământul, eu aş Putea scoate ceva folositor din acele documente. Cunosc Galaxia foarte bine, mult mai bine decât Gaia. Aş putea înţelege şi urmări în arhivele voastre unele indicii pe care Gaia, probabil, nu le poate sesiza.

― Dar despre ce documente vorbeşti, Trevize?

― Orice fel de documente. Cărţi, filme, înregistrări, holograme, obiecte de artă, orice aveţi... Cât timp am stat aici n-am văzut nimic care să poată fi considerat document... Tu ai văzut, Janov?

― Nu, spuse Pelorat şovăind, dar nici n-am căutat cu adevărat.

― Eu am căutat, cu discreţie, spuse Trevize, dar n-am găsit nimic. Nimic! Presupun că-mi sunt ascunse. De ce, mă întreb? Poţi să-mi spui?

Fruntea lui Bliss se încreţi, perplexă:

― De ce nu m-ai întrebat până acum? Eu/noi/Gaia nu ascundem nimic, şi nu spunem minciuni. Un Izolat ― un individ care trăieşte în izolare ― ar putea spune minciuni. El este limitat, şi se teme din cauză că este limitat. Însă Gaia este un organism planetar cu o mare capacitate mentală, şi nu se teme. Pentru Gaia este inutil să spună minciuni, să facă descrieri ce nu corespund realităţii.

Trevize pufni:

― Atunci pentru ce am fost împiedicat cu atâta meticulozitate să văd vreun document? Dă-mi un motiv plauzibil.

― Îţi dau.

Bliss întinse mâinile, cu palmele îndreptate în sus:

― Nu avem nici un document.

4

Pelorat îşi reveni primul.

― Draga mea, spuse el cu duioşie, este absolut imposibil. Nu puteţi avea o civilizaţie decentă fără documente de vreun fel.

Bliss ridică sprâncenele:

― Înţeleg. Am vrut doar să spun că nu avem documente de genul cărora vorbeşte sau se aştepta să găsească Trev... Trevize. Eu/noi/Gaia nu avem scrieri, tipărituri, filme, bănci de date computerizate, nimic. De altfel, nu avem nici gravuri în piatră. Asta vroiam să spun. Şi este normal ca, neavând nimic din toate acestea, Trevize să nu le găsească.

― Şi atunci ce aveţi? întrebă Trevize.

Bliss spuse, pronunţând cuvintele cu grijă, ca şi cum ar fi vorbit unui copil:

― Eu/noi/Gaia avem memorie. Eu îmi amintesc.

― Ce îţi aminteşti? întrebă Trevize.

― Totul.

― Îţi aminteşti toate lucrurile importante, de referinţă?

― Desigur.

― Până unde? Cu câţi ani în urmă?

― Pe o perioadă nedeterminată.

― Îmi poţi da informaţii istorice, biografice, geografice, ştiinţifice? Chiar şi evenimentele mondene locale?

― Totul.

― Şi toate astea le ai în căpşorul tău!

Trevize arătă cu degetul, ironic, spre tâmpla lui Bliss.

― Nu, spuse ea. Memoria planetei Gaia nu se limitează doar la conţinutul căpăţânii mele. Uite...

Pentru moment deveni formală, chiar puţin rigidă, încetând să fie doar Bliss, fuzionând cu alte entităţi.

― ...trebuie să fi existat o vreme, înaintea începuturilor istorice, când oamenii erau atât de primitivi încât, deşi îşi puteau aminti întâmplările, nu puteau vorbi. Vorbirea a fost inventată pentru ca amintirile să poată fi exprimate şi transmise de la o persoană la alta. De atunci încoace, tot progresul tehnologic nu a servit decât la a face cât mai mult loc pentru transferul şi stocarea amintirilor, şi pentru a facilita la maximum accesul la informaţia dorită. Însă odată ce indivizi au fuzionat pentru a forma Gaia, totul a devenit inutil. Ne putem întoarce la memorie, sistemul fundamental de păstrare a informaţiilor, de la care a pornit totul. Înţelegi?

― Spui că suma totală a creierelor de pe Gaia îşi poate aminti mult mai multe informaţii decât un singur creier? întrebă Trevize.