― Îţi promit că n-am să fac nimic care s-o deranjeze pe Bliss; în măsura în care va fi posibil.

― Acum mai e o problemă. Îmi ascunzi destinaţia, ca şi cum nu ai avea încredere în mine. Unde mergem? Te pomeneşti că ştii unde se află Pământul?

Trevize privi în sus, mirat:

― Îmi pare rău. Am ţinut secretul pentru mine însumi, nu-i aşa?

― Da, dar de ce?

― Într-adevăr, de ce? spuse Trevize. Mă întreb, prietene, dacă nu cumva din cauza lui Bliss.

― Bliss? Deci vrei ca ea să nu ştie. Serios, prietene, poţi avea deplină încredere în ea.

― Nu asta-i cauza. Ce rost ar avea să nu am încredere în ea? Bănuiesc că dacă vrea, poate să-mi smulgă din minte orice secret. Motivul este mult mai copilăresc. Am senzaţia că îi acorzi numai ei atenţie, şi că eu de fapt nu mai exist pentru tine.

Pelorat făcu o mutră perplexă:

― Dar, Golan, nu este adevărat.

― Ştiu, dar încerc să-mi analizeze cu sinceritate propriile sentimente. Ai venit chiar adineauri cu temeri referitoare la prietenia noastră, şi dacă stau să mă gândesc, simt că şi eu am aceleaşi temeri. În sinea mea n-am recunoscut, dar cred că m-am simţit dat la o parte de Bliss. Probabil că am încercat să mă răzbun, ascunzându-ţi unele lucruri. O copilărie, presupun.

― Golan!

― Am recunoscut că a fost o copilărie, nu? Dar care este individul care, din când în când, nu se comportă şi el ca un copil? Oricum, suntem prieteni. Ne-am lămurit, şi în consecinţă am să termin cu joaca. Ne îndreptăm spre Comporellon.

Pentru moment, Pelorat nu-şi aminti:

― Comporellon?

― Sunt sigur că îţi aduci aminte de prietenul meu, trădătorul. Munn Li Compor. Ne-am întâlnit cu el pe Sayshell.

Figura lui Pelorat se lumină dintr-o dată:

― Bineînţeles că îmi aduc aminte. Comporellon era lumea strămoşilor săi.

― În caz că a fost. Nu cred orbeşte în vorbele lui Compor. Dar Comporellon este o lume cunoscută, iar Compor a spus că locuitorii săi au cunoştinţe despre Pământ. Ei bine, vom merge acolo să ne lămurim. S-ar putea să nu descoperim nimic, dar este singurul punct de plecare pe care-l avem.

Pelorat îşi drese vocea, cu un aer neîncrezător:

― Dragul meu prieten, eşti sigur?

― Nu putem fi siguri pe nimic. Avem un punct de plecare şi, oricât de plăpând ar fi, trebuie să ne bazăm pe el.

― Da, dar dacă ne bazăm pe ceea ce ne-a spus Compor, atunci ar trebui să luăm în considerare tot ceea ce ne-a spus. Şi anume, a subliniat că Pământul, ca planetă vie, nu mai există... că suprafaţa sa este radioactivă şi că nu mai adăposteşte nici o formă de viaţă. Şi dacă lucrurile stau aşa, degeaba mergem pe Comporellon.

8

Cei trei luau micul dejun în încăperea strâmtă destinată mesei.

― Totul este foarte bun, spuse Pelorat satisfăcut. Astea fac parte din proviziile luate la început, pe Terminus?

― Nu, spuse Trevize. Alea s-au terminat de mult. Ce avem aici sunt provizii cumpărate pe Sayshell, înainte de a ne îndrepta spre Gaia. Până acum n-ai mai mâncat aşa ceva, nu? Un fel de hrană luată din mare, dar foarte crocantă... Cât despre chestia asta... când am cumpărat-o aveam impresia că este varză, dar nu seamănă deloc la gust cu varza.

Bliss asculta, însă nu spunea nimic. Pescuia cu precauţie mâncarea din farfurie.

― Trebuie să mănânci, dragă, spuse Pelorat cu blândeţe.

― Ştiu, Pel, şi mănânc.

Trevize spuse, cu o undă de nervozitate pe care nu reuşi să şi-o disimuleze:

― Bliss, avem şi mâncare Gaiană.

― Ştiu, spuse Bliss, dar aş prefera să o păstrez. Nu ştiu câtă vreme vom rămâne în spaţiu, şi în cele din urmă va trebui să mă deprind cu hrana Izolaţilor.

― E chiar atât de rea? Sau Gaia trebuie să mănânce numai Gaia?

Bliss oftă:

― De fapt, avem o zicală care spune: “Când Gaia mănâncă Gaia, nimic nu se pierde şi nimic nu se câştigă.” Nu se produce decât un transfer de conştiinţă pe un nivel de conştiinţă mai scăzut sau mai înalt. Orice aş mânca pe Gaia este Gaia, şi atunci când mare parte din hrană este metabolizată şi devine parte din mine, rămâne tot Gaia. Hrana are astfel şansa de a participa la un nivel de conştiinţă mai ridicat, în timp ce, bineînţeles, altă parte din ceea ce mănânc se transformă în reziduuri şi coboară pe scara conştiinţei.

Luă o îmbucătură serioasă, mestecă viguros, apoi spuse:

― În acest mod se realizează o circulaţie la scară mare. Plantele cresc şi sunt mâncate de animale. Animalele mănâncă şi sunt mâncate. Orice organism care moare este incorporat în celulele solului, bacteriilor de descompunere, şi aşa mai departe... toată Gaia. La această vastă circulaţie participă chiar şi materia anorganică, şi fiecare participant are şansa de a trăi periodic la un nivel mai elevat al conştiinţei.

― Chestia asta, făcu Trevize, e valabilă pe orice planetă. Fiecare atom din mine poate că a făcut parte anterior din multe organisme vii, inclusiv oameni; sau poate a avut lungi perioade în care a fost în mare, sau într-un zăcământ de cărbune, sau într-o rocă, sau în vântul care suflă asupra noastră.

― Însă pe Gaia, spuse Bliss, toţi atomii fac de asemeni parte dintr-o conştiinţă planetară superioară, despre care tu nu ştii nimic.

― Bine, atunci ce se întâmplă cu legumele astea de pe Sayshell, pe care le mănânci acum? Devin şi ele Gaia?

― Devin... destul de încet. Iar excreţiile mele încetează a mai fi Gaia. În cele din urmă, materiile eliminate se rup de Gaia, rămânând fără contactul indirect, hiperspaţial, pe care eu îl păstrez datorită înaltului nivel de conştiinţă. Acest contact hiperspaţial face ca hrana ne-Gaiană să devină Gaia, pe măsură ce o mănânc.

― Şi cu rezervele noastre de hrană Gaiană ce se întâmplă? Vor deveni, încetul cu încetul, ne-Gaiene? Dacă este aşa, atunci mai bine consumă-le acum.

― Nu e cazul să-ţi faci griji, spuse Bliss. Rezervele de hrană Gaiană au fost astfel tratate încât vor rămâne Gaia un interval de timp destul de lung.

Pelorat interveni deodată:

― Dar ce se va întâmpla atunci când noi vom mânca hrană Gaiană? Că tot veni vorba, ce ni s-a întâmplat cînd am consumat hrană Gaiană, pe Gaia? Devenim şi noi Gaia, încetul cu încetul?

Bliss dădu din cap, şi pe figură i se aşternu o expresie stranie, de stânjeneală:

― Nu, ceea ce aţi mâncat a rămas pierdut pentru noi. Sau mai bine zis, am pierdut acele părţi care au fost metabolizate în ţesuturi. Excreţiile voastre au rămas Gaia sau au revenit foarte lent Gaia, astfel că în cele din urmă a fost restabilit echilibrul, însă numeroşi atomi din Gaia au devenit non-Gaia, ca rezultat al vizitei voastre.

― De ce? întrebă curios Trevize.

― Pentru că nu aţi fi fost în stare să suportaţi transformarea, chiar şi una parţială. Aţi fost oaspeţii noştri, aduşi pe lumea noastră prin constrângere, dacă se poate spune astfel, şi a trebuit să vă ferim de pericole, chiar cu preţul pierderii unor mici fragmente ale Gaiei. Am vrut să plătim acest preţ, deşi nu ne-a făcut plăcere.