― De ce nu acum?

Capul frumos al lui Andorin păru să se aplece puţin, ca şi cum căzuse pe gânduri sau ajunsese la o decizie, apoi spuse dintr-o dată:

― Nu vreau să îl aduc aici până nu mă lămuresc cum stau.

― Ce înseamnă asta?

― Simple cuvinte în Galactica Standard. De când plănuieşti sa scapi de Hari Seldon?

― Dintotdeauna! Dintotdeauna! Ţi-e chiar atât de greu să înţelegi? Vrem răzbunare pentru ce i-a făcut lui Jo-Jo. Însă chiar dacă n-ar fi făcut asta, din moment ce este Primul Ministru, va trebui să-l înlăturăm.

― Dar Cleon ― Cleon ― trebuie dat jos. Dacă nu numai el, atunci el împreună cu Seldon.

― Pentru ce te interesează o marionetă?

― Doar nu te-ai născut ieri. N-a trebuit niciodată să dau explicaţii pentru ce m-am încurcat cu voi. Nu eşti chiar atât de nebun şi ignorant încât să nu şti. Pentru ce m-ar interesa pe mine planurile voastre dacă nu aş avea speranţe să capăt tronul Imperial?

Namarti râse:

― Desigur. De multă vreme ştiu că mă consideri o treaptă, o modalitate de a te urca pe tronul Imperial.

― Te aşteptai la altceva?

― Nu, deloc. Eu fac planurile, îmi asum riscurile şi, după aceea, când totul este gata, tu vii şi culegi roadele. Este rezonabil, nu?

― Da, este rezonabil, pentru că şi tu te vei înfrupta din roade. Nu vei deveni Prim Ministru? Nu te vei putea baza pe întregul sprijin al noului Împărat, care va fi plin de recunoştinţă? Nu voi fi eu...

Şi faţa i se schimonosi ironică, scuipând cuvântul:

― ... noua marionetă?

― Asta doreşti să fii? O marionetă?

― Vreau să fiu Împărat. Ţi-am dat credite, când erai lefter. Ţi-am dat oameni, când nu aveai nici unul. Ţi-am oferit respectabilitate, când ai avut nevoie să pui la punct o organizaţie puternică în Wye. Pot retrage tot ceea ce am investit în tine.

― Nu cred.

― Vrei să rişti? Să nu crezi că mă poţi trata la fel cum ai făcut cu Kaspalov. Dacă păţesc ceva, Wye va deveni de nelocuit pentru tine şi pentru ai tăi... vei descoperi că nici un alt sector nu îţi va mai oferi ceea ce vrei.

Namarti oftă:

― Deci insişti să-l omorâm pe Împărat.

― N-am spus să-l "omorâm". Am spus să-l înlăturăm. Detaliile le las în seama ta.

Această ultimă remarcă o făcuse cu un gest al mâinii, aproape neglijent, din încheietură, ca şi cum ar fi stat deja pe tronul Imperial.

― După care crezi că vei fi Împărat? întrebă Namarti.

― Da.

― Nu, nu vei fi. Vei fi omorât... şi nu de mâinile mele. Andorin, dă-mi voie să te învăţ unele lucruri care ţin de experienţă. Dacă Cleon este ucis, atunci se va pune problema succesiunii şi, pentru a se evita războiul civil, Garda Imperială va omorî imediat toţi membrii familiei Primarilor de Wye... începând cu tine. Pe de altă parte, dacă nu este omorât decât Primul Ministru, vei fi în siguranţă.

― De ce?

― Un Prim Ministru este doar un Prim Ministru. Ăştia vin şi pleacă. Este posibil ca Cleon însuşi să se sature de el şi să pună să fie omorât. Vom avea noi grijă să răspândim zvonuri în sensul ăsta. Garda Imperială nu va interveni, şi ne va permite să formăm un nou guvern. Ba chiar este posibil să fie ei înşişi recunoscători pentru moartea lui Seldon.

― Şi, odată instalat noul guvern, eu ce voi face? Voi aştepta? La infinit?

― Nu. Dacă ajung Prim Ministru, voi găsi o cale să mă descurc cu Cleon. S-ar putea chiar să pot face ceva în privinţa Gărzilor Imperiale ― sau chiar forţelor de securitate ― atrăgându-le de partea mea. Atunci voi scăpa de Cleon, înlocuindu-l cu tine.

Andorin izbucni:

― Pentru ce ai face asta?

― Cum adică, pentru ce? făcu Namarti.

― Tu cu Seldon ai ce ai. După ce scapi de el, pentru ce să-ţi mai asumi riscuri inutile la cel mai înalt nivel? Vei face pace cu Cleon, iar cu mă voi întoarce la moşia mea năruită şi la visele imposibile. Ba chiar, cine ştie, ca să scapi de riscuri vei pune să fiu ucis.

― Nu! spuse Namarti. Cleon a fost născut pentru tron. Este descendentul mai multor generaţii de Împăraţi... mândra Dinastie Entun. El va fi foarte greu de manevrat, o adevărată năpastă. Spre deosebire de el, tu vei veni la tron ca membru al unei noi dinastii, fără tradiţie, pentru că foştii Împăraţi wyani au fost, trebuie să recunoşti, absolut insignifianţi. Vei sta pe un tron instabil şi vei avea nevoie de cineva care să te sprijine... de mine. Iar eu voi avea nevoie de cineva care să depindă de mine, şi pe care să îl pot manevra... de tine... Haide, Andorin, căsătoria noastră nu este una din dragoste, altfel s-ar sfârşi într-un an; este o căsătorie din interese, şi poate dura atâta timp cât vom trăi. Hai mai bine să avem încredere unul în celălalt.

― Jură că voi fi Împărat.

― La ce bun să jur dacă nu ai încredere în cuvântul meu? Hai să spunem că te voi considera un Împărat deosebit de folositor şi că voi dori să te pun în locul lui Cleon imediat ce acest lucru se poate face în siguranţă. Acum prezintă-mi-l pe individul ăsta despre care crezi că va fi unealta perfect adecvată scopurilor noastre.

― Foarte bine. Şi nu uita ce anume îl face deosebit. L-am studiat. Este un idealist şi nu are foarte multă minte. Va face ceea ce i se va spune, fără să se gândească la pericole sau la consecinţe. Şi emană în jurul lui un fel de sinceritate şi de nevinovăţie, încât victima are încredere în el, chiar dacă îl vede ţinând un blaster în mână.

― Mi-e imposibil să cred aşa ceva.

― Aşteaptă să-l vezi, spuse Andorin.

17

Raych stătea cu ochii pironiţi în podea. Îi aruncase o privire rapidă lui Namarti, şi nu avusese nevoie de mai mult. Îl întâlnise pe acest om cu zece ani în urmă, când fusese trimis cu capcana pentru Jo-Jo Joranum. Da, o privire fusese de ajuns.

Namarti se schimbase foarte puţin în aceşti zece ani. Furia şi ura erau în continuare caracteristicile dominante pe care le putea observa la el ― sau poate era doar o apreciere subiectivă ― şi păreau să se fi constituit într-o crustă tare şi permanentă. Faţa era un pic mai suptă, părul presărat cu fire albe, dar gura cu buze subţiri era în continuare ca o linie aspră, iar ochii negri străluceau la fel de periculos ca întotdeauna.

Raych îşi ferea ochii. Namarti, simţea el, nu era genul de om care să facă o pasiune pentru persoanele care îl priveau deschis în faţă.

Namarti părea să-l devoreze pe Raych din ochi, păstrându-şi eternul surâs batjocoritor.

Se întoarse spre Andorin care stătea în lateral şi spuse, de parcă subiectul conversaţiei nu era de faţă:

― Deci, ăsta e băiatul.

Andorin aprobă din cap şi buzele se mişcară fără a scoate un sunet: "Da, Şefule."

Namarti spuse dintr-o dată spre Raych: