Dors se ridică, strângând din buze. Părăsi camera, aruncând un ultim avertisment:
― Hari, să nu îl arunci pe băiat în gura lupilor.
După ce ea plecă, Seldon spuse aproape în şoaptă:
― Raych, mă tem că exact asta am să fac: am să te arunc în gura lupilor.
8
Se priveau faţă în faţă, în biroul lui Seldon. "Locul meu de gândire", aşa îi spunea. Acolo petrecuse nenumărate ore încercând să găsească o cale pentru a ocoli sau a trece peste complicaţiile guvernării Imperiale şi trantoriene.
― Raych, spuse el, ai citit despre recentele avarii pe care le avem în infrastructura planetei?
― Da, spuse Raych. Dar ştii, tată, planeta noastră e cam bătrână. Ce-ar trebui să facem, ar fi să îi trimitem pe toţi de-aici, să facem toate săpăturile de care este nevoie, să înlocuim, să computerizăm, după care să îi aducem pe toţi înapoi... sau mai bine nu, să aducem doar jumătate. Ar fi mult mai bine pentru Trantor dacă n-ar avea decât douăzeci de miliarde de locuitori.
― Care anume dintre ei? întrebă zâmbind Seldon.
― Tare-aş vrea să ştiu şi eu, făcu întunecat Raych. Problema este că nu putem reface planeta dintr-o dată. Suntem obligaţi să cârpim.
― Da, Raych, însă se întâmplă unele lucruri ciudate. Vreau să-mi spui care este părerea ta. Eu mi-am făcut deja unele idei.
Scoase din buzunar o mică sferă.
― Ce-i asta? întrebă Raych.
― Este o hartă a Trantor-ului, foarte precisă. Raych, fă-mi plăcerea, dă la o parte toate lucrurile de pe birou.
Seldon aşeză sfera mai mult sau mai puţin în centrul biroului şi duse mâna spre un panou de comandă aflat pe braţul fotoliului. Se folosi de degetul mare pentru a închide un contact, şi lumina din cameră se stinse, în timp ce suprafaţa biroului strălucea cu o culoare ivorie, care părea adâncă de un centimetru. Sfera se aplatizase şi se extinsese până la marginile suprafeţei biroului.
Lumina se stinse, punct cu punct, dar nu pe de-a-ntregul, formând un desen. După aproape o jumătate de minut, Raych exclamă, surprins:
― Este o hartă a Trantor-ului.
― Bineînţeles. Nu asta ţi-am spus şi eu? Însă nu poţi cumpăra o chestie ca asta de la magazin. Este una dintre jucăriile cu care se joacă forţele armate. Ar putea reprezenta Trantor-ul şi ca o sferă, însă o proiecţie plană ţi-ar arăta mai clar ceea ce vreau să-ţi arăt.
― Ce vrei să-mi arăţi, tată?
― Ei bine, în ultimii doi ani s-au produs avarii. Aşa cum spui şi tu, planeta este bătrână şi este normal să ne aşteptăm la avarii. Însă sunt prea frecvente şi aproape toate par a fi rezultatul unor greşeli umane.
― Nu ţi se pare plauzibil?
― Ba da, desigur. În anumite limite. Acest lucru este valabil chiar şi atunci când este vorba de cutremure.
― Cutremure? Pe Trantor?
― Recunosc că Trantorul este o planetă foarte puţin seismică. Iar ăsta este un lucru bun, pentru că dacă închizi lumea sub cupolă, în timp ce pe planetă au loc câteva cutremure puternice pe an, rişti să se spargă o porţiune din cupolă, iar asta ar provoca distrugeri mari. Mama ta spune că unul dintre motivele pentru care Trantor-ul (şi nu altă lume) a fost ales capitala Imperiului îl constituie faptul că este muribund din punct de vedere geologic... am folosit exact expresia ei, deloc măgulitoare. Totuşi, deşi este muribund, nu este mort. Se produc din când în când unele cutremure minore... trei în ultimii doi ani.
― Nu mi-am dat seama, tată.
― Cu greu şi-ar putea da cineva seama. Cupola nu este un obiect dintr-o bucată. Are sute de secţiuni, fiecare putând fi ridicată şi întredeschisă pentru a elimina tensiunile şi compresiunile în cazul unui cutremur. Întrucât un cutremur, atunci când se produce, durează de la zece secunde până la un minut, deschiderea durează şi ea foarte puţin. Trantorienii de dedesubt nici măcar nu o pot sesiza. Mai repede şi-ar da seama de tremuratul şi zdrăngănitul uşor al sticlelor de prin casă decât de deschiderea şi închiderea cupolei de deasupra şi infiltrarea slabă a condiţiilor climaterice de afară...
― Asta-i bine, nu-i aşa?
― Ar trebui să fie. Totul este computerizat, desigur. Izbucnirea unui cutremur într-un anumit loc activează comenzile pentru deschiderea şi închiderea acelei secţiuni a cupolei. Cupola se deschide înainte ca vibraţia să devină prea puternică.
― Da, e bine.
― Însă în cazul celor trei mici cutremure din ultimii doi ani, comenzile cupolei au "căzut", în toate cazurile. Cupola nu s-a deschis şi în fiecare caz au fost necesare reparaţii. A fost nevoie de timp, de bani, iar condiţiile climaterice au fost sub optimum o perioadă îndelungată de timp. Raych, ştii care sunt şansele ca echipamentul să se defecteze în toate trei cazurile?
― Mici?
― Extrem de mici. Sub unu la sută. Se poate trage concluzia că cineva a stricat comenzile înaintea producerii unui cutremur. Acum, trebuie să ştii că aproximativ o dată la un secol avem o scurgere de lavă, care este mult mai greu de controlat... şi refuz să mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi observată decât atunci când ar fi prea târziu. Din fericire, aşa ceva nu s-a întâmplat şi nici nu este probabil să se întâmple. Totuşi... Pe această hartă vei descoperi locurile în care s-au produs avariile în ultimii doi ani. Se pare că ele s-au datorat erorilor umane, însă niciodată nu am putut descoperi cine anume este vinovatul.
― Din cauză că toată lumea este preocupată să-şi acopere spatele.
― Mă tem că ai dreptate. Aceasta este caracteristica oricărei birocraţii, iar birocraţia Trantor-ului este cea mai mare din istorie... Dar ce părere ai despre locurile în care s-au produs?
Harta era presărată cu semne micuţe, roşii şi strălucitoare, semănând cu nişte băşicuţe pe suprafaţa uscatului Trantor-ului.
― Ei bine, avansă prudent Raych, par uniform răspândite.
― Exact... nu ţi se pare interesant? Ne-am putea aştepta ca porţiunile mai vechi ale Trantor-ului să aibă infrastructura cea mai deteriorată, şi să fie mult mai predispuse la evenimente care necesită o decizie umană rapidă, creând cadrul posibilelor erori umane... Voi colora secţiunile mai vechi ale Trantor-ului cu albastru şi vei remarca faptul că avariile nu par mai dese în locurile albastre.
― Şi?
― De aici trag concluzia, Raych, că avariile nu au o origine naturală, ci sunt provocate în mod deliberat şi distribuite într-o manieră care să afecteze cât mai mulţi oameni posibil, creând astfel nemulţumire pe o arie cât mai întinsă.
― Nu mi se pare prea probabil.
