― Aş putea încerca. Nu văd de ce nu te-ar plăcea. Mie îmi placi. Îmi placi mai mult decât îmi place el.

― Mulţumesc, Manella. Şi eu te plac... Foarte mult.

Îşi plimbă mâna pe corpul ei, dezmierdând-o, şi îşi dori cu putere să se poată concentra mai mult asupra ei şi mai puţin asupra misiunii.

15

― Gleb Andorin, spuse obosit Hari Seldon.

Se frecă la ochi.

― Cine-i ăsta? întrebă Dors Venabili.

Din ziua în care plecase Raych, era într-o dispoziţie la fel de rece.

― Până acum câteva zile nici nu auzisem de el, spuse Seldon. Ăsta este necazul când încerci să guvernezi o lume cu patruzeci de miliarde de locuitori. Nu auzi niciodată de cineva, decât dacă intră cu forţa în atenţia ta. Cu toate informaţiile computerizate, Trantor rămâne o planetă de anonimi. Dăm oamenilor numere de identificare, îi introducem în statistici, dar nu ştim nimic despre ei. Mai adaugă douăzeci şi cinci de milioane de lumi ale Provinciilor, şi chiar ai motive să te miri că Imperiul Galactic a rămas, timp de atâtea milenii, un mecanism care funcţionează. Să fiu sincer, cred că în cea mai mare parte s-a condus singur. Dar acum, în cele din urmă, se prăbuşeşte.

― Destul cu filozofia, Hari, spuse Dors. Cine este Andorin ăsta?

― Cineva de care recunosc că ar fi trebuit să ştiu. Am reuşit să fac rost de câteva informaţii din dosarul lui de la securitate. Este membru al familiei Primarilor de Wye ― cel mai important membru, de fapt ― şi cei de la securitate au fost tot timpul cu ochii pe el. Se crede că are ambiţii politice, dar este prea afemeiat pentru a le putea realiza.

― Şi s-a înhăitat cu Joranumiţii?

Seldon făcu un gest vag:

― Am senzaţia că cei de la securitate habar nu au despre Joranumiţi. Asta poate însemna că aceştia nu mai există sau, dacă există, nu mai prezintă nici un fel de importanţă. Ar mai putea însemna pur şi simplu că securitatea nu se interesează de ei. N-am nici o şansă să îi implic în cercetările mele. Să zic mersi că îmi mai dau nişte informaţii. Şi ţine cont că eu sunt Primul Ministru.

― Este posibil să nu fi un foarte bun Prim Ministru? întrebă sec Dors.

― Este mai mult decât posibil. Probabil că de generaţii întregi nu a fost numită în post o persoană mai puţin potrivită decât mine. Dar asta nu are nici o legătură cu forţele de securitate. Securitatea este un departament independent. Cred că nici Cleon nu ştie prea multe despre ea, deşi, teoretic, ofiţerii de securitate ar trebui să-i dea raportul prin directorul lor. Dacă am şti ceva mai mult despre forţele de securitate, am încerca să-i încadrăm acţiunile în ecuaţiile psihoistoriei.

― Dar ofiţerii de securitate sunt de partea ta?

― Cred că da, dar n-aş băga mâna-n foc.

― Şi pentru ce te interesează... cum îl cheamă?

― Gleb Andorin. Pentru că am primit, prin intermediari, un mesaj de la Raych.

Ochii lui Dors fulgerară:

― De ce nu mi-ai spus? Ce face? E bine?

― Deocamdată da, dar sper să nu încerce să mai trimită mesaje. Dacă este prins comunicând, atunci nu îi va fi bine. În orice caz, a intrat în legătură cu Andorin.

― Şi cu Joranumiţii?

― Nu cred. Nu ar avea nici un sens. Mişcarea Joranumită are cea mai mare priză în clasele inferioare... o mişcare proletară, dacă se poate spune aşa. Iar Andorin este un aristocrat printre aristocraţi. Ce legătură să aibă el cu Joranumiţii?

― Dacă face parte din familia Primarilor de Wye, ar putea aspira la tronul Imperial, nu-i aşa?

― Aspiră de generaţii întregi. Îţi aduci aminte de Rashelle, cred. A fost mătuşa lui Andorin.

― Atunci s-ar putea folosi de Joranumiţi ca de o trambulină, nu crezi?

― Dacă există vreo mişcare Joranumită. Dacă există ― şi dacă Andorin are nevoie de o trambulină ― atunci cred că a intrat într-un joc periculos. Joranumiţii ar putea avea planurile lor, iar Andorin va descoperi că pur şi simplu călăreşte un greti...

― Ce este greti?

― Un animal dispărut, foarte feroce. Pe Helicon avem o expresie foarte populară: Dacă te-ai urcat pe un greti, descoperi că nu te mai poţi da jos, de frică să nu te mănânce.

Seldon făcu o pauză, după care continuă:

― Şi încă ceva. Raych se pare că s-a încurcat cu o femeie care îl cunoaşte pe Andorin şi prin care, crede el, ar putea căpăta informaţii importante. Îţi spun asta acum ca să nu mă acuzi, mai târziu, că ţi-am ascuns ceva.

― O femeie? se încruntă Dors.

― Una care ― cred ― cunoaşte foarte mulţi oameni ce-şi dau necontrolat drumul la gura, uneori, în nişte împrejurări mai intime.

― Una din alea.

Încruntătura ei luă amploare:

― Nu-mi place că Raych s-a...

― Haide, haide. Raych are treizeci de ani şi multă experienţă. Nu se lasă dus de nas chiar atât de uşor.

Se întoarse spre Dors cu o privire atât de îmbătrânită, atât de obosită!... Spuse:

― Crezi că mie îmi place? Crezi ca mie îmi place ceva din toate astea?

Dors nu găsi nici un răspuns.

16

Gambol Deen Namarti nu era, nici măcar în momentele sale cele mai bune, o persoană remarcabilă prin politeţe şi suavitate... iar apropierea punctului culminant după zece ani de planuri îl făcuse şi mai ursuz.

Se ridică din scaun cu o oarecare agitaţie şi spuse:

― Ţi-a luat cam mult timp să ajungi până aici, Andorin.

Andorin dădu din umeri:

― Dar am venit.

― Şi tânărul ăla al tău... acea unealtă remarcabilă cu care te lăudai... Unde este?

― Va veni şi el, dar altă dată.