― Să-mi rad mustaţa?
― Da, vei avea o faţă netedă ca-n palmă. Nimeni nu te va recunoaşte fără ea.
― Dar nu se poate. E ca şi cum ţi-ar tăia ţie... e ca şi cum te-ar castra.
Seldon dădu din cap:
― Este doar o tradiţie ciudată. Yugo Amaryl este la fel de dahlit ca şi tine şi nu poartă mustaţă.
― Yugo este sonat. Cred că dacă nu ar exista matematica, nici nu ar avea motive să trăiască.
― Este un matematician strălucit şi absenţa mustaţei nu îi diminuează calităţile. În plus, nu este o castrare. Mustaţa îţi va creşte în două săptămâni.
― Două săptămâni! Îmi vor trebui doi ani ca să ajungă tot atât de... de...
Ridică mâna, ca pentru a-şi acoperi mustaţa şi a o proteja.
Seldon spuse, neînduplecat:
― Raych... Este un sacrificiu pe care trebuie să îl faci. Dacă mergi acolo ca spionul meu, cu mustaţă, s-ar putea să... să păţeşti ceva.
― Mai bine mor, spuse cu violenţă Raych.
― Lasă melodrama, spuse cu severitate Seldon. Mai bine nu mori. De fapt, îţi poruncesc: să nu mori. Şi...
Aici Seldon ezită puţin.
― ... nu-i spune nimic mamei tale. Mă voi ocupa eu de asta.
Raych îşi privi tatăl cu frustrare şi spuse cu o voce şoptită şi desperată:
― Bine, tată.
― Voi pune pe cineva să-ţi supravegheze deghizarea, spuse Seldon. După aceea vei pleca spre Wye, cu un aero-reactor... Capul sus, Raych, nu-i sfârşitul lumii.
Raych zâmbi anemic şi Seldon îl privi plecând, cu o privire îngrijorată. O mustaţă putea creşte din nou, cu uşurinţă. Un fiu nu putea. Seldon ştia foarte bine că îl punea în pericol pe Raych.
9
Fiecare avem micile noastre iluzii. Cleon ― Împăratul Galaxiei, Regele Trantor-ului, şi posesor al unei imense colecţii de titluri a căror menţionare lua foarte mult timp ― avea impresia că era o persoană democrată.
Întotdeauna se înfuria când era avertizat să nu facă un lucru sau altul de către Demerzel (şi, mai recent, de către Seldon) pe motiv că o astfel de acţiune ar putea fi considerată "tiranică" sau "despotică".
Cleon nu era din fire un tiran sau un despot; el nu dorea decât să acţioneze ferm şi decisiv.
De multe ori vorbea cu o aprobare nostalgică despre vremurile în care Împăraţii se puteau întâlni liber cu supuşii lor. Dar acum, bineînţeles, când loviturile de Palat şi asasinatele ― înfăptuite sau doar plănuite ― deveniseră o tristă realitate a vieţii, Împăratul fusese, din necesitate, izolat de lume.
Este greu de presupus că Cleon, care niciodată în viaţă nu se întâlnise cu alţi oameni decât în condiţiile cele mai restrictive, s-ar fi simţit într-adevăr în largul său într-o întâlnire neprevăzută, cu nişte străini, însă el îşi imagina că i-ar face plăcere. În consecinţă, era entuziasmat de rarele ocazii în care putea vorbi cu una dintre slugile de pe domenii, pentru a-i zâmbi şi a i se plânge câteva momente de povara îndatoririlor Împărăteşti. Asta îl făcea să se simtă democrat.
Uite, de exemplu, grădinarul ăsta de care îi vorbise Seldon. Ar fi nimerit, ba ar fi chiar o plăcere să îl răsplătească, destul de târziu, e adevărat, pentru loialitatea şi curajul lui... iar asta o va face el însuşi, nu va lăsa treaba pe umerii unui funcţionar.
Aranjă deci o întâlnire cu individul în vasta grădină de trandafiri, care înflorise aproape în totalitate. Locul va fi foarte potrivit, gândi Cleon, dar, desigur, grădinarul trebuia adus acolo primul. Împăratul nici nu putea concepe să aştepte. Una este să fii democrat şi cu totul alta să te laşi pus într-o situaţie penibilă.
Grădinarul îl aştepta printre trandafiri, cu ochii mari, cu buzele tremurând. Cleon se gândi că probabil nimeni nu îi spusese grădinarului motivul acestei întâlniri. Nu-i nimic, o să-l liniştească el, cu tact şi cu delicateţe... numai că, acum îşi dădu seama, nu îşi mai amintea cum îl cheamă pe individ.
Se întoarse spre unul dintre funcţionarii de lângă el şi puse o întrebare:
― Cum îl cheamă pe grădinar?
― Mandell Gruber, Sire. Este grădinar aici de treizeci de ani.
Împăratul dădu din cap şi spuse:
― Aaaa, Gruber! Sunt încântat să întâlnesc un grădinar atât de harnic şi talentat ca tine.
― Sire, murmură Gruber clănţănind din dinţi, eu nu am foarte multe calităţi, dar fac tot posibilul pentru a satisface graţioasa voastră persoană.
― Sigur, sigur, spuse Împăratul.
Cine ştie, poate grădinarul ăsta îşi închipuie că îmi bat joc de el, gândi Împăratul. Oamenii ăştia din clasele inferioare nu aveau simţurile acelea fine care veneau o dată cu rafinarea manierelor. Din cauza asta, era greu să te arăţi democrat faţă de ei.
― Am auzit de la Primul Ministru, spuse Cleon, despre loialitatea cu care i-ai venit în ajutor pe vremuri şi despre faptul că te îngrijeşti de domenii cu foarte multă pricepere. Primul Ministru îmi spune că tu şi cu el sunteţi prieteni.
― Sire, Primul Ministru este deosebit de bun cu mine, însă eu îmi cunosc bine locul. Nu vorbesc niciodată înainte ca dânsul să-mi vorbească primul.
― Foarte bine, Gruber. Asta demonstrează că ai maniere, însă Primul Ministru, ca şi mine de altfel, este un om cu impulsuri democratice. Eu am încredere în modul său de a aprecia oamenii.
Gruber se înclină adânc.
