― Ce? Eşti nebun? Pentru ce să-l omoram pe Cleon? El este sprijinul nostru în guvernare, faţada din spatele căreia vom putea conduce. Este paşaportul nostru pentru legitimitate. Ce ai în cap? Avem nevoie de el, să ne fie marionetă. Nu se va amesteca în treburile noastre, dar existenţa lui ne va asigura o poziţie solidă.

Faţa calmă a lui Andorin se înroşi toată; buna sa dispoziţie dispăru cu totul:

― Atunci, ce ai tu în cap? Care sunt planurile tale? M-am săturat să tot să ghicesc.

Namarti ridică mâna, împăciuitor:

― În regulă. În regulă. Calmează-te. N-am vrut să te enervez. Dar gândeşte-te puţin. Cine l-a distrus pe Joranum? Cine ne-a distrus speranţele acum zece ani? Matematicianul. El conduce acum Imperiul, cu vorbele lui idioate despre psihoistorie. Cleon nu reprezintă nimic pentru noi. Pe Hari Seldon trebuie să-l distrugem. Cu aceste continue avarii, am vrut să fac din Hari Seldon un subiect al ridicolului. Mizeriile sunt aruncate la uşa lui. Totul este interpretat ca ineficienţa lui, incapacitatea lui.

Făcuse un pic de bale pe la colţurile buzelor:

― Când va fi asasinat, întreg Imperiul se va bucura, veselia va ocupa multă vreme toate ştirile de la holoviziune. Atunci nu va mai conta dacă vor afla cine a făcut-o.

Ridică mâna, apoi o lăsă să cadă, ca şi cum ar fi împlântat un cuţit:

― Vom fi consideraţi eroi ai Imperiului, salvatori. Ei? Ei? Ce zici? Crezi că puştiul tău îl poate omorî pe Hari Seldon?

Andorin îşi recăpătase înfăţişarea calmă.

― Sunt sigur că poate, spuse el cu nepăsare forţată. Pentru Cleon, ar fi avut probabil un pic de respect; Împăratul, după cum ştii, are un fel de aură mistică.

(Accentuase cuvântul "ştii" şi Namarti se încruntă.) Apoi continuă:

― Pentru Seldon însă, nu va avea astfel de sentimente.

Însă în sinea sa, Andorin era furios. Nu asta dorise. Se simţea trădat.

14

Manella îşi plimbă mâna peste frunte, zâmbindu-i lui Raych:

― Ţi-am spus că n-o să te coste nici un credit.

Raych clipi şi se scarpină pe umărul gol:

― Dar acum, ai de gând să-mi ceri?

Ea ridică din umeri şi zâmbi maliţios:

― De ce?

― De ce nu?

― Pentru că din când în când am şi eu dreptul să-mi satisfac plăcerile.

― Cu mine?

― Mai vezi pe altcineva pe-aici?

După o pauză lungă, Manella îi spuse, ocrotitor:

― De altfel, nici nu ai destule credite ca să mă plăteşti. Cum este slujba?

― Mai bine decât nimic, spuse Raych. Mult mai bine. Ai vorbit tu cu tipul ala să-mi facă rost de slujbă?

Manella dădu lent din cap:

― Vorbeşti de Gleb Andorin? Nu i-am zis să facă nimic. I-am zis doar că s-ar putea să îl interesezi.

― O să se supere din cauză că tu şi cu mine...

― Pentru ce? Nu-i treaba lui. De altfel, nu-i nici treaba ta.

― Ce face el? Adică, ce munceşte?

― Nu cred că munceşte. Este bogat. Rudă cu vechii Primari.

― Primarii de Wye?

― Da, chiar aşa. Nu-i place guvernul Imperial. Spune că Cleon ar trebui să...

Se opri brusc:

― Vorbesc prea mult. Nu cumva să repeţi cuiva ceea ce spun eu aici.

― Eu? N-am auzit nimic. Şi nici n-am de gând să aud.

― Foarte bine.

― Dar ce-i cu Andorin? E băgat în mişcarea Joranumită? E vreun şef?

― De unde să ştiu?

― Nu vorbeşte cu tine despre chestiile astea?

― Nu.

― Aha, spuse Raych încercând să nu pară dezamăgit.

Manella îl privi, vicleană:

― Dar de ce te interesează?

― Vreau să intru şi eu în mişcarea asta. Cred că aşa am să ajung şi eu mai bine. O slujbă mai bună... Mai multe credite... Ştii tu...

― Poate că Andorin o să te ajute. Îi place de tine. Asta o ştiu.

― Nu-l poţi face să-i placă şi mai mult de mine?