― Haide, Gruber, fii bărbat. Lucrurile nu sunt chiar atât de negre. Ai să te obişnuieşti. Încetul cu încetul, lucrurile vor decurge aşa cum îţi doreşti tu.

Gruber scutură din cap:

― Pentru început ― chiar de la început ― va trebui să mă ocup de noii grădinari. Treaba asta o să mă îngroape.

Apoi, cu o izbucnire plină de energie:

― Este un post pe care nu-l vreau şi nu trebuie să-mi fie oferit, domnule Prim Ministru.

― Gruber, poate că în momentul ăsta nu-ţi doreşti postul, dar să ştii că nu eşti singurul. Îţi spun eu că acum, chiar acum, nu-mi doresc să fiu Prim Ministru. Postul ăsta este o pălărie prea largă pentru capul meu. Ba sunt convins că până şi Împăratul însuşi are momente când se satură de straiele Imperiale. Dar suntem aici, în Galaxia asta, şi cu toţii trebuie să ne facem treaba chiar dacă nu ne place întotdeauna.

― Înţeleg, domnule Prim Ministru, dar Împăratul trebuie să fie Împărat deoarece pentru asta s-a născut. Iar dumneavoastră trebuie să fiţi Prim Ministru pentru că nimeni altcineva nu poate face faţă acestui post. Dar în cazul meu, nu este vorba decât despre postul de Grădinar Şef. Sunt aici cincizeci de grădinari tot atât de competenţi ca şi mine pe care nu i-ar deranja să primească postul. Spuneţi că aţi vorbit Împăratului despre cum am încercat să vă ajut. Nu-i puteţi vorbi din nou explicându-i că dacă doreşte să mă răsplătească pentru ceea ce am făcut atunci să mă lase aşa cum sunt?

Seldon se lăsă pe spate şi spuse pe un ton grav:

― Gruber, aş face asta pentru tine dacă s-ar putea, dar trebuie să-ţi explic ceva şi sper din tot sufletul că vei înţelege. Teoretic, Împăratul este conducătorul absolut al Imperiului. În realitate, posibilităţile lui sunt foarte limitate. În acest moment, eu conduc Imperiul în mai mare măsură decât o face el, dar, chiar şi aşa, nici eu nu pot face decât foarte puţine lucruri. Sunt milioane şi miliarde de oameni la toate nivelurile de guvernare, toţi iau decizii, toţi fac greşeli, unii acţionând cu înţelepciune sau eroic, alţii acţionând prosteşte sau hoţeşte. Nu am cum să-i controlez. Mă înţelegi, Gruber?

― Da, dar ce legătură are asta cu cazul meu?

― Are, pentru că există un singur loc în care Împăratul este stăpân absolut ― iar acest loc îl reprezintă domeniile Palatului Imperial. Aici cuvântul lui este lege şi eşaloanele de funcţionari subordonaţi lui sunt destul de puţine la număr, astfel încât îi poate controla. Dacă-i ceri să-şi retragă o decizie pe care a luat-o în legătură cu administrarea domeniilor Palatului Imperial ar însemna să dai buzna în singura zonă pe care el o consideră inviolabilă. Dacă i-aş spune: "Retrageţi-vă decizia în legătură cu Gruber, Maiestatea Voastră Imperială", mai degrabă m-ar da pe mine afară din post decât să-şi retragă decizia. Acesta ar putea fi un lucru bun pentru mine, dar ţie nu ţi-ar ajuta la nimic.

― Deci nu se poate face nimic pentru a schimba lucrurile? întrebă Gruber.

― Nu. Dar nu-ţi face probleme, Gruber, am să te ajut eu, atât cât voi putea. Îmi pare rău. Însă acum trebuie să înţelegi că ţi-am acordat mai mult timp decât îmi puteam permite.

Gruber se ridică în picioare, frământând între mâini şapca verde de grădinar. În ochii lui străluceau lacrimi:

― Mulţumesc, domnule Prim Ministru. Ştiu că aţi vrea să mă ajutaţi. Sunteţi... sunteţi un om bun, domnule Prim Ministru.

Se întoarse şi plecă, încovoiat sub greutatea mâhnirii.

Seldon privi meditativ în urma lui şi dădu din cap. Înmulţeşte amarul lui Gruber cu un cvadrilion şi vei avea necazurile tuturor oamenilor din cele douăzeci şi cinci de milioane de lumi ale Imperiului. Cum putea el, Seldon, să le rezolve pe toate când nu putea să rezolve problema unui singur om care venise la el să ceară ajutor?

Psihoistoria nu putea salva un om. Dar ar putea salva un cvadrilion?

Dădu din nou din cap, verifică natura şi ora următoarei audienţe, apoi înlemni deodată. Urlă în microfon, dând frâu liber tensiunilor interioare, în contradicţie cu obişnuitul său control:

― Aduceţi-l pe grădinarul acela înapoi! Acum!

20

― Ce-i cu noii grădinari? exclamă Seldon.

De data asta nu îl invită pe Gruber să ia loc.

Gruber clipi repede din ochi. Era panicat, din cauza acestei rechemări neaşteptate.

― N-noii g-grădinari? se bâlbâi el.

― Ai spus "noii grădinari". Care noi grădinari?

Gruber era uluit:

― Păi, dacă se numeşte un nou Grădinar Şef, vor fi angajaţi grădinari noi. Aşa este obiceiul.

― N-am mai auzit de aşa ceva.

― La ultima schimbare de Grădinar Şef dumneavoastră nu eraţi Prim Ministru. Probabil că nici nu vă aflaţi pe Trantor.

― Despre ce este vorba?

― Ei bine, grădinarii nu sunt concediaţi niciodată. Unii mor. Alţii îmbătrânesc prea mult, ies la pensie şi sunt înlocuiţi. Atunci când se instalează în post un nou Grădinar Şef, cel puţin jumătate din echipă este trecută binişor de floarea vârstei. Li se dă tuturor o pensie bună şi sunt aduşi grădinari noi.

― Pentru întinerire.

― În parte. Alt motiv ar fi că în acel moment apar de obicei noi planuri pentru grădini şi trebuie să avem idei şi scheme noi. Sunt aproape cincizeci de kilomteri pătraţi de grădini şi parcuri, de obicei reorganizarea lor durează câţiva ani iar eu va trebui să supraveghez totul. Vă rog, domnule Prim Ministru...

Gruber abia îşi mai trăgea răsuflarea:

― Sunt sigur că un om deştept ca dumneavoastră poate găsi o modalitate pentru a-l face pe binecuvântatul nostru Împărat să se răzgândească.

Seldon nu îi dădu atenţie. Pe frunte îi apărură riduri, din cauza concentrării:

― De unde vin noii grădinari?

― Se fac selecţii pe toate lumile... Întotdeauna se găsesc oameni gata să-i înlocuiască pe cei care nu mai pot face faţă. Vor veni cu sutele, în zeci de loturi. Îmi va lua un an, cel puţin...

― De unde vin? De unde?

― Din milioane de lumi. Ne dorim o mare varietate de cunoştinţe în horticultură. Orice cetăţean din Imperiu se poate califica.

― Şi din Trantor?

― Nu, nu din Trantor. În grădini nu vine nimeni de pe Trantor.

Vocea sa căpătă accente dispreţuitoare:

― Dintr-un trantorian nu poţi face un grădinar. Parcurile pe care le au ei aici, sub cupolă, nu sunt grădini. Sunt plante în ghivece, şi animale în cuşcă. Trantorienii, sărmanii de ei, nu ştiu nimic despre aerul liber, apa curgătoare şi adevăratul echilibru al naturii.

― În regulă, Gruber. Am să-ţi dau o sarcină. Va trebui să obţii pentru mine numele fiecărui nou grădinar programat să sosească în săptămânile următoare. Obţii toate informaţiile în legătură cu ei. Numele. Lumea. Numărul de identificare. Educaţia. Experienţa. Totul. Vreau ca toate să apară aici, pe biroul meu, cât mai rapid posibil. Îţi voi trimite oameni care să te ajute. Oameni cu calculatoare. Ce fel de computer foloseşti?

― Eu? Unul simplu de tot, care ţine evidenţa plantelor, speciilor şi alte chestii din astea.

― În regulă. Oamenii pe care ţi-i trimit vor face tot ceea ce nu poţi face tu. Nici nu îţi pot spune cât de importantă este treaba asta.

― Dacă fac asta...

― Gruber, nu e momentul să te târguieşti cu mine. Dacă nu faci ce-ţi spun, nu vei mai fi Grădinar Şef. Dar vei fi concediat, fără pensie.